Îmi plac foarte mult oamenii care fac ca lucrurile să pară ușoare. Nu sunt prea mulți, dar au puterea să-ți arate că, bătând din palme și fluierând, lucrurile pot fi duse la un bun sfârșit care, uneori, este chiar magistral. Ei îi trag după sine pe mulți alții, îi găsesc pe cei capabili să-i ajute, coagulează idei și metode și insuflă credința că totul este posibil. Ei sunt oamenii care îmbrățișează principiul drag mie, conform căruia „dacă dorința e destul de puternică, se va găsi o cale”. Un astfel de om este Alexandru Badea, tenorul născut la Oradea, cu o carieră splendidă în Europa și în lume, care din 2016 este directorul artistic al unui unui festival orădean de mare succes, ajuns anul acesta la a cincea ediție. Festivalul se bucură de prezența, an de an, a unor mari personalități ale vieții culturale europene, sub cupola unor evenimente de cea mai înaltă calitate. 

Iată-ne, pentru câteva seri magice de vară, din nou în sala Teatrului Regina Maria din Oradea, spectatorii obișnuiți ai acestor momente de grație, oferite prin Festivalul European Music Open, căci așa l-a numit talentatul tenor. Vedem în titlu cuvântul open (deschis) și chiar așa este acest festival, al cărui coloană vertebrală este muzica, mai cu seamă cea de operă, dar care este deschis și altor arte, pe care le pune într-un dialog absolut reușit, atent și cu grijă alcătuit, care reunește artă plastică, literatură, balet, teatru, jazz, muzică simfonică și muzică de operă. Artiștii care răspund invitației lui sunt de marcă, ar trebui să umblăm de-a lungul și de-a latul Europei ca să putem să-i vedem în spectacolele în care joacă și, iată, ni se dă minunata ocazie de a-i vedea pe scene din orașul nostru. Amintesc câteva personalități culturale care au contribuit substanțial pe parcursul celor cinci ediții la succesul evenimentului cultural orădean: KS. Robert Meyer, Edward Clug, Renato Zanella, Dan Dediu, Cristian Mandeal, Ioan Holender, KS. Kurt Rydl, Chen Ching-Jung, Ingo Glass, Ion Grisgorescu, Iosif Király.

Prezențele prestigioaselor instituții, Volksoper din Viena, Teatrul Național din Maribor sau Compania Castro Romero Flamenco din Madrid, constituie premiere naționale. Pentru spectacolele festivalului sunt folosite și locații inedite dar potrivite, alese în așa fel încât cuvântul open să includă până și arhitectura caracteristică orașului de pe Criș. Au fost concerte în Bazilica Romano-Catolică, în Catedrala Greco-Catolică Sf. Nicolae, în recent renovata Sinagogă Neologă Sion, transformată în spațiu cu destinație muzeală și culturală. Aici am asistat, acum doi ani, la un superb concert de jazz susținut de Frank Roberscheuten – clarinet și saxofon, Rossano Sportiello – pian și Martin Breinschmid – percuție, sub titulatura Three Wise Men.

În anul 2016 tot în spațiul Sinagogii Sion a concertat cantorul Shmuel Barzilai din Viena, bucurându-se de un succes deosebit. Cu ocazia fiecărei ediții a acestui festival, una dintre seri este destinată unui dialog/colocviu, unde invitați sunt scriitori și publiciști care, pornind de la o temă propusă, ajung, după cum vă puteți închipui, la discuții ample și încântătoare. Dialogul minților se transformă astfel într-un spectacol. Au fost prezenți, de-a lungul anilor, scriitori ca Mircea Cărtărescu, Ioana Pârvulescu, Horia Roman Patapievici, Adriana Babeți, Sever Voinescu.

În fiecare an al festivalului pictori, sculptori sau artiști fotografi sunt vernisați, din nou, în locații inedite și surprinzătoare care sunt astfel accesibilizate publicului. Între ei s-au numărat Chen Ching-Jung, Ion Grigorescu, Iosif Király. Întregul concept este așadar inovator, acest dialog al diferitelor arte sporind audiența, fiecare segment al publicului orădean putând găsi valoroase și diverse momente pe gustul său.

Doresc să amintesc neapărat concertul excepțional al ansamblului cameral Violoncellissimo, alcătuit din douăsprezece violoncele, care este condus de renumitul violoncelist Marin Cazacu și care în ultimii 15 ani a deschis noi căi de a promova muzica și de a lansa tineri talentați. Titlul concertului lor, De la baroc la rock, dezvăluie originala concepție a ansamblului de a prelucra pentru violoncel piese muzicale de facturi foarte diferite, într-un mod magistral.

European Music Open este finanțat de municipalitatea din Oradea și omul din spatele proiectului, tenorul orădean Alexandru Badea, care este stabilit de peste 20 de ani la Viena, este el însuși un nume de marcă al scenei lirice europene. A cântat pe scenele unor instituții culturale de prestigiu din întreaga lume, cum ar fi Opera Regală din Bruxelles, Festivalul de la Salzburg, Deutsche Oper Berlin, New National Theatre Tokio, Walt Disney Hall Los Angeles, filarmonicile din Köln, Berlin, München, Zürich. La sfârșitul anilor ‘90 a colaborat, cu Luciano Pavarotti, iar colaborarea cu Placido Domingo, în 2001, îi oferă prilejul de a debuta pe continentul american, pe scena Operei din Washington. Cartea de vizită a tenorului orădean este completată și de apariții în programele unora dintre cele mai prestigioase posturi de televiziune: ARTE, MEZZO, ARD, RTL, ZDF.

Decernarea premiului Evenimentul Cultural al anului 2017 de către Revista Actualitatea Muzicală, lui Alexandru Badea, în calitate de director artistic al festivalului, este o recunoaștere a valorii proiectului European Music Open în spațiul cultural românesc.

Acum vreo cincisprezece ani, într-o excursie la Viena, am fost în vizită la Mozart, în apartamentul pe care l-a ocupat timp de câțiva ani pe Domgasse, la nr. 5, foarte aproape de domul Sf. Ștefan. La intrare scrie: ”Îmi pare rău că azi nu sunt acasă, dar dacă vii mâine pe la ora trei, precis te voi aștepta”, mă rog, cu aproximație asta e ideea. O idee foarte bună de marketing a muzeului, care te prinde și îți dă senzația că nu trebuie să-l cauți pe Wolfi chiar acum, bucură-te doar să fii în casa lui, în această casă unde, prima dată, m-am uitat pe geamul camerei lui de lucru ca să văd ceea ce vedea și el pe fereastră cu veacuri în urmă. Îl iubesc pe Mozart mult, cel mai mult dintre toți. Cred că așa se face că în casa lui am fost ca în transă, de mai multe ori mi-au dat lacrimile, copleșită să-i văd masca mortuară sau ceea ce a scris Haydn despre el: „Ştiu un singur lucru: Mozart este cel mai mare compozitor în prezent”.

La un moment dat m-am așezat pe o băncuță pentru vizitatori, în dreptul unui geam, ca să-mi mai vin în fire. Lângă mine s-a așezat un bărbat destul de tânăr, asiatic, care era în mod evident la fel de copleșit ca mine. Am stat un timp în tăcere, unul lângă altul, împărtășind emoția de a fi în această casă. Cred că atunci mi-am dat seama cu claritate ce face muzica, arta în general și creatorii asupra noastră: ne reunesc în bucuria de a împărtăși frumusețea, peste spații și peste timpuri. Mozart m-a reunit cu oamenii timpului său, cei care îi ascultau primii compozițiile, în urmă cu 250 de ani și îl adorau, dar și cu oameni ai timpului meu, veniți din depărtări ca să-l adore în continuare. Este magia și valoarea artei de a șterge granițe temporale și spațiale. Și e neprețuită.

Muzica și oamenii care îi sunt devotați creează momente pline de bucurie și de speranță că această creație nu se va opri și că ne va însoți și în viitor. Asta face și festivalul orădean, ne reunește întru bucurie.

Anca Laslo