Nu mă refer la dușmanii Israelului, fie ei musulmani, creștini sau evrei, care sunt mult mai numeroși decât prietenii noștri – despre ei știe toată lumea. Nici la prietenii evrei ai Israelului, care uneori sunt cu adevărat tendențioși. Nici la prietenii noștri evanghelici americani sau puținii noștri susținători europeni. Recent am aderat la un grup pe Facebook numit “Evrei români din toată lumea și prietenii lor”, cu peste 10,000 de membri. Îmi merg la inimă cuvintele scrise de prietenii noștri români în sprijinul Israelului. În lipsa unei politici ferme de propagandă în străinătate a guvernului israelian, sunt alții, adevărați prieteni ai Israelului, sau mai simplu, adepți ai dreptății, care văd obiectiv situația și nu ezită să o prezinte în mod obiectiv, chiar într-un mediu ostil și chiar cu riscul vieții. Mă refer numai la suporterii arabi ai Israelului, care, cu riscul vieții, expun realitatea așa cum o văd ei, din interiorul societății musulmane, combătând ura apriorică față de evrei și Israel.
Bassem Eid critică deschis guvernul palestinian și în special pe Hamas, care și-a pus drept țel distrugerea Israelului, în loc să-și concentreze eforturile și resursele spre binele poporului palestinian. Referitor la conflagrația dintre Gaza și Israel, Eid acuză Hamas și nu Israelul de minciuni, dezinformație și neglijarea totală a populației civile din Gaza. Mă mir că acest om al dreptății nu a fost ucis până acum de către extremiștii palestinieni.
Islamul propovăduiește multe lucruri pozitive, printre altele perseverența în educație, cinstea în afaceri, ajutorarea necăjiților și păstrarea strictă a curățeniei. Problema este în interpretarea celor scrise în cărțile lor sfinte. Unii musulmani, arareori și unii evrei etiopieni țin neapărat la păstrarea onoarei familiei, fiind gata chiar să ucidă persoana care le-a pătat onoarea. Poate fi chiar fiica lor, care și-a permis să aibă relații sexuale cu logodnicul ei înainte de nuntă. Rușinea trebuie cu orice preț spălată. Un bătrân arab, capul unui clan (hamula), mi-a povestit că cei din hamula adversă continuau să-i omoare pe copiii lui, chiar după ceremonia de sulha (împăcare) între cele două familii, la care s-a sacrificat o oaie.
Un obicei barbar practicat în unele țări islamice și de unele triburi africane este ceea ce este numit după mine incorect, circumcizia la fetițe. Pentru cititorii care nu cunosc aceste detalii, la băieți se înlătură doar o bucată de piele, prepuțul, pe când la fetițe se înlătură tot clitorisul, cu intenția clară de a lipsi viitoarea femeie de plăcerile sexuale. Legat de acest obicei, ziarista și scriitoarea feministă americană de origine somaleză, Ayaan Hirsi Ali, născută musulmană, care astăzi se declară ateistă, povestește de norocul că pe ea a circumcis-o o femeie “nepricepută” și astfel a rămas doar cu o mică cicatrice. A reușit să fugă și acum trăiește în Statele Unite. După ce a vizitat Israelul, a ținut o serie de prelegeri în fața presei europene și a lansat un apel cerând publicului să înceteze cu demonizarea Israelului, o țară în care femeile au drepturi egale cu bărbații. De asemenea, după ce a intervievat confidențial câțiva palestinieni, Ayaan a criticat corupția conducătorilor palestinieni și ipocrizia unor ziariști olandezi (prelegerea a fost ținută în Olanda), care criticau doar Israelul. Ea a accentuat și rolul nefast al lui Arafat în tragedia poporului Palestinian.
https://www.jpost.com/arts-and-culture/books/ayaan-hirsi-ali-on-israel
Țări ca Iranul, Arabia Saudită etc. nu tolerează alte religii și peste 99% din populație sunt musulmani. Bahaii au fost izgoniți din Iran, creștinii maroniți din Liban, iar evreii din majoritatea țărilor islamice. Cam același număr de evrei au fost expulzați din țările arabe după întemeierea statului Israel, câți arabi au plecat benevol sau au fost expulzați din Israel cu aceeași ocazie. Dar mainstream media prezintă doar o parte a adevărului, cea despre arabii expulzați din Israel. O excepție a fost regele Mohammed al V-lea, care a salvat viața a 250,000 de evrei marocani din ghearele naziștilor francezi ai guvernului Vichy în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Creștinii din țările arabe, în special maroniții din Liban și copții din Egipt, deși sunt tot de etnie arabă, sunt persecutați de majoritatea musulmană. În timpul Războiului Civil Libanez, maroniții, care în general erau înstăriți și culți, au fost deposedați și forțați să se refugieze în Israel, Franța, Statele Unite, etc. Iată ce gândesc două personalități creștine arabe despre Israel.
Brigitte Gabriel s-a născut în Liban, într-o familie maronită. În timpul Războiului Civil Libanez, islamiștii le-au distrus casa. La vârsta de zece ani ea a fost rănită de o schijă. Mama ei a fost grav rănită. Luni de zile au trăit în condiții mizerabile. Invazia Libanului de către Israel, ca urmare a atacurilor continue ale islamiștilor din sudul Libanului, a fost o salvare pentru familia Brigittei. În ciuda propagandei antiisraeliene cu care crescuse, Brigitte a fost impresionată de omenia cu care israelienii îi tratau pe răniții musulmani sau creștini. După absolvirea studiilor, ea a lucrat ca reporteră la o stație de televiziune creștină din Liban. Simțindu-se în nesiguranță, în 1989 at trecut granița spre Israel și apoi a emigrat în Statele Unite. În cărțile și interviurile ei, Brigitte manifestă o atitudine fermă împotrivă islamismului radical și avertizează că tendința lui este de a se răspândi cu sau fără forță și de a cuceri lumea. După spusele ei, chiar dacă numai 15% din musulmanii lumii sunt extremiști, ei numără cam aceeași populație ca Statele Unite, adică în jur de 300 de milioane, așadar pericolul este real. Despre conflictul Israelului cu arabii ea susține că primul și cel mai important pas spre pace, este ca arabii să renunțe la educația la ură a copiilor și a populației în general, împotriva evreilor și a Israelului.
Bader Qarmout este un arab creștin născut în Iordania, care trăiește în SUA și este activ în Partidul Republican. Qarmout susține că Israel nu are nevoie de permisiunea nimănui ca să existe și să se apere, apărarea propriului teritoriu fiind un drept și o obligație elementară.
Un musulman pakistanez în Marea Britanie
În urmă cu 30 de ani, când fiul nostru cel mare avea Bar-Mițva (13 ani – vârsta majoratului băieților în religia mozaică), am plecat cu toții în vacanța în Scoția, un colț de lume fermecător prin peisajele ei și zecile de nuanțe de verde ale ierbii și ale pădurilor. La Edinburgh am închiriat o locuință de la o familie mixtă: femeia era scoțiană creștină, iar bărbatul era pakistanez musulman. Femeia era dezamăgită că soțului ei nu a primit aprobarea să intre în Israel ca turist, fiind musulman. Poate că avea și el dreptate. Pe de altă parte, nu puțini pakistanezi, chiar cetățeni a Marii Britanii, sunt musulmani extremiști, unii devenind chiar membri activi în El Qaeda, ISIS, Taliban, etc. În 1993, când lucram la Houston ca medic anestezist, nu înțelegeam de ce unii colegi mă priveau pieziș. La întrebarea mea, unul mi-a răspuns: “Ești din Israel, țara care îi chinuie pe palestinieni”. I-am răspuns printr-o întrebare: câți evrei sau israelieni ai cunoscut până ai ajuns în America? Suntem un popor ca oricare altul – nici mai bun, dar nici mai rău. Răspunsul la întrebarea doctorului pakistanez din Houston se află în următoarele rânduri.
Kasim Hafeez s-a născut în Marea Britanie din părinți musulmani pakistanezi. “M-am născut ca să-i urăsc pe evrei” scria Hafeez “Era parte din viața mea. Noi credeam că evreii erau străini care trăiau pe pământ musulman furat, ocupanți implicați în exterminarea palestinienilor. Începând din 1990, învățătorii din școli și imamii din moschei (în Marea Britanie!) repetau la nesfârșit această temă: Nu suntem occidentali. Nu suntem englezi. Suntem întâi de toate musulmani! Ura față de Israel era ca o medalie a onoarei. În timpul facultății am decis că protestele și propaganda împotriva Israelului nu erau suficiente. Adevăratul jihad cerea violență. Mi-am făcut planuri să particip la lupta adevărată. Urma să părăsesc facultatea și să mă alătur unei tabere de antrenament terorist în Pakistan. Dar, spre norocul meu, într-o librărie am dat de cartea The Case for Israel de Alan Dershowitz. Titlul în sine m-a înfuriat și am început să citesc aproape cu sfidare. Cât de prost informat, cât de stupid putea fi tipul ăsta ca să apere ceea ce nu era de apărat? Păi sigur, era evreu… Ăsta trebuie să fi fost răspunsul. Totuși, am continuat să citesc. Ceea ce am citit mi-a contestat toate teoriile despre Israel și despre evrei: am aflat că nu Israelul provocase criza refugiaților palestinieni, ci țările arabe, ONU și conducerea palestiniană coruptă. Am citit că evreii nu au profitat de Holocaust pentru a crea statul Israel – ideea datează din sec. al XIX-lea și, în ultima instanță, din vremurile de început ale poporului evreu, acum 4000 de ani. Am mai citit că Israelul nu participă la genocid împotriva palestinienilor, din contră, populația Palestinei s-a dublat în 20 de ani. Am plecat în Israel, pământul inamicului, și atunci s-a schimbat totul. În loc de apartheid, am văzut musulmani, creștini și evrei trăind laolaltă. În loc de ură, am văzut acceptare, chiar compasiune. Am văzut o democrație dârză, modernă, liberală; plină de imperfecțiuni, desigur, dar esențialmente bună. Am văzut o țară care nu își dorea nimic mai mult decât să trăiască în pace cu statele învecinate. Ura mi s-a topit văzând cu ochii. Am știut ce trebuia să fac. Provocarea mea pentru oricine are simțăminte similare este: fă ceea ce am făcut eu, caută adevărul pentru tine însuți. Dacă adevărul m-a putut schimba pe mine, poate să schimbe pe oricine.” (O parte a textului în limba română l-am luat de pe site-ul Evrei română din toată lumea și prietenii lor, publicat de doamna Livia Marina.) Astăzi Hafeez se declară musulman sionist.
Politicieni și ziariști din Golful Persic
În 2020 prințul saudit Bandar ben Sultan îi critica pe palestinieni, spunând că ei fac totul ca să nu trăiască în pace cu Israelul. Anul acesta, Emiratele Unite și Bahrein au semnat pacea cu Israel.
Citând Coranul, scriitorul din Kuweit Abdullah Al-Hadlaq susține într-un interviu dat la canalul TV Alrai din Kuweit, că Israelul nu e un cotropitor, ci un stat legitim. El amintește de un citat din Coran: “Israeliților li se cuvine Pământul Sfânt. Allah le-a destinat acest pământ, ei nu l-au furat”. Israelul, spune Al-Hadlaq, are dreptul să se apere de atacurile Hamas.
https://www.timesofisrael.com/kuwaiti-pundit-says-israel-a-legitimate-state-not-an-occupier/
Următorul clip prezintă patru lideri din trei țări arabe, la o conferință internațională în Varșovia, condamnând Iranul și sprijinind legitimitatea statului Israel.
Alte personalități musulmane pro-israeliene din diferite colțuri ale lumii.
Imamul Mohammad Tawhidi, de origine iraniană, care trăiește în Australia, susține că Palestina este un pământ evreiesc.
Ziaristul american musulman Nemat Sadat se auto-denumește “Theodor Herzl al Afganistanului”, sperând în unificarea acelei țări distruse de conflicte și sperând într-o relație viitoare între Afganistan și Israel.
Ziaristul Salah Uddin Shoaib Choudhury din Bangladesh recunoaște că poartă în el cu plăcere contradicția de a fi un musulman credincios și în același timp sionist și apărător fervent al Israelului. El a fost întemnițat pentru vederile lui.
În 2008 politicianul canadian musulman Salim Mansur a felicitat poporul israelian cu ocazia aniversării a 60 de ani de la întemeierea statului. El ridică în slăvi realizările tehnologice și științifice ale Israelului și democrația lui robustă, spunând că povestea Israelului modern este un miracol unic în lume.
Fostul musulman fundamentalist egiptean, Dr. Tawfik Hamid, care trăiește în SUA, critică educația din țările arabe care promovează ura față de evrei și de Israel și aprobă legitimitatea Israelului, bazat pe citate din Coran.
În 2016, 8.8% din populația Franței erau musulmani și procentajul este în creștere datorită sporului natural și imigrării legale și ilegale. Majoritatea sunt anti-israelieni, antisemiți, unii chiar agresivi și au participat și la acte teroriste. Această atmosferă a cauzat emigrarea a zeci de mii de evrei francezi în Israel. Politicianul franco-senegalez Rama Yade este un pro-israelian fervent, dar e prea puțin printre atâtea milioane de musulmani francezi…
Fostul președinte al Indoneziei, statul cu cei mai mulți musulmani din lume, Abdurrahman Wahid a fost de șase ori în Israel. El susține dreptul Israelului de a exista. Pentru el Israelul este o democrație înconjurată de ignoranță, datorată în mare parte propagandei arabe.
Un caz deosebit a avut loc în 2021. Într-un interviu dat televiziunii israeliene, fostul ayatollah Abdol-Hamid Masoumi-Tehrani susține că nu a întâlnit cetățeni iranieni care să nu aibă o părere pozitivă despre Israel și apelează la încetarea ostilităților fără rost dintre Iran și Israel.
Khaleel Mohammed, profesor de religie la San Diego, a scris că Israelul a fost acordat lui Moise și poporului său de Coran, indiferent dacă au lipsit de pe acest teritoriu 500 sau 2000 de ani.
Dar aceștia nici pe departe nu sunt toți, sunt și mulți, mulți alții. Există și grupări etnice, de exemplu kurzii și berberii, care au conflicte istorice cu arabii, și care sprijină Israelul și sionismul.
https://en.m.wikipedia.org/wiki/Muslim_supporters_of_Israel
Numărul relativ mare de musulmani și arabi de alte religii care apără legitimitatea Israelului dovedește că mulți oameni gândesc și judecă obiectiv, în ciuda riscurilor la care sunt expuși, ceea ce ne dă speranța unui viitor mai optimist în acest colț tulburat al lumii.
Tiberiu Ezri
5 Comments
Interesant cum unii oameni reuşesc să se debaraseze de educaţia primită în copilărie şi îşi dezvoltă o gândire critică independentă.
Nu ştiam de activiştii musulmani curajoşi care innoată în contra curentulu şi îşi riscă viaţa în slujba adevărului. KOL HAKAVOD!
Filmul turcesc “Bliss” care tratează problema omorului de “salvare a onoarei familiei” are un mesaj pozitiv: este posibil ca generaţia tânără să lase în urmă prejudecăţile clanului, să se elibereze de cătuşele mintale primite în copilărie.
Va multumesc! Am sa incerc sa vad filmul “Bliss”.
Articolul aduce mult optimism, mai ales că în ultimul timp s-au încheiat contracte de legătură între Israel și țările arabe. Istoria poate duce uneori la întorsături favorabile. Desigur, dacă nu ar exista acei oameni curajoși care se opun dogmelor și a educației false din copilărie și îndrăznesc să spună ce gândesc , fără ei nu ar fi speranțe! Felicitări Tibi! Un articol foarte interesant!
Ai dreptate!
Un articol optimist, cu câteva exemple relevante. Ar fi interesant şi un alt articol despre personalităţile evreieşti care speră în reconcilierea dintre israelieni şi palestinieni.