Ziua de 19 aprilie 1943 are o semnificație deosebită. Ea a marcat începutul revoltei evreilor în ghetoul din
Ziua de 19 aprilie 1943 are o semnificație deosebită. Ea a marcat începutul revoltei evreilor în ghetoul din Varșovia. Au trecut de atunci 79 de ani, dar data nu trebuie uitată. A fost prima manifestare de rezistență armată a evreilor destinați de naziști să moară, primul caz când evreii închiși într-un ghetou s-au ridicat împotriva colosului armatei germane. Cred că multă lume nu cunoaște această dată și de aceea aș vrea să o reamintesc celor care o cunosc și să o prezint celor care nu o cunosc. Am folosit Wikipedia pentru a reda pe scurt datele concrete, dar și informații pe care le cunosc din alte surse.
De fapt revolta a început în 18 ianuarie 1943, dar cea mai semnificativă parte a avut loc între 19 aprilie (prima zi de Pesach) și 16 mai, când generalul poliție Jürgen Stroop a ordonat ca ghetoul să fie incendiat, clădire cu clădire, astfel încât rezistența evreiască, slab înarmată și slab aprovizionată, a fost zdrobită. În total 13.000 de evrei au murit arși de vii sau sufocați de fum. Luptătorii evrei erau în majoritate tineri, dar erau și printre ei și vârstnici. Rezistența evreiască reunea oameni cu diferite convingeri politice – sioniști, religioși, socialiști și comuniști. Rezistența poloneză i-a sprijinit cu arme pe luptătorii evrei, dar din păcate ele au fost insuficiente pentru gravitatea acestei revolte, cea mai mare din timpul Holocaustului. Marek Edelman, unul din puținii supraviețuitori, a relatat ulterior că „singurul sprijin psihic în luptă a fost de a nu lăsa nemților să aleagă ei momentul și locul morții”. Luptătorii, care nu mai aveau nimic de pierdut, erau hotărâți să-și sacrifice viața și niciun risc nu îi mai înspăimânta.
Ghetoul din Varșovia era situat într-o zonă centrală a orașului și ocupa în jur de 3,3 Km2. Inițial în ghetou se aflau aproximativ 300.000 – 400.000 de oameni, dar pe parcurs numărul lor a scăzut. Mii de evrei au murit de febră tifoidă și de foame, alții au fost deportați în lagăre. Revolta a fost declanșată atunci când i s-a cerut Judenrat-ului (un fel de comitet de conducere evreiesc responsabil cu ordinea, aprovizionarea și organizarea ghetoului) să dea „7000 de evrei pentru relocare în est”. Fiind conștient ce înseamnă această „relocare”, președintele Judenrat-ului, Adam Czerniakov, s-a sinucis. Cei 35.000 de combatanți care au declanșat răscoala au luptat vitejește, știind că nu au șanse de a supraviețui. A fost o adevărată minune că răsculații au reușit să țină piept timp de 28 de zile armatei germane bine organizate. În 23 aprilie, unul dintre șefii combatanților, Mordechai Anielewicz îi scria lui Antek Cukierman „Nemții au fost alungați de două ori din ghetou. Visul vieții mele s-a realizat. Cei din ghetou s-au apărat. Rezistența evreilor se materializează prin răzbunare. Sunt martorul acestei lupte eroice.”
Această revoltă eroică a avut răsunet și în alte ghetouri și chiar în unele lagăre de exterminare, contribuind și la acte de rezistență ale evreilor în țările ocupate armata germană, dar unde nu au fost lagăre.
Rămășițele ghetoului din Varșovia au fost aproape în întregime demolate încă în timpul răscoalei. Tot ce se mai poate vedea sunt câteva străzi și clădiri neimplicate în mod direct în luptă, precum și un fragment al zidului. Monumentul emblematic care a fost ridicat și dedicat eroilor răscoalei este situat în apropierea locului unde trupele germane au intrat în ghetou în 19 aprilie 1943.
În 19 aprilie 1958, soțul meu și directorul TES, Franz Auerbach, au fost invitați la comemorarea a 15 ani de la începutul insurecției. Ei au adus o machetă a acestui monument.
În anul 1958 se mai vedeau urmele războiului. Nepotul meu, care a fost la Varșovia acum doi ani, a găsit destul de greu locul unde a fost ghetoul, orașul fiind complet reconstruit. El a fotografiat monumentul care în zilele noastre este aproape pierdut printre blocuri. Totuși el este îngrijit, pentru că a devenit o atracție turistică.
Din păcate, eu nu am fost la Varșovia și în timpul deportării nu am aflat nici despre răscoală evreilor, nici despre revolta populației poloneze din Varșovia din 1944, împotriva armatei germane. Au murit atâția oameni și continuă și acum să moară copii, femei, bărbați și bătrâni fără nicio vină, la fel ca atunci. Atunci vina lor era că sunt evrei și polonezi. Acum mor oameni și vina lor este că sunt cetățeni ucraineni.
19 aprilie 1943 este o dată care merită reținută. A fost atunci și prima zi de Pesach. Nu este o simplă coincidență. Este o dată semnificativă, când, în condițiile cele mai grele, evreii s-au hotărât să moară pentru libertate. Este de fapt e o lecție de istorie.
Mirjam Bercovici
01-05-2021
23 Comments
Relaţiile sovieto-polone sunt interesante, dar ceea ce mă întristează acum este completa ignorare a trecutului evreiesc al oraşului. Cu patru ani în urmă (în anul 1973) am descoperit cu greu, într-un magazin din Stare Miasto, o ilustrată cu monumentul închinat eroilor din ghetoul Varşoviei. Acum asemenea fotografii sunt de negăsit, iar monumentul realizat de Natan Rappaport în 1948, având un text în limbile polonă, ivrit şi idiş, a dispărut de pe hărţile turistice ale oraşului, împreună cu eroul ghetoului, Mordehai Anilewicz.
Ma refer la anul 1977
Mulțumesc pentru acest articol – o emoționantă și importantă lecție de istorie.
Îmi amintesc că atunci, spre sfârșitul lui aprilie 1958, a avut loc în sala Teatrului Evreiesc de Stat din strada Iuliu Baraș o întrunire dedicată comemorării a 15 ani de la răscoala ghetoului din Varșovia. Pe vremea aceea, înaintea valului de emigrări, TES devenise un adevărat centru comunitar. Și cu acea ocazie s-a adunat un public numeros, Cine a condus adunarea și a rostit cuvântul introductiv a fost tatăl meu (și al surorii mele Irene) Dr. Jozef Ehrenkranz, iubitor și cunoscător al culturii idiș, colaborator ocazional al teatrului, apropiat de conducătorii acestuia Israil Bercovici și Franz Auerbach. A fost pentru el poate reeditarea unui eveniment mai vechi, petrecut cu zece ani în urmă, la aniversarea a cinci ani de la răscoala ghetoului. (Am evocat această împrejurare într-un articol de acum trei ani
https://baabel.ro/2019/04/amintiri/
De data aceasta ceva se schimbase, vorbea mai greu, se poticnea , părea însemnat de boală. Era de fapt mai bolnav decât mărturisise cuiva, poate chiar sie însuși. După câteva zile avea să se interneze iar la 11 iunie 1958 s-a stins din viață la numai 55 de ani.
L-AM CUNOSCUT, FIE-I MEMORIA BINECUVÂNTATĂ, Z.L.
Mulțumiri, Boris.
Oare nu cunosc bine istoria? Zelensky l-a agresat pe Putin? Dacă nu, ce vină are? Că nu se lasă călcat în picioare și nu-și cedează țara? Hai să privim realitatea în față și să nu dăm curs propagandei anti-ucrainene.
Probabail nu ai ascultat, pacat interviul dat de Alina Mungiu PIpidi la evenimentul zilei. Il poti cauta pe Internet.
Nu apreciez vina – daca o fi – a lui Zelensky, dar citez unul dintre lucrurile inteligente spuse de aceasta persoana.
“Drepturile se pot lua, doar atunci cand pot fi aparate.”
Intr-o perioada destul de lunga, timp in care exista o patura de oameni, ce condamnau evreii Europei ca nu s-au impotrivit dusmanilor lor lasandu-se trimisi catre moarte, fara a opune rezistenta, lupta armata a ghettou-lui din Varsovia sta ca un stalp de opozitie in fata celor care nu au inteles realitatile vremii.
Va multumesc pentru evocarea importanta, a vitejiei si incrancenarii in lupta, a celor din ghetto-ul Varsoviei ca sa-si manifeste libertatea, oricat de limitata ar fi fost ea.
D- na doctor Bercovici, un articol amintind evenimente care ne zguduie si acum.
Noi am fost la Varsovia din România,, in decembrie 1979 si bineînteles, am vizitat ramasitele fostului ghetou. Era pastrata memoria revoltei printr- o suprafață mare de teren plana, in care nu s- construit nimic, sugerând ghetoul ras de pe suprafata pământului,. Doar monumentul pe care- l mentionati aducea un pios omagiu curajului , neinfricării si unității luptatorilor evrei impotriva nazismului.
Imaginile de pe edificiu erau insotite de explicații in 3 limbi, poloneza, idiş si ebraica (daca imi amintesc bine), si strada care ducea la acest loc de comemorare se numea Zamenhova.
M- am intrebat, cum , intr- o capitală in care si in comunism artera principală era Jerusalemskaya, a putut avea loc un asemenea genocid abominabil? Al evreilor si a unor crestini polonezi.
“Acum mor oameni și vina lor este că sunt cetățeni ucraineni”. – Mor și ruși . Americanii spun “a fi în timpul nepotrivit la locul nepotrivit” . K.I.
Da, d- le Klein, mor si multi ruşi , cu totul nevinovati. Pentru calamitatea din Ucraina responsabil este Zelensky in primul rând, desi nu are putere de decizie absoluta.
Marica, asta e o afirmatie cu care sari putin peste cal.
Si eu cred ca lui Zelensky nu i se poate sterge orice urma de vinovatie, dar nu poate fi el facut vinovast de calamittea din Ucraina, din motive multiple, dar categoric ca aceasta calamitate este o vina colectiva a multor persoane si organizatii politice. Nu pote fi pus totul pe spatele unui singur om, desigur nu in exclusivitate, pe cel al lui Zelensky.
Veronica, nu am scris ca vinovat este Numai Zelensky, am spus ca este vinovat in primul rànd.
O diferență de nuanțå, care nu exclude culpabilitatea altora.
Asta este parerea mea, desi ma doare atât pentru oamenii simpli ucrainieni, cât si pentru soldații tineri de ambele părți.
Citeste cu atentie:
ai scris:
Pentru calamitatea din Ucraina
responsabil este Zelensky in primul rând,
===============================
desi nu are putere de decizie absoluta.
eu am scris:
Si eu cred ca lui Zelensky nu i se poate sterge orice urma de vinovatie, dar nu poate fi el facut vinovat de calamitatea din Ucraina…
Veronica. , desigur.
Nu merita sa ontinuam pe Baabel o discutie despre Putin si Zelenski. Tot nu avem nici o putere in politica.
Baabel este o oaza de liniste sufleteasca, asa ca o păstråm.
mai bine mai citesc despre d- na Lya Beniamin si altii.
Evreul Zelensky nu trebuia să fie președintele Ucrainei . Ucraina secolului XXI care e urmașa multor secole precedente trebuia să aibă un președinte ucrainean . Zelensky trebuie să știe că împotriva defăimătorilor săi nu se va ridica un Romain Roland . Ucraina e de compătimit azi , Zelensky va fi compătimit mîine de cei care îl vor înțelege și-l vor ierta . K.I.
Ce inseamna ca nu trebuia?
Cine hotaraste?
Au fost alegeri libere?
Zelensky, chiar daca ar fi trebuit sa ia alte decizii, incercand eventual sa previna razboiul/tragedia, nu va avea cred, niciodata de ce sa fie compatimit.
– 1 – În politică se aplică mai dă române , mai lasă jupîne . Orice ar face Zelensky , cu cele mai bune rezultate pentru Ucraina , vor fi voci ( chiar dintre cei care l-au votat ) care vor susține că “un președinte ucrainean ar fi făcut mai bine” . Zelensky nu-și poate permite să accepte compromisuri pe care chiar un ucrainean le-ar accepta greu ( dacă ) .
– 2 – Se aud deja voci care afirmă că “după război trădătorii vor fi pedepsiți” . Răspunderea președintelui pentru război e foarte mare . Nu m-aș mira dacă familia Z. va emigra …. sper că nu în Israel . K.I.
Zelenski are doar un bunic evreu.
Si pe mine ma deranjeaza ca se pune atât de mult accent pe evreitatea lui, pentru a acoperi trupele de elita Azov, considerate neo naziste, desfiintarea opozitiei, a invățămânrului in limbile minoritatilor.
Evreitatea lui Zelenski este o manipulare, si Zelenski nu trebuia sa o accepte.
Potrivit rabinului chabadnic al Kievului, legăturile părinţilor lui Zelensky cu comunitatea evreiască sunt mai profunde decât am crede. Iată articoluldin G4Media.
https://www.g4media.ro/liron-ederi-rabinul-orasului-natal-al-lui-volodimir-zelenski-vorbeste-despre-parintii-evrei-ai-presedintelui-care-refuza-constant-sa-dea-interviuri-presei-tatal-lui-zelenski-ce-lipsea-di.html
În principiul, originea etnică şi confesională a preşedintelui nu ar trebui să conteze, însă – din păcate – în Europa de Est, măcinată de conflicte interetnice şi interconfesionale, contează foarte mult. Şi eu sunt de părere că Volodimir Zelensky nu trebuia să intre în aventura asta, dar cum nu am fost consultată :)), nu pot decât să-i doresc să iasă cu bine, oricare vor fi întorsăturile sorţii.
Iată o altă pagină de istorie scoasă la lumină. Din păcate, vedem cum istoria se repetă, chiar dacă pe scenă sunt alte personaje, la fel de nevinovate ca evreii polonezi din Varșovia, atunci în aprilie, mai 1943.
Categoric, Doctor Mirjam Bercovici știe să găsească și să prezinte subiecte inedite și interesante.
Rezistenta poloneza, mai numeroasa si mai bine inarmata exprimata prin revolta din Varsovia di August 1944 – a “durat” doar a saptamina cu “sprijinul” armatei sovietice care sia oprit inaintarea spre Varsovia si a asteptat ca nemtii ca curete Varsovia.
Menționez că revolta ghetoului din VARȘOVIA a avut ca urmare, printre altele execuțij și în Basarabia, BUNICII MEI DIN CERNĂUȚI deportați acolo fiind executați la MIHAILOVKA-PRUT în 23 aprilie 1943.