Citind interesantul articol al lui Lucian-Zeev Herșcovici „Iudaism în Israel” din revista Baabel (https://baabel.ro/2022/06/iudaism/) mi-am amintit că demult intenționam să scriu despre acest subiect, mai ales că nu sunt de acord cu concluziile lui.
Câteva cuvinte despre terminologie. În ebraică Vechiul Testament este cunoscut sub mai multe denumiri. Numele tradițional Mikra (citire) este folosit atât în cercurile religioase, cât și în școli și universități. Numele de TaNaCh este o abreviere, un acronim al celor trei părți care îl compun: Tora (Legea), Neviim (Profeții) și Ktuvim (Scrierile). Acesta este numele folosit de obicei în cercurile laice.
Începutul studierii acestei cărți coincide cu începutul educației evreiești. Citim despre aceasta în cartea 2Cronici cap. 17: 7, 9. În al treilea an al domniei lui [867 î.e.n., regele Iosafat] i-a chemat pe prinții săi[…] să se ducă să-i învețe pe oameni în orașele lui Iuda […] Ei au învățat pe oamenii în cetățile lui Iuda, având cu ei cartea Legii lui Dumnezeu. Au străbătut toate cetățile lui Iuda și au învățat pe oameni[…].
De atunci poporul evreu studiază fără încetare această carte. Modul de învățare și cel de predare s-au schimbat, chiar interpretarea textului nu mai e aceeași – dar studiul a rămas.
Au fost câteva perioade în care studiul s-a întrerupt, de exemplu perioada exilului, după căderea primului Templu (586 î.e.n.). La întoarcerea din exil, poporul uitase cartea și a fost nevoit să o învețe din nou. (Oare așa se întâmplă și astăzi cu evreii din diaspora?) Iată cum este descrisă revenirea la învățătură (cca. 457 î.e.n.): Și preotul Ezra a adus Legea înaintea adunării […] și a citit din ea cu voce tare. Era întâia zi a lunii a șaptea. […] Tot poporul asculta cu atenție citirea cărții Legii (Neemia 8:2-3).
Până spre sfârșitul primului mileniu, Tanach era cartea de bază care se învăța în școli. În ebraică școala chiar se numește bet sefer, „casa cărții”. Situația s-a schimbat pe la începutul celui de al doilea mileniu – evreii așkenazi au pus tot mai mult accentul pe studiul Talmudului, în detrimentul învățăturii metodice Tanach-ului, limitându-se la citirea pericopei săptămânale din Tora și Profeți. Până astăzi metoda de studiu a evreilor ultra-religioși este una automată, care promovează mai ales abilitatea de a citi din sulul de Tora și nu înțelegerea aprofundată a textului. Evreii sefarzi studiau Tanach-ul, dar și acesta era un studiu automat.
Prin anii 1770-1780 a început în Germania mișcarea Haskala („educație”), de emancipare a evreilor. Era o ramură a mișcării europene a iluminismului. Ea a marcat începutul consolidării iudaismului modern în toate aspectele culturii și identității evreiești. Un loc important în acest proces îl ocupă educația, literatura, inclusiv textele sacre, limba și ideologia.
Emancipația a adus după sine și schimbări în studiul Tanach-ului. Acestea au avut loc de-a lungul secolului al XIX-lea și în secolului XX, sub influența mai multor factori.
Primul este apariția sistemului de analiză critică a textului biblic, un sistem științific, rațional, bazat pe istorie și arheologie, care s-a dezvoltat odată cu răspândirea iluminismului. Cu toate că a fost inițiat de biserica protestantă, acest sistem a ajuns la concluzii care nu erau pe placul teologiei creștine – și nici a celei evreiești.
Al doilea factor a fost angajamentul exponenților mișcării Haskala de a readuce studiul Tanach-ului în centrul educației evreiești. S-au scris romane, piese de teatru, precum și studii științifice care comparau diferite aspecte din Tanach, de exemplu flora și fauna, cu realitatea din Palestina contemporană. Evreii religioși, care se împotriveau studiului Tanach-ului, au pus și mai mult accent pe studiul Talmudului în școlile religioase. Dacă un student încerca să învețe Tanach, era exmatriculat. Astfel poetul național H. N. Bialik a fost dat afară din faimoasa yeșiva din Volozhin, Lituania, iar cel mai mare scriitor clasic evreu, Mendele Mocher Sfarim, a fost exmatriculat chiar de două ori, din yeșiva din Slutsk și din cea din Vilna.
Studiul Tanach-ului în Israel a fost influențat de mișcarea sionistă, pentru care Tanach-ul era cartea de bază. Grupurile religioase, care se împotriveau mișcării sioniste, au găsit astfel încă un argument pentru a se îndepărta de studiul Tanach-ului. Lumea evreiască din diaspora era foarte diferită de cea descrisă în Tanach. Ei preferau Talmudul, care a fost compus în Babilon, în diaspora și pentru diaspora. Tanach-ul conține tot ce nu aveau evreii în diaspora: un stat condus de un rege, o armată proprie, construcții de mari proporții, războaie, politică…
Chiar dacă erau socialiști, extremiști de stânga, David Ben Gurion și camarazii săi vedeau în Tanach o bază istorică și morală, un ideal pentru întemeietorii statului Israel.
În Israel, fiecare elev primește un Tanach. În armată fiecare recrut primește încă unul. Studiul Tanach-ului este materie obligatorie în toți cei 12 ani de școală și (cel puțin deocamdată) se cere la bacalaureat. Există și grupuri de studiu pentru adulți. Cel înființat de Ben Gurion pe lângă biroul primului ministru mai funcționează și astăzi – și nu e singurul! Grupuri de studiu există în biroul președintelui statului, în Knesset, în diverse întreprinderi și instituții. Oricine poate învăța zilnic un capitol în cadrul programului „929”, prin radio, televiziune și pe toate rețelele de socializare. (929 se referă la numărul capitolelor din Tanach.) De exemplu eu primesc zilnic un pachet de articole și lecții despre capitolul zilei pe WhatsApp și un altul pe mail. Totul se găsește și pe YouTube.
Aceste inițiative sunt conduse de evreii naționaliști-religioși, cei pe care Lucian îi numește „tradiționaliști”. Ei sunt cei care poartă kipa croșetată, mulți dintre ei stau în Cisiordania, teritoriu ocupat de Israel din 1967. Iar ultra-religioșii învață doar Talmud.
În ultimii ani se simte o reîntoarcere a unei mari părți a populației la valorile evreiești tradiționale. Cel mai clar este adoptarea în masă a hranei cașer. Tot mai multe restaurante devin cașer, altfel și-ar pierde clienții. La fel se întâmplă și cu studiul Tanach-ului.
În încheiere o mică confesiune: spre deosebire de colegii baabelieni, eu am predat 55 de ani materii umanistice, printre ele și Tanach, la un liceu laic, la un liceu religios al mișcării Bnei Akiva, la universitate, cât și la grupuri de adolescenți creștini, evrei și musulmani. În ultimii ani am predat și unor studenți români pe ZOOM. Această experiență care a început în 1970 îmi permite să cunosc mai bine problemele de predare a acestei materii greu de modernizat.
Eu am învățat la ambele extreme: pe de o parte la liceu laic și la universități din Israel și la Yeshiva University din New York, iar pe de altă parte, în copilărie, în învățământul religios tradițional, la heder și mai târziu în două yeșivot, una a marelui rabin Lau, iar cealaltă Brisk.
Este adevărat că unii au ideea preconcepută că Tanach-ul este legat de respectarea strictă a preceptelor religioase. Studenți ultra-religioși se interesează mai ales dacă profesorul și-a făcut cum trebuie rugăciunea de dimineață. Alții îl întreabă pe rabin dacă ce i-a învățat profesorul „eretic” este corect. Există și diferențe „geografice” – în principiu este mai ușor să predai Tanach la Ierusalim decât la Tel Aviv. Dar dacă materia este predată într-un mod interesant și atrăgător, majoritatea elevilor și studenților învață cu plăcere.
Pe acest subiect am scris zeci de articole în diferite limbi, precum și câteva cărți. În ultimii ani am adăugat și numeroase articole în limba română, care pot fi găsite pe internet.
Asher Shafrir
29 Comments
Un articol frumos si interesant , care explica perfect de ce evreii mai sunt numiti si ” poporul cărţii “.
Recent, am aflat ca s-a descoperit in Galilea o tabliţa scrisa in paleoebraica si datata in jur de 1200 î.e,n.
Arheologii, istoricii, considera acest artifact ca fiind de mare valoare,pentru ca poate schimba complet viziunea asupra cartilor sfinte ale iudaismului.
Thorah a putut fi scrisa exact in perioada când s-au desfasurat evenimemtele relatate in ultimele 4 carti din cele 5.
Sa credem deci in autenticitatea Thorei? Da.
Deci totul este autentic,
Vă mulțumesc pentra felul clar în care ați scris despre mikra. În plus, mi-a plăcut dialogul prietenesc fără menajamente,în care v-ați angajat cu Dl Duncan.
Articol foarte informativ dar majoritatea lucrurilor sunt adevarate numai pentru Israel Citeva cuvinte despre situatia din Diaspora din SUA si Canada.Noi toti cei plecati din Romania am crescut cu “socialism stiinfic”, filozofie ateista marxista si “Legendele Olimpului” ca naratiune religioasa. Toate sunt ateiste sau chiar idolatre (multi zei si semizei) ca sa nu se lipeasca de tineri monoteismul.
Eu personal am fost laic pana la virsta de 40 de ani cand copii mei in ajun de bar mitzvah au inceput sa ma intrebe din Tanach. In ziua de azi sunt avansat pentru cineva fara yeshivah – cam de trei ori pe saptamina sunt in lectii de Tanach si de citeva ori pe an sunt si in lectii de Talmud toate predate de rabini.
Copii mei au trecut prin Bar Mitzvah – au trebuit sa conduca serviciul religios de Shabbat – asta inseamna
citit in Ebraica Torah, Profetul sapataminii sau Haftora si rugaciunile. Din pacate nu prea se mai face nimic dupa virsta de 13 ani cu exceptia familiilor mai traditionale. De exemplu nepotul meu de 14 ani a acceptat sa continue sa invete insa nu la sinagoga, ci cu mine o ora pe saptamina.
Din cauza ca aprox 50% din adulti nu stiu Ebraica de loc, gradul de asimilare este foarte mare la laici si este semnificativ si la celelalte curente ne-ortodoxe.
Sa nu uitam ca poporul evreu a supravietuit 2000 de ani din cauza ca a invatat Torah in Ebraica si din cauza ca a fost persecutat si izolat de alte comunitati. Din moment ce persecutia inceteaza asimilismul se accelereaza pina la disparitia comunitatii in 5-10 generatii. Este o singura exceptie cel putin in SUA si Canada: evreii traditionali ortodocsi cresc ca numar si au ajuns sa fie cam 15% din numarul total.
Copii tăi nu au învățat Tanach la școală? Nu există așa ceva. La școli nu predau rabini nimic.
Cifra de 50% care nu știu ebraică este departe de adevăr.
Da au invatat Tanach la scoala depinde la ce nivel ne referim. Nu am spus nicaieri ca rabini predau exclusiv la scolile pe linga sinagogi. De obicei sunt profesoare absolvente a unui curs echivalent de Judaism patru ani dupa liceu.
Ebraica pe care o stiu copii de bar mitzvah ii ajuta sa citeasca (cante) 2-3 aliot din Torah si Haftorah. Cu Rabini au lectii de citeva ori pe an de Istoria Evreilor si de Pirkei Avot.
Asher, Am inteles de unde vine confuzia: tu te referi la scoala publica unde nu se invata nici o religie, eu ma refer la scoala de linga sinagoga (Hebrew School). Copii ortodocsi si Habad merg la yeshiva unde 4 ore studiaza Tanach, Talmud, etc si 4 ore pe zi subiecte laice.
Ceilalti copii merg la scoala publica in fiecare zi si la Hebrew School de doua ori pe saptamina.
Nu stiu exact situatia la Haredim in SUA si Canada dar probabil studiaza foarte putin si tirziu subiecte laice.
Virgil, acum am înțeles. Ultima parte a articolului meu este despre Israel, iar tu scrii despre SUA și diaspora. Așa că nu am nimic de comentat la ce ai scris. Sunt complet de acord cu tine. Yișar coah!
Virgil buna seara,
Ai scris:
“Noi toti cei plecati din Romania am crescut cu “socialism stiinfic”, filozofie ateista marxista si “Legendele Olimpului” ca naratiune religioasa. Toate sunt ateiste sau chiar idolatre (multi zei si semizei) ca sa nu se lipeasca de tineri monoteismul.”
Hai sa fim seriosi, niciodata nu “s-a invatat” oficial despre legendele olimpului, si cine a dorit sa citeasca ca orice alta carte de lectura, o facea pentru avea interes s-o faca.
Iar ultima ta afirmatie, privind monotesimul, banuiesc ca este o gluma.
Draga Veronica – eu spun din experienta mea – dar poate tu ne spui cand cineva voia sa-ti cumpere o carte de povesti CE se gasea in librarii in afara de legendele Olimpului si Ion Creanga? Era si teatru la microfon despre “Legendele Olimpului”.
Fiinta omeneasca are nevoie de povesti si crede ca copil in multe povesti. Ca parintii tai nu ti-au cumparat “Legendele Olimpului” te invidiez.
Al doilea lucru este ce invatam la istorie despre Grecia antica si cultura ei si ce invatam despre Iudeea, Regatul Israel, Israel in Egipt, etc.
Experienţa ta, de care vorbeşti este experienţa aceleiaşi generaţii. Spre ghinionul tău, locuind, ca şi mine la Bucureşti, în acelaşi cartier, nu prea înţeleg cum te erijezi în a face afirmaţii false, insinuând neadevăruri.
Ori nu îţi mai aminteşti, ori ai poate un scop real pentru a face propagandă.
Scoalla românească la vremea aceea era perfect structurată, din clasa a V-a şi până intr- a VIII-a se studiau toate perioadele istorice, după care dintr-a IX- într-a XII-a se reluau perioadele la un nivel mai detailat.
Ai făcut probabil doar XI clase, programul, schimbat cu generaţia care a terminat liceul în 1969, nu putea să fie esenţialmente diferit,
Cât de neadevărată este afirmaţia:
“CE se găsea în librării în afară de legendele Olimpului şi Ion Creangă?”
Măcar şi Critică Raţiunii Pure exista în librării, ca de altfel şi alte cărţi din filozofia apuseană.
În anii 1968 -1975 existau în România nenumărate colecţii de cărţi, se tipărea ENORM, dar tu probabil te ocupai de alte chestii.
Exista Editura pentru Literatura Universală, care scotea Colecţia Meridiane, Editura Minerva, carte tipărea sute de cărţi în Colecţia Biblitoeca pentru toţi, pentru toţi.un exemplu desigur decadent: -)) era În căutarea timpului pierdut, apărută atunci aproape în totalitate, până la plecarea mea in 1975; erau nenumărate colecţii despre ştiinţă, psihologie, sociologie, care începuse să se studieze la Universitate, colecţiile de artă, de ex: cărţile lui Peruchot. Şi Mimesis, de Auerbach o altă carte de estetică, pe care o puteai cumpăra în librării. E adevărat, am locuit la Bucureşti.
Probabil că aici stă unul dintre motivele pentru care te-ai făcut din laic religios:
“Fiinţă omenească are nevoie de poveşti şi crede ca
=======================================
copil în multe poveşti.”
=================
Legendele Olimpului, un volum a cărui calitate, nici până în ziua e azi nu a fost depăşită de o carte de legende privind Tanachul, care să fie clară, precisă şi mai ales cronologic valabilă pentru un cititor neiniţiat se găsea în librării în două volume. E adevărat că era un volum pentru tineret, dar nici astăzi nu am găsit o expunere mai relevantă a mitologiei greceşti, şi aş fi bucuroasă să existe ceva asemănător despre Tanach şi elgendele sale.
Probabil nu am căutat suficient; -)
Veronica – vorbim limbi diferite – te-am rugat sa imi spui ce carti de povesti se gaseau in librarii PENTRU COPII in afara de Ion Creanga si Legendele Olimpului (am uitat de “povesti Ardelenesti”) – in timp ce in Biblie sunt alte povesti care pot sa fie intelese de copii.
Sigur ca nu poti intelege Tanachul fara profesor, dar daca bagi profesorii de Tanach la inchisoare si ii distrugi fizic…unde este libertatea ideilor?
Nu ma ERIJEZ si nu fac propaganda aici – vreau sa expun alte idei cu care vad ca nu esti de acord – daca nu iti plac contributiile mele, te rog roag-o pe Andrea sa imi scrie un email in care sa ma roage sa incetez sa scriu la baabel – nu am nici o problema cu asta.
In primul rand nu ai vorbit de carti de copii, ci de carti in general. In afara de aceasta, amintesti, ca ar fi existat librarii pentru copii.
Nu exista asa ceva, existau doar LIBRARII, in care puteai sa cumperi nenumarate carti, printre care si carti pentru copii,de ex: povesti de Grimm, Perrault, Petre Ispirescu, ca sa nu mai amintim de Ciresarii, Toate panzele sus (film) etc.
Desigur, ideea de a dezvolta o literatura pentru copii, nu era atat de formata ca in ultimele decenii,
Si da te erijezi, pentru ca cele spuse de tine nu corespund realitatii.
In legatura cu sugestia ta, ca eu sa-i propun Andreei , X, Y, Z, asta e o alta idee comica, deoarece, nu trebuie ca doi oameni, care contribuie la o revista, forum, retea de socializare, sa aiba aceeasi parere.
Asta nu inseamna ca cineva trebuie sa fie exclus/
Oricum, nu as fi reactionat la cele scrise de tine, daca nu ai fi spus neadevaruri crase.
Mai spui si alte lucruri comice in cele de mai sus, dar cred ca am dedicat deja mult timp explicatiilor.
Cu bine !!!
Foarte interesant pentru mine ca persoană laică . Cum pot găsi prelegerile Dvs. în Youtube ?
Pe Google căutați: evrei.ro și găsiți atât site cât și facebook
Acum câțiva ani am publicat peste 25 de articole pe site-ul prim rabinului – rabinat.ro
Mulțumesc !
Asher – m-am uitat pe “evrei.ro” si iti doresc Yasher Koah pentru acest efort de a explica si interpreta in limba romana fiecare pericopa. Este esential pentru populatia de limba romana din Israel ca si pentru putinii evrei ramasi in Romania care vor sa invete Torah fara profesor. Mie mi-a lipsit asta mai ales in Israel. In Romania am citit o Biblie veche tradusa probabil din limba Greaca de Gala Galaction. Probabil ca si unii crestini considera acest web site foarte folositor. Yasher Koah!
Baruch tihyeh
Virgil și Eva, Eu țin de 4 ani un curs săptămânal de „Talmud Tora” în limba română. În ultimii 2 ni, de la pandemie, cursul este pe ZOOM. Baabelieni care sunt interesați – îi invit să ia legătura cu mine pentru detalii.
Intr=adevar o expunere sistematica si intersanta, poate si putin incurajatoare.
Dar, nu pot sa inteleg nimic cu de exemplu in cartea profetului Nehemia :
Iată cum este descrisă revenirea la învățătură (cca. 457 î.e.n.): Și preotul Ezra a adus Legea înaintea adunării […] și a citit din ea cu voce tare. Era întâia zi a lunii a șaptea. […] Tot poporul asculta cu atenție citirea cărții Legii (Neemia 8:2-3).
Deci in ce perioada a trait Nehemia ca sa aminteasca cum Ezra a adus Legea inaintea adunarii.
Probabil ar trebui sa studiez istoria poporului lui Israel, ca sa inteleg si eu cat de reale sunt datele mentionate ici si colo, in cadrul aestor carti.
Deodata, dupa ce vorbiti de cele 5 carti TaNaCh, amintiti Cronicile, acestea unde se mai incadreaza?
Acum citind in Wikipedia, inteleg ca este ultima parte a Scrierilor, dar aud de la un specialist ca sunt pline de contradictii.
😉 😉
Bineînțeles că sunt pline de contradicții. Și între cele patru Evanghelii sunt contradicții. Eu cred că Biblia nu trebuie privită ca o carte, ci ca o culegere formată din multe cărți scrise de autori diferiți, cu personalități diferite, cu păreri diferite și care tratează subiectul din puncte de vedere diferite. Ca să înțelegi la ce mă refer, îți recomand să citești „Melachim gimel” de Yochi Brandes, un roman istoric excepțional și cu foarte mult tâlc.
Mai avem atât de multe de învățat – mai ales generația noastră care în loc de studiul Bibliei a crescut cu socialismul „științific”.
Multumesc pentru recomanadare, eu nu am crescut cu Socialism stiintific, erau putine cursuri si de altfel nu erea de loc rau sa itnelegi ideile lui Marx privind dezvoltarea capitalismului, caci si astazi ele sutn studiate la orice facultate de socilogie din lume..
Camd am citit mitologia greaca in copilarie, e adevarat, nu din Homerus ci daca nu ma insel scrisa de Alexandru Mitru, totul era de limpezimea, apei unui izvor, pentru un adolescent. De cate ori am incercat sa citesc ceva din Biblie, nimic nu era clar, totul era o incurcatura nesfarsita. Si in plus, nu acesta este = istoria poporului evreu, pe care poate ca as citi-o daca as avea o siguranta asupra autenticitatii sale. poate Shimon Dubnov, sau
Heinrich Graetzץ Dar, din pacate, nu am avut probabil suficient interes.
Bineînțeles că Legendele Olimpului erau clare ca cristalul, pentru că erau repovestite de un autor modern (și foarte bun!), specializat în literatură pentru tineret. El nu poate fi comparat cu textele clasice, unde există versiuni diferite și uneori contradictorii. De aceea am și recomandat romanul lui Yochi Brandes, Melachim ghimel, care este pentru Biblie cam același lucru ca Legendele Olimpului pentru mitologia greacă.
Contradictiile provin din faptul ca Tanachul a circulat pe cale orala pina la Ezra care a compilat diferite surse.
Va amintiti de jocul “telefonul fara fir” – fiecare din noi are un filtru psihologic care percepe diferit si schimba continutul mesajului.
Greșit. Aduc doar două exemple. În Deuteronom 31 versetul 9 scrie: „Și Moise a scris Legea aceasta și le-a dat-o preoților levitici…”. În 2Regi 22 versetul 8: „… Am găsit cartea Legii în casa lui Dumnezeu (adică Templu)”.
Asher – ce este atunci legea care s-a transmis oral? inteleg ca aici se pot identifica diferite versiuni de unde vine si cum s-a transmis Tora. Inteleg ca Versiunea ortodoxa este ca D-zeu i-a dictat lui Moise seifer Tora pe munte in timpul celor 40 de zile. Coborind jos cu Tablele si cu Torah ca sul de papirus, a avut loc episodul Vitelului de Aur si Moses a distrus Tablele dar Torah a ramas neatinsa. Aceasta Torah a ramas neschimbata de atunci si cea mai mica greseala a copiei, sulul era declarat “pasul” adica invalid.
Torah a fost studiata si de experti si s-a constatat ca fiecare din cele 5 parti are alt stil ca si cum ar fi scrisa de un autor diferit, si in plus limba este arhaica in unele parti si mult mai “moderna” in Devarim.
Poti sa clarifici pentru mine daca in Israel se ia in consideratie aceste diferite surse “J” “P” “E” and “D” sau e ceva care ortodoxia considera eretic.
Virgil prietene, Întrebarea ta este prea complexă pentru un scurt comentariu. Poate voi scrie un articol.
Pot să spun că din păcate toți cei care s-au referit la această temă amestecă două puncte de vedere: prima evreiască tradițională, iar cealaltă creștină-științifică. Nu este bine să le amesteci.
Un lucru vreau să explic acum. Textul Tanachurilor astăzi este unul singur, este bazat pe un text care a fost finalizat, inclusiv punctuație, cântare etc. în sec. 8-9 era noastră și există în două exemplare unice, unul se găsește la St. Petersburg, iar al doilea la Ierusalim. Doar formatting-ul, inclusiv al sulului din sinagogă a fost finalizat în sec. 11-12, odată cu Rambam-Maimonides.
Asher – nu cred ca poti separa traditia de analiza si dovezile descoperite de arheologie, etc. Nu poti sa spui ca crestinii au monopolul stiintei. De fapt cartile pe care le am unde se studiaza dpdv fillologic Torah au autori evrei – unul din ei a studiat la Jewish Theological Seminary in New York si e probabil masorti/conservativ – sa il consideram eretic?
Virgil, nu m-ai înțeles. A fi evreu sau creștini nu are nici o legătură. Totul este legat de tradiții și scrieri. Așa cum sunt evrei și creștini care cred că lumea a fost creată în șapte zile, sunt evrei și creștini care știu că a luat milioane de ani. Unii cred că noi provenim din maimuțe, iar alții neagă. La fel și cu problema noastră.
Articol deosebit de interesant din care am aflat multe lucruri pe care nu le știam. Mulțumesc!