„Trăim într-o eră cu totul nouă”, ne avertizează Henry Kissinger într-un interviu recent, referindu-se la evenimentele actuale, care par să schimbe fața lumii, poate pentru totdeauna.

Cine ar fi crezut cu doar câteva luni în urmă că eroii lui Isaac Babel din Cavaleria Roșie se vor transforma în „agresori”, iar conducătorul lor suprem va deveni idolul mișcărilor ultra-naționaliste, inamicul nr. 1 al democrației occidentale?

O astfel de organizație, care a adoptat cu deosebit entuziasm acest popular și proaspăt gen de ideologie, este cea numită Mișcarea Imperiului Rus, în rândurile căreia sunt mobilizați adepții ideilor extremiste de dreapta, ai antisemitismului și supremației rasei albe. Este vorba despre o grupare paramilitară a cărei activitate include întregul meniu al ideologiei neo-naziste, la auzul căreia ne înfiorăm, urmăriți fiind de spiritele trecutului, încă prea apropiat pentru a fi uitat.

„Luptătorii” organizației despre care vorbim reprezintă cu o deosebită convingere, atât în patria-mumă cât și peste hotare, noile ambiții inspirate din istoria țarilor. O parte dintre membrii mișcării sunt activi chiar în cadrul actualei campanii din Ucraina, dar și în altele, din trecutul apropiat, multe fiind coordonate cu conducerea rusă. Visul lor este, printre altele, clădirea unei lumi „eliberate” de influența distrugătoare a evreilor. Și cum pot rezista antisemiții planetei în fața unei ambiții atât de nobile?

Printre conducătorii Mișcării Imperiului Rus se remarcă prezența lui Stanislav Vorobiev, recent inclus de către Departamentul de Stat american pe lista teroriștilor cu reputație mondială, undeva în fruntea clasamentului.

Publicul amator este convocat destul de frecvent la mitingurile oranizației, ocazii cu care le sunt distribuite cărți și broșuri, cuvântările fiind aplaudate cu obișnuita generozitate.

Vorobiev a declarat în repetate rânduri că luptele din Ucraina, inclusiv anexarea Crimeei, au ca obiectiv principal eliminarea „oligarhilor evrei”, pentru ocrotirea adevăratelor valori ale societății.

Donațiile pe care Vorobiev le oferă cu regularitate organizațiilor neo-naziste de pretutindeni sunt menite să accentueze seriozitatea cu care mișcarea sa își apără țelurile, chiar dacă adesea sumele sunt destul de modeste.

Printre suporterii lui Vorobiev se numără (bineînțeles) și membrii NMR (Mișcarea Rezistenței Nordice), reprezentanta scandinavă a neo-nazismului, care și-a întărit în aceste zile popularitatea prin atitudinea sa pro-rusă, opusă cu vehemență principiilor Comunității Europene, fiind și aceasta, după părerea lor, o concretizare a conspirațiilor evreimii.

În mod absurd (deși departe de a ne surprinde, având în vedere vechile tradiții), neo-nazismul și ura anti-evreiască sunt idei prezente și printre ucraineni. Manifestațiile organizate de așa-numita Miliție Națională nu erau nicidecum o raritate pe străzile Kievului, ele bucurându-se de primiri entuziaste. Într-un reportaj realizat de agenția Reuters în iarna lui 2018, responsabilii unui astfel de eveniment și-au argumentat inițiativa ca fiind „o încercare de restabilire a ordinii”, iar membrii aceleiași grupări au atacat cu o deosebită violență clădirea primăriei orașului Cerkasî, maltratându-i pe membrii consiliului urbei. Din investigații reiese că participanții la respectivele atrocități erau membri ai organizației de voluntari Azov, revenită în actualitate ca luptători ai regimentului Azov, priviți drept apărători vajnici ai Ucrainei.

Este îngrijorător faptul că atât Rusia, cât și Ucraina își apără cauzele încercând să convingă opinia publică – și poate propria lor conștiință – prin contribuția fiecăreia la lupta contra nazismului. Iar restul lumii încearcă cu disperare să caute dreptatea, încă înainte de a i se rosti sentința. (Nu mă pot abține aici de la o comparație cu teza lui Hannah Arendt „Banalitatea răului”, după care oameni cât se poate de obișnuiți pot deveni criminali ca efect al spălării creierelor).

Este oare exclusă o victorie a rațiunii, sau e prea târziu? Mărturisesc: îmi este teamă de răspuns.

George Farkas