Primum non nocere (În primul rând a nu dăuna) este traducerea latină a unui aforism grec pe care unii îl consideră un fragment din jurământul lui Hipocrate.

Articolul mi-a fost inspirat de filmul documentar Our Father (Tatăl nostru).

Visul majorității oamenilor este de a crea și a procrea, de a întemeia o familie, a avea copii, nepoți și chiar strănepoți. Din păcate, aceste visuri pot fi afectate de traume fizice sau psihologice care împiedică procrearea – voluntar sau involuntar. De exemplu, mulți supraviețuitori ai Holocaustului au devenit sterili, fie din cauza experimentelor “medicale” criminale ale naziștilor, fie că au decis să nu mai aibă copii, mai ales după ce copiii lor au fost măcelăriți în lagărele de exterminare. Subnutriția celor din lagăre poate cauza tulburări hormonale grave, temporare sau chiar permanente, care duc la infertilitate.

Din ilustrație se observă că țările dezvoltate din America de Nord, Australia și Europa au fertilitatea cea mai scăzută, în mod voluntar, iar în China legea limitează numărul copii / familie. Această situație s-ar putea schimba în cazul islamizării Europei Occidentale, a Statelor Unite și a Canadei.

La femei, infertilitatea poate avea două cauze principale, anatomice (astuparea canalelor genitale, mai ales a trompei uterine) sau hormonale, care împiedică ovulația normală, sau dezvoltarea embrionului în uter. Pot fi și cauze genetice sau tulburări hematologice care produc avortul spontan, curând după formarea embrionului.

La bărbați, infertilitatea poate fi cauzată de impotență, ejaculare precoce, probleme hormonale, spermatozoizi anormali sau prea puțini la număr, sau o blocare anatomică a spermei.

Tratamentul infertilității poate fi medicamentos (de exemplu hormonal), deblocarea chirurgicală și fertilizarea asistată. Aceasta constă din două tehnici, una mai simplă, IUI (intrauterine insemination – însămânțarea intrauterină) și IVF (in vitro fertilization – fertilizarea in vitro). În unele cazuri poate ajuta și tratamentul psihologic (de exemplu la impotenți), diete speciale și exerciții fizice.

În zilele noastre procedura preferată este IVF. Însămânțarea are loc după extragerea ovulului și împreunarea lui în laborator cu sperma tatălui biologic. Procedura este complicată și cere condiții și tehnici speciale. În unele cazuri, tratamentul hormonal primit de femeie poate duce la complicații.

Primul “copil conceput în eprubetă”, Louise Brown, s-a născut în 1978 în Marea Britanie. De atunci, în întreaga lume s-au născut milioane de copii prin IVF. Procedura poate fi foarte stresantă psihologic și fizic, mai ales când ea trebuie repetată de-a lungul mai multor ani, ori pentru că nu a reușit, ori când părinții doresc mai mulți copii. Ea este foarte costisitoare, mai ales în țările unde asigurarea medicală nu acoperă cheltuielile legate de IVF. Israelul are rata cea mai mare de IVF din lume, 1657 de proceduri / milion de cetățeni / an, iar statul sau companiile de asigurări acoperă cheltuielile până la nașterea a doi copii per cuplu (sau părinte fără partener).

IUI este o procedură mai veche, prin care sperma preparată înainte (“spălată”) este instilată în uter (însămânțare intrauterină) în timpul ovulației, pentru a reduce distanța dintre spermatozoizi și ovule și a crește șansa fertilizării. Procedura este simplă, ieftină, dar șansele de reușită sunt mai reduse.

IUI este și subiectul filmului documentar Our Father, prezentat recent pe Netflix. Filmul prezintă fapte reale care s-au petrecut în statul Indiana, SUA. Tânăra Jacoba Ballard nu semăna cu ceilalți membri ai familiei, era blondă cu ochi albaștri, iar ceilalți aveau păr șaten și ochi căprui. Profitând de avansarea tehnicii testelor ADN, în 2014 ea a hotărât să se testeze. Nu a fost singura. Rezultatele testelor ADN făcute în decurs de trei ani au arătat că ginecologul Donald Cline era tatăl biologic nu numai al ei, ci a cel puțin 94 de persoane.  

Dr. Cline era specialist în tratamentul infertilității și iată cum proceda. În anii 1970-1980, el practica tehnica IUI, dar în loc să folosească sperma soților, sau a unor donatori înregistrați, el a găsit o metodă “originală”. Pacienta era primită în cabinet. Între timp Cline mergea în altă cameră și se masturba. Întorcându-se în cabinet, el instila propria lui spermă în uterul pacientei, iar pe cea a soțului sau a donatorului o arunca. Totul se desfășura discret, fără martori.

Probabil că numărul victimelor este mult mai mare, dar se cunosc numai 94. Aflând acest lucru, mulți copii, deveniți între timp adulți, dar în special tații lor au fost puternic șocați. În 2016 Cline a fost dat în judecată de către o parte din copiii lui nelegitimi. Dar cum nu exista o lege în SUA care să condamne faptele lui, Cline a fost acuzat numai de mărturie falsă, pentru că la început și-a tăgăduit faptele. A primit o amendă de $500 și i s-a retras permisul de a practica medicina, dar oricum nu mai practica, era pensionat de zece ani. În 2019, mai mulți dintre copiii nelegitimi ai lui Cline au reușit să obțină o legislație în statul Indiana, prima din Statele Unite, care condamnă folosirea spermei proprii de către doctori. Filmul discută și posibilele cauze care l-au făcut pe Cline să recurgă la aceasta procedură, fără permisiunea pacientelor. O ipoteză era că aparținea sectei de supremație albă Quiverfull care dorea să crească numărul blonzilor cu ochi albaștri.

Cline nu este singurul care nu a respectat regulile eticii medicale. Pe internet am găsit numele a zeci de doctori care au procedat la fel. Voi aminti doar pe câțiva.

Cecil Byran Jacobson, un fost specialist în fertilitate din Utah, SUA, a falsificat acte care spuneau că femeile sunt gravide, când de fapt ele nu erau. În plus, s-a demonstrat prin testul ADN că el a însămânțat zeci de femei cu propria spermă, susținând că a făcut acest lucru numai când donatorii nu s-au prezentat, sau că laboratorul a încurcat eprubetele soților donatori de spermă. În 1992 i s-a retras licența de a practica medicina și a fost condamnat la cinci ani de închisoare pentru falsificare de acte și mărturie falsă. În același an, Jacobson a fost “onorat” cu premiul Ig Nobel(adică ignobil, mizerabil) în biologie, pentru meritul de “donator generos” de spermă… Acest premiu satiric se acordă anual celor mai trăsnite, ciudate sau inutile studii și realizări științifice care la început te fac să râzi, dar apoi te pun pe gânduri.

Au fost și mulți alți șarlatani, “donatori generoși” de spermă proprie fără aprobarea pacienților, prin care s-au născut zeci sau chiar sute de copii. Închei cu cazul lui Bertold Wiesner (1901-1972) și al soției sale, Dr. Mary Barton. Wiesner a fost un psiholog austriac, evreu la origine, cunoscut în domeniul parapsihologiei și prin cercetările sale în domeniul fertilității umane. Soția lui, ginecologa Mary Barton, a însămânțat la Londra sute de femei, majoritatea cu sperma lui și a prietenilor familiei, rezultând în nașterea a circa 600 de copii. Prin cercetările lui, Wiesner a contribuit la formularea primelor contraceptive orale. De asemenea, împreună cu alți medici, a făcut primele cercetări în domeniul însămânțării artificiale de la donatori anonimi, în cazurile bărbaților infertili sau impotenți. Soția sa a deschis o clinică de însămânțare artificială la Londra în anii 1940 și ei au și publicat lucrări științifice în acest domeniu. Însămânțarea artificială a fost vehement condamnată de biserică, ceea ce i-a forțat să continue studiile pe ascuns. Clinica a funcționat până la mijlocul anilor 1960. Se pare că Mary Barton a distrus toate documentele medicale legate de clinica de însămânțare artificială. Până acum s-au descoperit în jur de 50 de persoane considerate copii biologici ai lui Wiesner.

Etica medicală a tratamentului infertilității

Etica medicală se ocupă printre altele de evitarea daunelor cauzate bolnavului prin tratament (primum non nocere). Cline și ceilați “însămânțători” ai propriei sperme au dăunat mai multor generații, mai ales psihologic, dar uneori și fizic (mai mulți dintre “copiii” lui Cline sufereau de boli autoimune).

Un alt domeniu al eticii medicale se ocupă de informed consent: dreptul pacientului de a accepta sau de a refuza un anumit tratament, dar în cunoștință de cauză.  Acest drept este condiționat de vârsta și capacitatea mintală a pacientului. Toate femeile implicate în cazul Cline erau adulte și în deplinătatea facultăților mintale. Nu cunosc legislația de atunci, dar astăzi, pentru procedurile de fertilizare se cere aprobarea ambilor soți sau parteneri și a donatorilor de spermă, atunci când identitatea lor este cunoscută. Și acest domeniu al eticii a fost încălcat de Cline și ceilalți, fiindcă femeile nu știau că primesc sperma doctorului și ca urmare, nu aveau cum să refuze. Și cei care participă într-un studiu sau cercetare științifică trebuie să fie informați și să cunoască eventualele avantaje, dezavantaje și complicații, mai ales când procedura poate dăuna pacientului.

Confidențialitatea care este o parte integrală a tratamentului medical etic, nu a fost respectată: pacienților li s-a ascuns adevărul și medicul nu și-a recunoscut faptele. 

Alte probleme etice legate de aceste proceduri

 Au fost cazuri în care unei femei i s-a implantat embrionul alteia. Chiar dacă eroarea nu amenință în mod direct viața pacientului, cazurile ajung la tribunal. Aceste erori pot fi evitate.

Controlul genetic al embrionului înainte de implantare și distrugerea lui în caz de boli genetice este considerat de unii ca imoral. O problematică și mai mare este cauzată de alegerea sexului preferat de către cuplu.

Nu este nici moral și nici etic ca persoanele cu sexualități diferite (transgeni sau homosexuali) sau cele care nu au parteneri de viață să nu aibă acces la aceste forme de fertilizare.

Donatorii anonimi pot fi problematici pentru că odraslele lor nu pot lua legătura cu ei, precum și din punct de vedere al situației lor medicale. De aceea, spre deosebire de SUA, în unele țări cum ar fi Marea Britanie, Italia, Norvegia, Germania etc. donatorii de spermă nu sunt plătiți și nu pot rămâne anonimi. În plus, în SUA s-a creat posibilitatea de a se face contact între copiii născuți de la același donator.

Majoritatea cazurilor de donație anonimă de spermă de către ginecologii femeilor implicate s-au petrecut înainte ca legislația să reglementeze drepturile pacienților. Mii de studii în diferite domenii ale medicinei s-au făcut fără știrea și fără aprobarea bolnavilor, precum și fără informarea lor despre potențialele complicații și implicații. Culmea au fost “cercetările” diabolice efectuate de naziști.

Doctorii donatori de spermă au făcut-o fie din interes științific (cum a fost probabil cazul lui Wiesner și a soției lui), din orgoliu și sete de faimă, pentru îmbogățire, rasism (cazul Cline), sau poate pur și simplu din milă față de familiile care nu aveau copiii. E greu de definit adevăratele motive ale acestor proceduri, care acum sunt considerate ilegale și ne-etice.

Aflând rezultatele testelor ADN, nu e de mirare că odraslele acestor donatori sunt șocate, dezorientate, frustrate și caută dreptate pe cale juridică sau prin media.

Lucrurile au început să se schimbe în 1964, odată cu declarația de la Helsinki a Organizației Mondiale a Sănătății, asupra eticii în cercetările făcute pe oameni. Cum “roțile istoriei se învârt încet”, lumea medicinei și caracterul oamenilor sunt foarte diverse, mai sunt și acum cazuri de încălcare a eticii medicale, dar ele sunt mai rare.

În final, am un singur sfat important pentru cititorii revistei Baabel: nu acceptați niciun tratament sau procedură fără să vi se explice beneficiile, implicațiile și eventualele complicații, cu atât mai mult dacă participați într-un studiu de cercetare. Și mai multă atenție este necesară atunci când copiii sunt implicați în proceduri sau cercetări. În Israel, în cazul minorilor, ambii părinți trebuie să-și dea acordul în scris pentru proceduri sau cercetări, chiar dacă ei sunt divorțați, exceptând operațiile extrem de urgente.

Medicina poate progresa numai prin cercetări și experimentări clinice, dar ele trebuie făcute respectând codul eticii medicale, adică respectându-i pe pacienți.

Bibliografie:

https://www.thehewittfertilitycentre.org.uk/news-events/news/male-and-female-infertility-which-is-easier-to-treat/

https://en.wikipedia.org/wiki/In_vitro_fertilisation#:~:text=History,-Main%20article%3A%20History&text=The%20first%20successful%20birth%20of,in%20Royton%2C%20Oldham%2C%20England

https://www.plannedparenthood.org/learn/pregnancy/fertility-treatments/what-iui

Declaration of Helsinki

https://en.wikipedia.org/wiki/Bertold_Wiesner https://www.bionews.org.uk/page_93528

Tiberiu Ezri