Istoria este departe a fi obiectivă. Adevărul istoric absolut nu există, el depinde în mare măsură de părerea personală a celor care scriu sau rescriu istoria. Păreri contradictorii există despre majoritatea figurilor istorice. De exemplu, Churchill este unanim apreciat ca un mare conducător, căruia îi datorăm în mare parte înfrângerea Germaniei naziste. Dar unii critici îl acuză pentru catastrofa de la Gallipoli (1915-1916), unde armatele otomane au cauzat mari pierderi Antantei (Marea Britanie, Franța și Rusia). Sau că atunci când a fost reales prim ministru (1951-1955), Churchill era practic neputincios din cauza vârstei și a sănătății precare.
Papa Pius al XII-lea
Una dintre personalitățile cele mai controversate din epoca modernă a fost papa Pius al XII-lea (născut Eugenio Maria Giuseppe Giovanni Pacelli). Pontificatul lui a fost între anii 1939-1958.
Părerile despre el oscilează între impresia negativă creată de tăcerea lui în fața crimelor comise de naziști și cea pozitivă pentru rolul lui și al bisericii catolice în salvarea unor copii evrei în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Mai puțin cunoscut este rolul lui în sprijinul organizației “Rețeaua șobolanilor” (The Ratline).
În 2 martie 2020, la inițiativa actualului papă Francisc, au fost deschise arhivele papei Pius al XII-lea. Documentele au fost studiate de numeroși istorici și date publicității. Papa Francisc a declarat: “Vaticanul nu se teme de istorie”.
Un articol publicat în august 2020 în New York Times prezintă unele din aceste documente care scot în evidență personalitatea ambivalentă a lui Pius al XII-lea referitor la evrei și la Holocaust: pe de o parte Papa nu a protestat, deși știa despre masacrarea evreilor de către naziști, pe de altă parte Papa și biserica Romano-Catolică au salvat evrei și alte persoane persecutate de naziști.
Istoricul american David Kertzer a studiat și el documentele din arhivă; opiniile lui sunt prezentate într-un articol publicat în revista The Atlantic. Pe lângă un document care dovedește că Papa știa de salvarea a doi copii evrei, Robert și Gerard Finaly, ascunși într-o mănăstire din Franța, Kertzer a găsit și documente cu un limbaj antisemit fățiș. Cei doi copii au fost botezați, iar după război, biserica a refuzat să îi înapoieze rudelor, evrei supraviețuitori ai Holocaustului, pretinzând că ei deveniseră creștini convinși. Deci unul din motivele salvării copiilor evrei a fost misionarismul bisericii catolice. Totuși, dacă nu ar fi fost salvați, ei ar fi ajuns în lagărele de exterminare – o alternativă mult mai sumbră. Un alt document atestă că reverendul Tacchi Venturi l-a sfătuit pe Papă să ceară eliberarea celor 1.000 de evrei adunați de Gestapo la Roma în 1943, dar viitorul cardinal al Romei, Angelo Dell’Acqua, s-a opus, convingându-l pe Papă să nu protesteze oficial la prigonirea evreilor de către germani. Dr. Kertzer sugerează că ororile Holocaustului nu au făcut nimic ca să modereze atitudinea dușmănoasă a Vaticanului față de evrei. Arhivele au fost închise și redeschise intermitent din cauza pandemiei. Studiul documentelor progresează foarte încet, din cauza unor reglementări ale Vaticanului, dar totuși continuă.
Preotul Hubert Wolf, un cercetător german care a studiat documentele, susține că unele îi prezintă pe Papă și Vaticanul într-un mod negativ. Media catolică l-a criticat pe Wolf, susținând că aceste concluzii ale clericului german sunt pripite.
Istoricul bisericii catolice Alberto Melloni susține că antisemitismul care emană din unele documente ale Vaticanului nu este deloc surprinzător, pentru că atitudinea față de evrei s-a schimbat radical abia la peste 20 de ani după război, în timpul pontificatului papei Paul al VI-lea.
Alții susțin, din contră, că Pius al XII-lea a contribuit la salvarea unor copii evrei. Arhiva Vaticanului, deschisă prin bunăvoința papei Francisc, va continua să producă noi documente pro și contra atitudinii lui Pius XII față de Holocaust și evrei. Tăcerea lui Pius al XII-lea în fața de crimelor naziste ar putea fi explicată prin faptul că era germanofil, mai ales că în tinerețe a servit ca nunțiu apostolic (ambasador al Vaticanului) în Germania. Poate se și temea. Există bineînțeles posibilitatea ca papa să fi fost antisemit.
Și să nu uităm că episcopul austriac Alois Hudal, un admirator al lui Hitler, precum și alți catolici legați de Vatican, i-au ajutat pe mulți criminali naziști să fugă, scăpând astfel de pedeapsa binemeritată.
The Ratline – ajutorarea criminalilor naziști după război
Într-un comentariu la articolul meu Göring cel Bun https://baabel.ro/2022/09/goring-cel-bun/), colega noastră Simona Fuchs vorbea despre cartea lui Philippe Sands The Ratline (Rețeaua șobolanilor). Bazat pe o cercetare aprofundată, autorul cărții urmărește soarta comandantului nazist Otto Wächter, alias “Reinhardt”, guvernatorul Cracoviei, apoi al Galiției și în ultimele luni ale războiului, șeful trupelor germane din Republica Socială Italiană, sau Repubblica di Salò, statul marionetă al Germaniei din Italia de nord (când Italia de sud semnase deja un armistițiu cu Aliații).
Wächter a fost găsit vinovat de exterminarea a peste 100.000 de evrei din Lvov și Galiția. După război, el s-a ascuns în Tirol și apoi la Roma, întâi la mănăstirea Vigna Pia și apoi la Institutul Pontifical Santa Maria dell’Anima.
Institutul Santa Maria dell’Anima este un colegiu teologic destinat preoților germani și austrieci. Episcopul austriac Alois Hudal, simpatizant al teoriilor naziste, și numit pe acest post de papa Pius al XII-lea, era unul dintre educatorii din acest institut. Wächter a murit în 1949 la spitalul (ospedale) Santo Spirito din Roma, de o boală gravă de ficat care putea fi produsă ori de o infecție, ori de otravă. S-ar putea să fi fost otrăvit de agenți sovietici, sau de comuniști italieni, sau de evrei care voiau să se răzbune, dar prima alternativă pare cea mai plauzibilă. Protectorii lui Wächter aparțineau organizației Ratline.
Organizația Ratline
Bazat pe documente, autorul cărții susține că CIC-ul american (Counter-Information Corps) a înființat organizația Ratline și a finanțat o parte din activitatea ei. Principalul motiv al americanilor era încercarea de a pune mâna pe oamenii de știință germani, înainte să o facă sovieticii. Războiul rece începuse deja! Vaticanul îi considera pe sovietici drept dușmani ai bisericii catolice. Simon Wiesenthal descria organizația secretă numită ODESSA (Organisation der ehemaligen SS-Angehörigen, Organizația foștilor membri SS), înființată la sfârșitul războiului pentru a-i proteja pe naziști. Nu este clar dacă sunt două rețele separate, sau una și aceeași. Hudal și colaboratorii lui l-au ajutat și l-au ascuns pe Wächter (acesta a murit la spital “în brațele lui Hudal”), dar și pe alți criminali de război. Hudal, cu aprobarea bisericii catolice și a Crucii Roșii, i-a ajutat pe mulți criminali naziști să scape de pedeapsă, refugiindu-se fie în America de Sud (majoritatea), fie în SUA, Marea Britanie, Canada, Siria, Egipt, Spania, Italia, sau ascunzându-se în Germania sau Austria. Preotul catolic Krunoslav Draganović, croat din Bosnia (amintit în carte) a colaborat cu Ratline, sprijinind fuga unor criminali croați ustași, printre care și liderul lor, Ante Pavelić, vinovați de asasinarea a zeci de mii de sârbi, evrei și romi. Episcopul ucrainean Ivan Buchko, reprezentantul bisericii Greco-catolice la Roma (și el amintit în carte) a sprijinit fuga în America de Sud și de Nord a întregii divizii Waffen SS din Galiția. Mulți aveau acte false, dar unii au fost primiți chiar cu adevărata lor identitate, în special cei care puteau contribui la diferitele tehnologii, inclusiv cele militare.
Criminali naziști ajutați de Ratline
Alois Brunner, responsabil cu deportarea evreilor din Austria, Grecia, Macedonia, Franța, și Slovacia s-a refugiat în Siria. Albert Heim, “Măcelarul din Mauthausen”, s-a refugiat în Egipt.
Cei mai mulți s-au refugiat în America de Sud, în Argentina (majoritatea), Brazilia, Chile, Uruguay, Paraguay, Peru, Ecuador, Guatemala, Mexic, Bolivia și Columbia. Mulți dintre ei, ca de pildă Mengele, se mutau frecvent dintr-o țară în alta, ca să nu fie depistați. În fruntea listei i-am pus pe cei mai odioși criminali: Adolf Eichmann, Josef Mengele, Franz Stangle (comandantul lagărelor de exterminare Sobibor și Treblinka) și Klaus Barbie, “Măcelarul din Lyon”. Toți sunt amintiți în carte. Odilo Globocnik a condus operațiunea Reinhard, în care 500.000 de evrei au fost exterminați în lagărele Majdanek, Treblinka, Sobibor și Belzec.
Walter Rauff a “inventat” camioanele mobile de gazare, unde au fost uciși 100.000 de oameni. Prin intermediul guvernului de la Vichy, el a ajuns și în nordul Tunisiei, unde a executat evrei și partizani. Alt criminal odios a fost Gerhard Bohne, responsabilul administrativ al Aktion T-4 euthanasia ordonat de Hitler, prin care au fost eutanasiați, fără știrea și aprobarea familiilor, aproximativ 200.000 de germani invalizi, bolnavi mintal, sau cu boli incurabile. Oskar Gröning a fost implicat în 300.000 de crime la Auschwitz. I-aș mai enumera pe Karl Hass (responsabil cu deportarea a 1.000 de evrei italieni la Auschwitz), Erich Priebke (responsabil cu masacrarea a 335 de civili italieni la Roma (amândoi sunt amintiți în carte) și Josef Schwammberger, comandant la trei lagăre de muncă din Polonia, care obișnuia să-i execute personal pe evrei. Se lăuda că “a curățat orașul Mielec de evrei”. În SUA și Canada s-au refugiat Ivan Demjanjuk (Ivan cel Groaznic), paznicul sadic de la Sobibor, Csatáry László, jandarm ungur care a organizat deportarea la Auschwitz a 15.000 de evrei din Slovacia ocupată, Gerhard Sommer care a masacrat 550 de civili din Toscana, inclusiv 150 de copii, Alfred Stark care a asasinat 117 prizonieri italieni în Grecia și Johann Robert Riss care a masacrat 184 de civili din Toscana. Bine înțeles că lista este departe de a fi completă.
Majoritatea acestor criminali au trăit până la adânci bătrâneți.
Interesant că mulți dintre ei erau originari din Austria, care și-a recunoscut păcatele abia în 1991, prin declarația cancelarului Franz Vranitzky. Până atunci, austriecii au pus totul pe seama Germaniei și a Aschlussului, pe care de fapt l-au primit cu entuziasm.
Legătura dintre Papa Pius al XII-lea și Ratline
Autorul cărții The Ratline afirmă că Papa Pius al XII-lea a intervenit personal, sprijinind financiar eforturile lui Hudal de a obține acte false pentru refugiați (pagina 217).
Un articol publicat în prestigiosul jurnal britanic The Guardian susține că Crucea Roșie și Vaticanul au ajutat mii de naziști să se salveze. Reprezentanți contemporani ai Crucii Roșii Internaționale susțin că actele refugiaților au fost furate de la această organizație și falsificate.
Întrebarea, poate naivă, care se pune este dacă Pius al XII-lea a fost manipulat sau a închis ochii. Eu aș opta pentru a doua posibilitate.
În lumina acestor informații, părerea mea personală de nespecialist în ale istoriei este că Pius al XII-lea a fost mult mai bun față de naziști decât față de evrei.
Tiberiu Ezri
Bibliografie:
https://www.gov.uk/government/history/past-prime-ministers/winston-churchill
https://www.theatlantic.com/ideas/archive/2020/08/the-popes-jews/615736/
https://www.30giorni.it/articoli_id_7884_l3.htm
https://www.britannica.com/biography/Pius-XII
Sands P. The Ratline. 2020, Widenfeld & Nicolson, London.
https://en.wikipedia.org/wiki/Krunoslav_Draganovi%C4%87
https://en.wikipedia.org/wiki/Ivan_Buchko
https://www.theguardian.com/world/2011/may/25/nazis-escaped-on-red-cross-documents
32 Comments
Completez pentru acțiunea papei Francisc ( martie 2020 ) . Se respectă regula 75 de ani , deci se pot cerceta documente de dinainte de martie 1945 , deci nimic despre ODESSA / ratline . K.I.
Ok
Multumesc
Asta nu inseamna ca nu am folosit alte resurse informarive despre aceste organizati. In plus, ceea ce au revelat documentele sunt si asa destul de compromitatoare pentru Vatican si Pius XII.
Stimate Domnule Ezri ,
Afirmam mai sus că nimeni nu are acces la documentele cele mai compromițătoare care ar arăta fără echivoc – deci nici vorbă de dualism – că începînd din Aprilie 1945 s-a dat atenție exclusivă salvării naziștilor. Accesul la documente premergătoare Martie 1945 & declarația “Vaticanul nu se teme de istorie” sînt pentru naivi . Apreciez că articolul a prezentat documentat subiectul , deși n-a avut acces la sursa primordială . K.I.
Stimate domnule Klein,
M-as bucura daca m-ti putea informa care este sursa primordiala. Dualismul din articolul meu se refera la personalitatea Papei in general si nu numai reflectat de acele documente din Vatican. Eu nu am citit acele documente primordiale. Dumneavoastra da?
Stimate Domnule Ezri , Am apreciat documentele Vaticanului drept ” sursa primordială” . Mai sus am afirmat că “nimeni nu are acces” la cele de după Martie 1945 care bănuiesc că ar detaila ajutorul dat naziștilor și lipsa totală de empatie față de supraviețuitorii Holocaustului – nici măcar acele puține acțiuni pozitive făcute în timpul WWII menite să îmbunătățească CV-ul Papei .Nota Bene – În Martie 2022 , Papa Francisc ar fi putut să dea acces la documentele a încă 2 ani (1945-1947) conform regulei 75 de ani , dar n-a făcut-o și sînt convins că nu o va face .K.I.
Papa Francisc este demn de lauda pentru toate schimbarile revolutionare pe care le-a facut. Inca inainte de a fi numit papa, fiind episcop la Buenos Aires, a fost prieten cu sef rabinul de acolo si am vazut cu ochii nostri ca din ordinul lui fotografii din Holocaust au fost excuse in catedrala centrala de la Buenos Aires. Dar intr-adevar, de-a lungul istoriei, Vaticanul si catolicismul au propagat ura fata de evrei, ceea ce a culminant cu crimele inchzitiei. Chiar in epoca moderna, cu exceptia Papei Pius XI, Paul VI si John Paul II, toti erau dusmanosi fata de evrei. Deci nu m-as mira sa aveti dreptate ca ei ascund inca multe lucruri netrebnice.
Argumentele ]n favoarea Papei Francisc sînt credibile numai dacă deschide treptat arhiva de după Martie 1945 . Altfel , el încearcă numai să demonstreze că “Vaticanul nu se teme de istorie” .K.I.
Daca ar fi asa de simplu… Noi nu stim sub ce presiuni a facut el toate schimbarile in Vatican.
Chiar dacă nu este ” sursă primordială “, e foarte cunoscut faptul că un om are mai multe trăsături psihologice și de comportament. Nu este nimic alb și negru. Și Papa a fost om.
Și dacă a salvat o singură viață, de parcă a salvat o lume întreagă. Nu așa spune proverbul?
Evi draga Nu stiu sa raspund la aceasta intrebare.
Acest proverb I se potriveste mai mult lui Kasztner decat Papei lui Hitler cum l-au numit unii istorici.
Reply la “Și dacă a salvat o singură viață, de parcă a salvat o lume întreagă. Nu așa spune proverbul?” – Proverbul poate fi citat cu convingere de cel salvat dar nu de cei mulți care au pierit fără a fi ajutați . K.I.
De acord.
Completez despre Winston Churchill – El și-a dat demisia asumîndu-și răspunderea pentru dezastrul de la Galipoli ( cîți politiceni au procedat vre-odată
așa ? ) deși eșecul s-a datorat în mare măsură întîrzierii acțiunii ceeace a permis turcilor conduși de Ataturk să creeze poziții defensive puternice . –
El a fost în fruntea țării cînd aceasta era în “her finest hours” și a fost pe merit , merit nediminuat de faptul că “era pe umerii unor uriași” .( Chamberlaine – cel care a decis și a alocat fonduri pentru avioanele Spitfire – , șeful aviației mareșal Dowding , rețeaua de stații radar , și dedicații piloți ) .K.I.
*Operațiunea Paperclip (Agrafă de birou) a fost un program secret al serviciilor de informații al Statelor Unite, în cadrul căruia după sfârșitul celui de-al doilea război mondial în Europa, între anii 1945 și 1959, peste 1.600 de oameni de știință, ingineri și tehnicieni germani au fost duși din fosta Germanie nazistă în SUA pentru a fi angajati de guvern.
*Într-o operațiune comparabilă, Uniunea Sovietică a mutat mai mult de 2.200 de specialiști germani – în total mai mult de 6.000 de persoane, inclusiv membri ai familiei – cu Operațiunea Osoaviakhim într-o noapte din 22 octombrie 1946.
*Localitatea italiana Merano a fost un punct principal de tranzit pentru Odessa, organizația secretă nazistă care ajuta criminalii de război și liderii politici să scape. Adolf Eichmann și Joseph Mengele au fost printre cei care au trecut prin Merano.
Foarte interesant, va multumesc!
Există informații că Vaticanul deține în secret faimoasa Menorah de aur, jefuta din Iudeia de către armata romană.
Am auzit si eu de asta. Si cate secrete mai au ei ?
Papa Pius viziteaza Israelul. Un evreu il acosteaza.
-Prea Sfinte, aveti de achitat o nota de plata la restaurantul familiei mele.
-Persoane din delegatia noastra au mancat fara sa plateasca?
-Nu ceva mai demult.
-Abati ai bisericilor catolice nu si-au platit masa?
-Nu ceva mai demult.
– Ce anume?
-Cina Cea de Taina, nu a fost achitata!
Buna!
Mi-am adus aminte de povestea soțului meu care la venire în Israel a lucrat cu un inginer pe nume Zeev Frankel, a cărui familie era de origine din Polonia . Tatăl lui Zeev l-a cunoscut personal pe viitorul Papă a Vaticanului St. John Paul II 1978-2005. În timpul celui de al doilea război mondial, având numelede Karol Josef Woytola a ajutat și a ascuns mulți evrei polonezi salvându-i de la deportare. Devenind Papă ,el a continuat cu toate greutățile, lupta împotriva discriminării rasiale. Zeev, l-a vizitat în Vatican și i-a mulțumit pentru tot ce a făcut spre binele evreilor. Papa a fost și în vizită în Israel.
Printre altele și-a periclitat viața pentru menirea pe care a ales-o/
O poveste foarte interesanta si importanta!
E laudabil faptul ca s-au deschis arhivele Papei Pius al XII-lea; ne putem astepta la revelatii noi in anii care vin. La momentul actual, tacerea Papei sugereaza complicitate la ororile naziste.
Am citit cu mult interes acest articol cuprinzator si bine scris care analizeaza fatete controversate ale Papei .
Va multumesc!
Un articol care mă impresionează foarte mult. Umila mea părere este că biserica ar trebui prima să apere oamenii, indiferent de religia sau etnia lor și ar trebui să denunțe ororile despre care află. Chiar și acum în prezentul însângerat al războiului care are loc în Europa, tăcerea biserii ortodoxe ruse mi se pare de neiertat. Felicitări pentru documentare și prezentare!
Multumesc Anca!
Din pacate clericii de toate religiile cu cateva exceptii sunt departe de a fi sfinti si in mod special cei catolici care de-a lungul istoriei au propagat ura care a culminat cu inchizitia.
Articol interesant sI bine scris.Papa Pius Al 12 Lea a fost denumir “Hitler pope”.Incartea lui John Cornwel e desrisa adevarata fata a papei nazistilor.Cu putinele actiuni de saivare a citva evrei ,antisemitismul sI lipsa trasaturor umane l-au caracterizat.
De acord Andrei!
Aflăm multe în articol despre ajutorarea naziștilor de a fi ascunși după înfrângerea Germaniei .
Simon Wiesenthal și alții ca el și-au dedicat viața pentru a ajunge pe urmele lor.
Cât despre slavarea victimelor..ei au fost puțini la număr. Articol interesant și foarte documentat.
Multumesc Evi!