Când un evreu este pălmuit, avem de-a face cu un fapt obișnuit, în cel mai bun caz cu unul divers, care a intrat în rutina istoriei. Ba chiar un fapt îmbucurător în percepția multora. Dacă se întoarce cumva placa și arareori un evreu pălmuiește un neevreu, toată lumea este consternată, iritată, de-a dreptul jignită și revoltată. Acest exemplu ilustrativ de la nivel individual se transferă perfect la nivel colectiv: dacă asupra populației civile a Israelului sunt trase mii de rachete, mass media și organismele internaționale tac chitic. Ele reacționează însă vehement și extrem de critic la adresa Statului Evreu când acesta contraatacă în legitimă apărare, înfierându-l în toate forurile mondiale ca pe un stat terorist.
Spiritul comun al antisemitismului tradițional și al antiisraelianismului contemporan este tocmai esența sa anti. Anti-evreiască. ONU și EU fac tot efortul diplomatic rușinos și josnic de a submina și a izola Israelul pe plan internațional, în loc să sprijine singurul avanpost al democrației și civilizației occidentale în Orientul Mijlociu, care este Statul Evreu! Mulțumesc public României și Ungariei pentru pozițiile proisraeliene adoptate împotriva unor rezoluții a căror menire este să delegitimeze Statul Evreu și Ierusalimul ca vatră istorică a poporului evreu.
*
Alianța occidentală contra Rusiei e puternică doar la karatele verbal, până la bani: SUA și Norvegia livrează gaz lichefiat celorlalte state apusene dependente la un preț de patru ori mai mare decât cel rusesc[1]. Avantajele economice nete ale debranșării de gazul rusesc.
Mai mult, potrivit unor informații scurse în mass media occidentală, în mare secret, Germania și Polonia, două state care participă trup și suflet alături de Ucraina în efortul ei de război contra cotropitorului rus, au încheiat discret contracte de aprovizionare cu petrol pentru 2023 direct cu Rusia[2]. Prin intermediari camuflați bineînțeles. Aceasta este valoare practică a setului de 9 sancțiuni adoptate de EU împotriva Rusiei. Ideologia învinge economia. Exact ca în socialism. Atotputernicia prostiei de la centru.
Al 9-lea pachet de sancțiuni al UE împotriva Rusiei, recent definitivat la Bruxelles, va lovi decisiv potențialul ei economic și financiar al Moscovei[3]. Presupun că acest pachet va fi încununat cu același succes ca cele opt precedente, care în mod evident au zdruncinat Rusia și efortul ei de război, la fel ca reușita deplină a vaccinurilor anticorona, mai ales a boosterelor împotriva variantelor de omicron.
Din greșeală în greșeală, până la victoria finală!
Consider că există trei campanii globaliste de anvergură mondială pentru instaurarea primatului dreptului colectiv asupra drepturilor individuale ale omului: pandemiile, în speță covid-ul, ecologistă, în speță cea a emisiilor zero de carbon și cea energetică, de reducere drastică a consumului individual de energie, respectiv de promovare a energiilor alternative.
Toate aceste campanii, susținute aparent în același mod și cu aceeași virulență de majoritatea statelor lumii, sunt de fapt repetiții generale ale impunerii unor dictaturi economico-sociale, în care individul este constrâns treptat să renunțe la libertatea și autonomia lui personală.
Practic, celebrul Contract social este în primă fază răsturnat total în favoarea statului național, apoi abolit de către organisme internaționale invizibile și impenetrabile.
Se face apel în permanență la interesul colectiv, la salvarea societății, iar individul, cetățeanul, se transformă treptat într-un cod de bare, o abstracție statistică într-un plan global. Astfel, se instalează o dictatură globală, suprastatală, nepersonalizată, difuză, practic intangibilă, care strivește definitiv și irevocabil cetățeanul, care rămâne cu un unic drept: acela de a subzista supus.
Din start îmi cer scuze de la reprezentantele sexului frumos pe care le ador fără deosebire de naționalitate, religie, statut social, profesie, orientare sexuală sau orice altă categorisire filosofic conceptuală, cu o singură excepție: categoria noilor amazoane politice de top, promovate și propulsate în vârful statelor, guvernelor, ministerelor și instituțiilor din întreaga lume.
*
Sunt cu totul de acord că emanciparea feminină a constituit un deziderat politic, social, economic și cultural just, dar din păcate, cred că a fost realizat doar la vârful piramidei, exagerat, abuziv, în pofida regulilor democratice de bază ale egalității de șanse. Acest abuz social generalizat a fost sprijinit din umbră de conducerile guvernelor liberale, ale lobbyurilor transnaționale verde, liberal, lbtqr, neomarxist, practic de forțele progresiste de stânga. Aceste elite liberale și de stânga și-au impus agenda politico-economică prin promovarea acestor pioni docili, loiali dar extrem de combativi.
Timp de trei decenii, femeile au fost promovate din culisele puterii cu forța, abuziv, pe bază de proporție și număr impuse de sus și nu pe considerentul fundamental al talentului, pregătirii și aptitudinilor personale pentru o anumită funcție de conducere.
Totul s-a făcut camuflat și abil pe tot mapamondul, sub faldurile generoase și eficiente ale egalitarismului dintre sexe, ale corectitudinii politice, ale ecologiei, ale liberalismului, ajungându-se la curente extremiste precum woke, cancel culture, emisii de carbon zero.
Decenii la rând, pe baza experienței istorice, a datelor psihosociale și antropologice s-a sperat că promovarea femeilor în funcții de conducere de vârf va avea un efect benefic incontestabil: va aduce în lume mai mult umanism, pace, stabilitate, pragmatism și mai mult sprijin aplicat categoriilor defavorizate. Din nefericire, realitatea a infirmat în mod univoc aceste așteptări legitime. Realitatea ne-a scos în față o liotă de pupeze belicoase și progresiste nevoie mare, fără expertiză, talent sau carismă, care propagă agendele catastrofale ale șefilor din umbră. Le desfid cu modestele mele resurse de gândire și verticalitate pe aceste „activiste” ale unor cauze nerealiste, antiumane și extrem de păguboase.
Majoritatea dintre noi suntem copleșiți de nevoia irepresibilă de exhibare. Dosuri, sâni, piscine, plaje, floricele, câini, pisici, călătorii, copii, nepoți, băuturi, delicatese, picnicuri, chefuri, diplome, titluri, interioare luxoase sau intime sunt expuse pe rețelele sociale cu o frnezie patologică, cu un aplomb inepuizabil. Suntem atât de goi și jalnici pe dinăuntru, încât suntem constrânși de neantul din noi să trăim în și prin oglindă. Mai mult acum, în prag de Sărbători, fugim de noi înșine, și ne expunem toate nimicurile existențiale pe platformele digitale globale.
Proiecția înzorzonată a deșertăciunii în eterul efemer….
George Vigdor
[1] https://www.bruegel.org/policy-brief/grand-bargain-steer-through-european-unions-energy-crisis
[2] https://www.reuters.com/business/energy/russias-transneft-receives-polish-german-requests-oil-tass-2022-12-20/
[3] https://ec.europa.eu/commission/presscorner/detail/en/ip_22_7652
6 Comments
Mă surprind aceste reactii emotionale. Am dat un exemplu de coruptie si de trei politiciene esuate. Cit despre aruncarea cu atita inversunare a anatemei de “ misogin “ imi aduce aminte de procesele staliniste. Mesajul acelui fragment este ca nu sunt de acord cu impunerea de cote cu privire la participarea femeilor, care a devenit un trend contraproductiv. Cind vom avea din nou lidere de tipul celor pe care le-am dat de exemplu, aveti caderea sa ma faceti “ misogin “. Stiti si Dvoastra foarte bine ca liderele actuale vor fi maxim o nota de subsol intr-un viitor manual de istorie.
Oare ce se doreşte a se demonstra cu cele patru exemple de femei-politician de rang înalt acuzate de corupţie? Faptul că înclinaţia lor către corupţie este determinată de sex?! Sau incompetenţa ar ţine tot de sex? Sper că eu nu am înţeles bine nici articolul şi nici comentariul.
E clar misoginism!!!
Sunt de acord cu opinia autorului despre femeile promovate pe alte criterii decat competenta.Apare un ministru de interne care ar fi mai priceputa intr-o bucatarie oarecare.Sloganul cu promovarea femeii l-am mai auzit si in alte ere deloc glorioase.In rest incompetenta guverneaza in lume,oamenii s-au indibitocit.Educatorii sunt repetenti si un grup de psihopati conduce lumea.
Nu vă voi contrazice, pentru că e contraproductiv să ne lansăm în conflictul dintre sexe. La repezeală îmi vin în minte 3 nume ilustre care nu fac cinste liderelor: Eva Kaili – vicepreședinta Parlamentului, Liz Truss – fostul premier al Marii Britanii, Sanna Marin – premiera Finlandei și Christine Lambrecht – ministra apărării a Germaniei. Nici Ursula von der Leyem președinta Consiliului Europei nu este prea populară.
Eu rămân la vechile mele idile politice: Simone Veil, Golda Meir, Margaret Thatcher, Angela Merkel. Ele cu siguranță rămân în istorie, pe când celelalte amazoane vor fi date rapid uitării.
Nu pot fi de acord cu afirmaţia autorului privind eşecul promovării femeilor în funcţiile politice de vârf. Cred că profilul politicianului este acelaşi şi că ponderea politicienilor incompetenţi este aceeaşi şi în rândul “sexului tare”, ca şi al celui “slab”. Dacă lucrurile stau altfel, ele ar trebui susţinute de date din bibliografie, altfel cele susşinute de autor fac să transpară o umbră de misoginism pe care însă o neagă vehement într-o propoziţie anterioară. Cred că ar fi corect ca “desfidarea” să cuprindă şi politicienii bărbaţi :)).