În 1956 aveam șapte ani. La sfârșitul lunii octombrie a început Revoluția din Ungaria. A debutat ca un protest împotriva dictaturii comuniste, a continuat cu lupte sângeroase, soldate cu multe victime. Radio Budapesta a transmis în direct luptele. La noi radioul mergea de dimineața până seara și la vecinii noștri la fel. Nu înțelegeam cine trage în cine, cine sunt cei buni și cine sunt cei răi. I-am întrebat pe părinții mei, dar nu mi-au răspuns. Tatăl meu, care lucra la o revistă din Cluj, nu a venit acasă câteva zile. Ulterior am aflat că toți ziariștii au fost reținuți la redacție din motive de “securitate”, deoarece autoritățile se așteptau la manifestații de solidaritate cu revoluționarii maghiari.
La începutul lunii noiembrie, după intrarea tancurilor sovietice în Budapesta, totul s-a terminat. Au apărut publicații cu poze îngrozitoare în alb și negru, cu oameni uciși și case distruse: “Evenimentele contrarevoluționare din Ungaria”. Câteva luni mai târziu au început arestările “elementelor reacționare și contrarevoluționare”. Îmi aduc aminte că într-o noapte m-am trezit din somn. Din stradă se auzeau vociferări și zgomot de obiecte trântite. M-am uitat pe geam. În fața casei noastre staționa o Volgă și oameni în paltoane de piele îl înghesuiau înăuntru pe vecinul nostru de la parter, Várhegyi Pista, student la istorie. Mai târziu am aflat că a fost învinuit de activitate dușmănoasă și subversivă împotriva statului socialist. L-am revăzut abia după zece ani.
Prin anii optzeci presa din Ungaria vorbea de “Evenimentele din 1956”. Abia după 1990, după sfârșitul regimului comunist din Ungaria “evenimentele” au primit titlul bine meritat de Revoluția din 1956.
***
În octombrie 2021, prietenul meu din copilărie Gusti m-a invitat la Budapesta, la vernisajul unei expoziții cu tablourile sale. Gusti și Nora, soția lui, îmi erau foarte apropiați. Erau adepții partidului FIDESZ și ai primului ministru Victor Orbán. Erau mulțumiți de situația lor financiară, de stabilitatea economică și politică a țării și de numărul scăzut de imigranți. Nu acordau atenție politicii de discreditare a opoziției, falimentării manipulate a unor ziare și reviste liberale, homofobiei, tendinței de autoritarism a guvernului. Partidul de guvernământ FIDESZ avea o majoritate zdrobitoare în parlament, bucurând-se de sprijinul marii majorități a populației. Am renunțat la discuțiile despre tendințele antiliberale ale actualului guvern, nu ar fi dus la niciun rezultat. M-au invitat să-i însoțesc la comemorarea a 65 de ani de la declanșarea Revoluției din Ungaria.
Evenimentul a avut loc pe bulevardul Bajcsy-Zsilinszky, una din arterele principale ale Budapestei. Strada, precum și cele înconjurătoare, erau ticsite de oameni cu steaguri naționale. Participanții au venit spontan, nu au fost aduși cu forța. Erau gălăgioși și scandau numele lui Victor Orbán. După o lungă așteptare, premierul Orbán a apărut în tribună și a ținut o cuvântare. Nu a pomenit decât în treacăt de Revoluția Maghiară, prima revoltă semnificativă împotriva regimurilor totalitare comuniste în Europa de Est și soldată cu mii de victime. A fost mai mult o critică tendențioasă la adresa fostului guvern socialist liberal, cu prezentarea în culori roze a situației actuale. Aveam o senzație de déjà vu, era ca în tinerețe, pe vremea lui Ceaușescu. Nu am rezistat și invocând un pretext oarecare, mi-am luat rămas bun și am plecat. În apropiere locuiau niște vechi prieteni din Cluj. Îi anunțasem de vizita mea la Budapesta și eram invitat la ei. Pașii m-au îndreptat spre casa lor.
Magda și Feri m-au primit cu căldură. Se mutaseră la Budapesta pentru a fi aproape de fiica lor, jurnalistă la televiziunea maghiară. Amândoi erau pensionari. Aveau vederi liberale și votaseră pentru partidul socialist care a pierdut alegerile și era în opoziție. S-au plâns de măsurile luate de guvernul la putere în ceea ce privește media, de politica ultra naționalistă, de xenofobia față de imigranții musulmani care erau doar în trecere, în drum spre vestul Europei, de antisemitismul tot mai virulent. Am vorbit cu plăcere despre anii petrecuți împreună în Cluj, despre teatru și cărți. M-am simțit la ei ca acasă. Am mâncat o cină pe gustul meu, cu supă de chimen și cu prăjitura mea preferată, zserbo. A fost o seară foarte plăcută.
Curiozitatea m-a făcut să vizionez un film maghiar foarte discutat: Elk*rtuk (Am dat-o în bară). Acțiunea a fost declanșată de fostul premier socialist Gyurcsány care, la o ședință a guvernului, a recunoscut că a ascuns realitatea cu privire la situația economică precară a Ungariei, literalmente a recunoscut că a mințit. Au urmat o serie de demonstrații antiguvernamentale. Unii participanți au dat foc mașinilor forțelor de ordine, au aruncat cu pietre etc., după care poliția a folosit metode brutale împotriva demonstranților. Au fost răniți atât printre demonstranți, cât și printre polițiști. Cu toate că filmul se bazează pe fapte reale, mie mi s-a părut tendențios și manipulativ împotriva opoziției. În ultima zi a vizitei mele, Gusti și Nora m-au luat la o excursie la Szeged. Frumusețea orașului m-a impresionat și m-a făcut să uit de problemele prietenilor mei.
În avion, în drum spre casă, m-am întrebat: Care din prietenii mei au dreptate? Gusti și Nora au dreptate în felul lor, se simt bine în Ungaria, nu sunt eu acela care să hotărască ce e bine pentru ei. Magda și Feri au un alt punct de vedere, și-ar dori o țară democratică, liberală, nu numai stabilitate economică. Au și ei dreptate. Și apoi, vorba rabinului dintr-un banc celebru: și eu am dreptate!
După această vizită am hotărât că nu am ce căuta în luna octombrie la Budapesta!
Andrei Schwartz
08/11/2022
16 Comments
AM CITIT ȘI AM DISCUTAT CU MARTORI AI REVOLUȚIEI MAGHIARE DIN 1956, AȘA CUM S-A AMINTIT , VIOLENȚE AU FOST ȘI DIN PARTEA REVOLUȚIONARILOR, SĂ NU UITĂM CĂ UNGARIA A FOST PÂNĂ ÎN 1945 UN STAT FASCIST, UNII AU SPERAT LA O RESTAURARE A VECHIULUI REGIM, DECI REALITATEA ISTORICĂ NU ESTE ALBĂ/NEAGRĂ.
Eu am avut norocul sa ma nasc mai tarziu decat doctorul; Schwartz si am emigrat inainte de 1989, asa ca am “ratat”doua revolutii.
Cat despre metamorfoza lui Orban, ghiciti cu cine se aseamana?
Amandoi l-au avut ca mentor pe raposatul evreu american Arthur Finkelstein…
Amintirile mele in legătura cu Revolutia din Ungaria sunt vagi, deoarece aproape in aceeaşi perioadă avea loc razboiul anglo- franco – israelian in Egipt si in casa, părintii mei discutau mai mult despre acesta. Aveam 7 ani pe atunci.
Dar am citit mai tãrziu , in tinerete, un scurt roman fascinant, o poveste de dragoste ce are loc pe fundalul Revolutiei din Ungaria.
” Pavilionul singuratic”, de Moldova Gyorgy..
Eroii, o asistenta medicala intr- un spital din Budapesta, si un anonim, comunist, evadat din inchisoare pentru a- i salvs de la moarte pe tovarăşii lui, victime ale conflictului.
Impresionant pasajul când apare al doilea salvator, un preot catolic , totdeauna alături de cei persecutați pe nedrept, neținând cont de pericolele uneor astfel de misiuni, si nici de parerea regimului totalitar instalat la putere.
Prima data a ascuns cîtevs sute de copii evrei in timpul regimului nazist, a doua oara a ajutat chiaburi sa fuga de reprimarea sângeroasa a noului Stat muncitoresc impotriva ” dusmanilor de clasa”.
Si acum , a 3- a oara, ii salveaza pe soldatii, ofiterii, functionarii regimului socialist instaurat in Ungaria, atacati cu arme de foc de Revolutionari.
Preotul povesteşte si despre impresiile vizitei sale la Auschwitz, dupa incetarea WW2.
Un roman dens, in putine pagini exprima o vibrație intensa, compasiunea sincera pentru cei neajutorați, loviti dintrodata de o soarta absurda.
Marica, mi-ai adus aminte de Moldova György , pe care l-am citit și eu cândva…un volum de aforisme
Úszóverseny üres medencében – Concurs de înot în bazinul gol. Născut Reif , evreu ungur a suferit în timpul naziștilor și a suferit și în timpul dictaturii comuinste fiind un rebel A scris foarte mult. A murit nu de mult. Am să caut din nou să îl citesc. Mă bucură că l-ai amintit.
E o carte superba. Subtire, dar densa, concentrata, spune f mult despre oameni, epoca, regim politic.
Nu am stiut ca Moldova Gyorgy este un evreu råzvråtit.
Il voi cauta si eu. Pacat ca nu – l pot citi in original.
Doua comentarii:
1.în Octombrie 1956 eu eram student în anul II, am găsit un manifest anticomunist (bine inteles nesemnat!)si l-am predat la comitetul UTC, drept pentru care am fost felicitat!!!!!!!!!!!!!!
2.Revoluția ungară din 1956 n-a fost prima in lagărul comunist. Prima a avut loc in vara lui 1953 in Berlinul de Est. A început acolo, a diseminat in cam 700 localități și a fost terminată de tancurile sovietice.
GbM
Pentru ca nu auzisem despre cele scrise de dvs in legatura cu cele intamplate la Berlin, l-am consultat pe prof. Rafi Vago si am primit urmatoarele raspunsuri.
Eram putin mirata ca nu dadusem niciodata de intamplarile de la Berlin, dar nu a fost vorba de o revolutie, ci de mult mai putin, dupa cum citez mai jos:
Berlin 53 – nu s-a dezvoltat într-o situație de rebeliune și de amenințare la adresa guvernului, au fost manifestații, care au fost suprimate imediat și nu au scăpat de sub controlul guvernului ca în Ungaria, unde rebelii au preluat puterea pentru o vreme și au stability un govern.
Mai mult, in Germania, actiunile erau sporadice si nu a existat o conducere organizata, in timp ce revolutia maghiara a fost sub organizarea mai multor grupari revolutionare, care au si reusit sa ia pentru un timp puterea, fiind reprimate in ultima instanta de tancurile sovietice. In plus manifestarile oponentilor s-au limitat la orasul Berlin, se pare, si nu au avut unc aracter nationa, ca in Ungaria.
Deci ca revolutie adevarata, cea maghiara a fost totusi prima de proportii. Cam in acelasi timp a avut insa loc o manifestare asemanatoare, dar tot de proportii reduse in comparatie cu fenomenul maghiar, cunoscuta sub numele Octombrie polonez (la Wikipedia)
Veronica…și în Cehia mai târziu, în 1968.
În 56 și soțul meu era student la Politehnică în anul trei la Timișoara. Cei care au trăit evenimentele nu pot uita. Revoluția din Ungaria a avut un mare răsunet în Europa.
Răsunetul Revoluţiei din Ungaria putea fi mult mai mare dacă nu era simultan cu Criza Canalului de Suez.
Şi eu am amintiri despre evenimentele din 1956, deşi eram cu câţiva ani mai mică decât autorul. Ţin minte pârâiturile radioului bruiat, discuţiile dintre bunicii mei, teama şi speranţa din glasurile lor. Cât despre Orbán, care s-a metamorfozat din tânărul carismatic şi progresist (din anii 1990), într-un premier naţionalist şi iliberal, am o părere …deloc favorabilă. Dar majoritatea cetăţenilor Ungariei îl vor, iar eu – care nu am cerut dubla cetăţenie – nu am nici măcar un singur vot pe care să-l pot da împotriva lui.
Orban este un presedinte autoritar care propaga nationalismul feroce, xenofob, homofob, care suprima libertatea presei, n-am niciun cuvint bun despre el.
Am impresia că si dumneavoastră ați pierdut și alegerile din Israel
Domnule Schwarz, bineinteles ca aveti dreptate dar dece nu dati acelasi drept domnului Orban? Singur recunoasteti ca majoritatea ungurilor sunt de acord cu pozitia sa. In anul 2015 majoritatea presei germane s-a napustit asupra lui Orban pentru vederile sale antiimigante. Astazi aproape toti ii dau dreptate. Mai mult, Germania introduce un sistem de puncte asemanator cu cel din Canada si Australia ca sa controleze o imigratie necontrolata. Aveti dreptate. Si altii au, monopolul adevarului nu exista. Ceea ce exista este ce a spus Hannah Arendt: Adevarul exista numai in doi!
Multumesc pentru prajitura!
Multumesc mult.!
Marti am facut un zserbo, va trimit o felie virtuala 😊