Naționalismul este un instrument excelent de manipulare și diversiune a opiniei publice pe termen scurt și mediu. El aduce întotdeauna în primă fază mulți votanți, apoi adepți înfocați, apoi susținători fanatici și în final criminali odioși în stare să împlinească fizic și concret “marile idealuri“ promovate de conducătorii mesianici.

Pe termen lung, naționalismul duce întotdeauna la război civil sau fratricid, la asasinate în masă, la războaie pustiitoare cu vecinii, la epurări etnice sau religioase și în final la dezastrul.

Antidotul cel mai eficient al naționalismului, după umila mea părere, nu este neapărat democrația liberală, ci bunăstarea generală a cetățenilor, stabilitatea și siguranța lor materială, cvasi egalitatea șanselor și menținerea în limite rezonabile, neumilitoare și frustrante ale disparităților sociale.

Bunăstarea pe termen scurt sau mediu este aproape imposibilă de realizat, dar pe termen lung este cel mai mare atu al oricărei guvernări, aducând beneficii solide și de durată. Dacă cetățenii sunt mulțumiți de starea lor materială și de statutul lor social, simbolistica și narativa tradițional-națională devin de-a dreptul secundare sau terţiare.

Aviz amatorilor și veleitarilor politici de cursă scurtă, traseiștilor, manipulatorilor de duzină și psihopaților mesianici cuprinși de fiorul transcendental al salvării neamului și al țării.

Modesta mea propunere pentru „aleșii“ contemporani este patriotismul luminat, un mic efort de lectură rapidă în Wikipedia, în pauza dintre două misiuni epocale.

Ne-am instalat trainic în derizoriu și uniformitate.

Purtăm aceleași haine de firmă, ne dăm în stambă cu aceleași tipuri de mașini de marcă, de lux, de sport sau de teren, locuim în apartamente semi luxoase similare, cu toate dotările de ultimă oră, folosim aceleași cosmetice scumpe, medicamente, vaccinuri și suplimente alimentare la modă, facem aceleași diete-minune și cure de dezintoxicare, toți mergem la sală și ne întreținem fizicul urban năruit în meeting-uri și ore suplimentare sau home-office.

Mai mult, facem călătorii către aceleași destinații exotice și paradisuri montane la schi, ne creștem copiii cu bone, psiholog, profesori particulari, le luăm cele mai scumpe și mai performante telefoane mobile, jocuri și gadget-uri, nu carecumva să se simtă frustrați sau mai prejos de ceilalți copii, apoi le aranjăm un loc la vreo universitate particulară scumpă, doar-doar se vor pricopsi cu o diplomă de studii superioare, măcar așa, de ochii lumii, și în final, contra unor sume astronomice, le rezolvăm un post lejer și bine remunerat la vreo multinațională, sau o sinecură la vreo instituție de stat.

Nu voi continua cu aceste locuri comune, știute de majoritatea dintre noi, „cei ajunși” de prin societățile noastre postcomuniste, capitaliste și democratice nevoie mare, actualmente digitalizate, globaliste, în rețea cu marile progrese generale.

Poate totuși seara sau dimineața, când ne privim în oglinda scumpă a băii noastre ultra dichisite, cu marmură și faianță de lux, ne vom vedea chipul real, acela schimonosit de atâta falsitate, artificiu, superficialitate, monotonie și loc comun.

Cât efort penibil pentru a fi mereu în fruntea ierarhiei, a bucatelor, sau chiar a piramidei de carton. Câte compromisuri penibile, doar așa, de ochii lumii, sau ai superiorilor, pentru un loc mai vizibil și mai înalt pe scara socială, câte lașități și nemernicii!

Fatalmente, ne vom da seama că suntem doar un mic șurub neînsemnat într-un angrenaj inuman de putere și influență care ne-a măcinat visele, elanurile, tinerețea, vitalitatea și chiar talentul.

Vom îmbătrâni triști, neîmpliniți și năruiți sub povara insuportabilă de a corespunde tuturor, întotdeauna, și de a ne adapta cu orice preț la orice dictat venit de sus.

Vom muri nemulțumiți, neconsolați, neîmpliniți, pentru că nu ne-am trăit viața, aventura existențială, voluptatea curajului și a autenticității, adevărata iubire de semeni, farmecul originalității și unicității, ci doar am mimat fericirea, armonia și chiar înțelepciunea. 

Fidelitatea este un atribut moral erodat și depășit. Din nefericire, acest sentiment nobil, această trăire elevată și pură a fost practic exilată din prețioasa comoară sufletească.

De-a lungul a sute și mii de ani, oamenii au fost fideli familiei, clanului, tribului, poporului, religiei din care făceau parte, aceste coordonate și apartenențe fundamentale jalonând existența fiecărui individ. Treptat fidelitățile au fost diluate de pragmatismul insolent al vieții, iar valorile trainice și reale au fost înlocuite cu surogate, sau îndepărtate cu forța, tocmai pentru a slăbi coeziunea celor trei elemente de bază ale societății: familia, națiunea și religia.

Mai nou se relativizează și sexul, care este un dat natural, dumnezeiesc. Totul este subsumat globalismului pustiitor, uniformizării și controlului total al unor mase inerte, fără conștiință de sine, fără individualitate, fără profil personal și apartenențe, care vor deveni într-un timp determinat o mulțime amorfă, tocmai bună de exploatat și de manevrat. Nu mai suntem fideli părinților, partenerului, familiei, țării de origine, neamului din care ne tragem, religiei în care am fost născuți.

În general ni se rupe de orice fel de angajament, de orice promisiune, de orice îndatorire, ne simțim aproape Dumnezei, totul ni se cuvine, putem oricând să desfidem, să fentăm, să ne pedepsim semenii, dar mai ales să-i lăsăm de izbeliște, practic și eficient. Adios, fidelitas, valoare golită de conținut, aruncată la lada de gunoi a istoriei.

Dominația divertismentului de duzină și al consumerismului ieftin constituie cele două metode globale, supereficiente de îndobitocire în masă. Astfel se realizează marele deziderat al supunerii subtile a maselor populare prin cooptare și nu prin coerciție sau obligativitate.

„Masele” sunt atrase într-un permanent Disneyland, plin de jucării, jocuri și gadget-uri ușor accesibile și achiziționabile.

Iarmarocul global este în permanență deschis și oferă chilipiruri consumeriste oamenilor de rând. Pe platformele de socializare, fiecăruia i se dă impresia că poate deveni celebru, măcar pentru un moment. Fiecărui amărât i se vinde pe bani mărunți iluzia că poate deveni putred de bogat sau supervedetă.

Într-o atmosferă efervescentă de festin popular are loc transformarea facilă și aproape voluntară a indivizilor diferiți și inițial autonomi, într-o turmă fericită și docilă, ușor manipulabilă și exploatabilă. 

George Vigdor