Inspirat de recentele baloane de spionaj, identificate, neidentificate, OZN uri sau Dumnezeu știe ce-or fi fost, distruse de aviația militară a SUA în Alaska și ]n vestul continentului nord american, am purces la un nou grupaj de comentarii de actualitate, acuitate și de continuitate asupra unor evenimente recente, trecute sau permanente, petrecute în diverse părți ale mapamondului. Va fi un survol dificil, cu multe vânturi și tiruri potrivnice, cu multă adrenalină, la care invit cu drag cititorii Baabel și nu numai. Va fi, sper cel puțin, o aventură gazetărească, în caz mai fericit una spiritual-intelectuală.

*

Influența politică înternațională a unui stat este aproape în totalitate dependentă de puterea lui militară. S-a dovedit în ultimul an al războiului ruso-ucrainean că decisivă într-o confruntare militară este puterea hard, nu neapărat cea soft sau smart. Soarta unui război contemporan se decide în mare parte de capacitatea militară convențională, de resursele umane combative, de industria de armament proprie și, last but not least, de anduranța generală a populației civile din spatele frontului, de hotarârea și disponibilitatea acesteia de a ajuta efortul de război și de a suporta în mod colectiv și individual privațiunile, pagubele și în special pierderile umane proprii.

Rezultatul final al unui conflict militar extins este influențat doar într-o măsură limitată de propagandă, de acțiunile de comando și recunoaștere în adâncime, de armamentul foarte scump și sofisticat de ultimă generație sau de atacurile cibernetice.

*

Poate cea mai grea povară sufletească pe care o port în trecerea mea printre stele în vremuri de relativă pace este permanența istorică a amenințării colective cu lichidarea poporului evreu din care fac parte, alături de ceilalți aproximativ 15 milioane de confrați de pe mapamond care-și recunosc deschis identitatea evreiască.

Ca evreu în Diaspora sunt amenințat individual de extremiștii de dreapta, de reprezentanții puterii care sunt cuprinși de un antisemitism tradițional-visceral și de posibilitatea vreunui atac terorist, în timp ce îmi trăiesc viața religioasă, sau cea culturală specifică. Mă deprimă prezența firmelor specializate de pază, a Poliției sau a agenților în civil în fața sinagogilor, a școlilor și a centrelor culturale evreiești. Totuși mulțumesc statelor în care am trăit pentru efortul de a ne apăra de dușmanii ireconciliabili.

Ca israelian sunt amenințat de anihilarea nucleară, chimică sau biologică orchestrată de Iran sau de orice alt stat musulman radical, de o organizație teroristă potentă de genul Hamas, Hezbollah, Jihadul Islamic, Al-Qaeda sau de alt „mișcări pentru libertate”.

Mai nou extrema stângă militantă de tip Cancel culture, Woke, Antifa, BLM folosesc retorica fascistoidă și mijloace paramilitare de intimidare ale colectivităților evreiești din marile centre urbane din SUA și din Occident. Deviza și scopul lor expres este de a distruge dominanța mondială a elitei financiare evreiești. Din această cauză mă simt tot mai inconfortabil și mai amenințat, atât individual și colectiv.

De cinci mii de ani suntem urmăriți de flagelul lichidării fizice ca popor. Calvarul psihic și uneori fizic al poporului evreu continuă peste veacuri.

*

Ucraina a ratat marea șansă istorică a neutralității încă din 2014, în timpul loviturii de stat occidentale și proamericane deghizate în mișcarea Maidan. În cazul eșuării acesteia, Ucraina ar fi fost deja un stat stabil, relativ prosper, neutru, o punte între sfera de interes rusească și cea occidentală. Din păcate, la ora actuală, Ucraina este un stat marionetă, însângerat, eșuat, colapsat, conectat la aparatul de ventilație al SUA, al Occidentului și al NATO.

Absurditatea tendințelor politicii internaționale îmi apare elocventă în cazul Finlandei care renunță de facto la avantajele de decenii ale neutralității în favoarea calității de membru NATO, în condițiile în care nu este amenințată nici cu un deget de Rusia.  

*

În încheiere câteva instantanee luate din balon, asupra cărora vom mai stărui.

1. Opinia publică internațională a avut parte de deliciul de a-l vedea pe cel mai puternic om al planetei, președintele SUA, în unele din prestațiile sale publice și de a-i admira forma fizică și psihică extraordinară. Încurajat de elogiile aduse, Joe Biden și fieful său a hotarât ca acest președinte de succes, aflat la zenitul carierei sale, să participe drept candidat democrat la viitoarele alegeri prezidențiale din 2024.  

2. O tăcere de plumb s-a așternut asupra rezultatelor investigațiilor referitoare la cauza distrugerii conductelor de gaz submarine North Stream 2. Nimeni nu ciripește în front, toate statele implicate și riverane, Germania, Norvegia și Danemarca, se fac că plouă. Toate stau cu batista pe țambal, scuzați, pe gură, deh, e mare autocenzura. Vinovatul nu poate fi expus sau numit. A făcut-o, în mod eroic și izolat, celebrul ziarist de investigații evreu american Seymour Hersch, care la cei 85 de ani ai săi nu mai are mare lucru de pierdut și care l-a numit pe făptașul evident: SUA. Se cuvine menționat faptul că niciun ziar sau post de televiziune din mainstream nu a preluat informația. Secția de propagandă comunistă a renăscut sub falduri occidentale.

3. După lupte seculare care au durat preț de vreo două luni, Germania va trimite Ucrainei peste vreo 3 luni (lucrurile trainice necesită timp!) 14 tancuri Leopard 2. După alte scremete și căutări prin depozitele uitate ale NATO, acestora li se vor adăuga încă vreo 90 de bucăți de prin Spania, Portugalia, Polonia, Cehia și Italia, deci, în total vreo 114 bucăți care în mod cert vor sosi pe front prea târziu, după ce probabila ofensivă rusă de primăvară se va fi consumat. Nu trebuie să fii expert militar și nici măcar să ai armata făcută ca să realizezi că 114 tancuri, fie ele și ultimul răcnet, nu pot schimba soarta unui război de uzură și de durată cu o mare putere nucleară. Importante sunt show-ul, licitația de armament și susținerea mediatică a războiului.

George Vigdor