Număr vizualizări 470 ori
Deocamdată nu știm dacă, după cele două săptămâni de armistițiu, războiul efectiv cu Iranul va fi reluat sau nu și, în final, cine va câștiga din punct de vedere militar. Opinia strategilor militari este că Statele Unite și Israelul. De-acum aviația lor domină cerul Iranului, o mare parte a lansatoarelor de rachete au fost distruse, infrastructura deteriorată, importanți conducători asasinați. Dar dacă aruncăm o privire la situația globală, la obiectivele care și le-au propus cele două țări, dar mai ales la pretențiile Iranului, nu putem declara un învingător, în schimb putem nominaliza un perdant – Donald Trump.
Când s-a alăturat Israelului în această aventură militară, președintelui american i s-a atras atenția că aici nu este vorba de Venezuela, că se poate aștepta la o rezistență înverșunată și la o replică puternică, deoarece Iranul are toate mijloacele militare moderne necesare și în plus, psihologia răzbunării care animă întreaga structură de conducere. Acest lucru s-a demonstrat chiar la negocierile americano-iraniene eșuate. Nu știm dacă în numeroasa delegație iraniană care s-a deplasat în Pakistan s-a aflat cineva dornic să facă acele compromisuri majore din punctul lor de vedere, reprezentate de cerințele americane, justificate pentru noi, occidentalii, dar rușinoase pentru un musulman.
În plus, Iranul, așa cum s-a văzut, are o armă infailibilă cu ajutorul căreia ne-a pus pe toți la pământ – strâmtoarea Hormuz, iar Donald Trump nu a ținut cont de ea și de aceea îl consider pe el perdantul războiului. Secretarul Apărării a dat dovadă de multe slăbiciuni, alți consilieri consideră că orice face sau spune Trump e minunat, e gândit cu înțelepciune. Dar nici măcar printre ceilalți, puțini la număr, precum vicepreședintele Vance, care de la început a fost împotriva războaielor purtate de americani departe de țară, nu cred că cineva i-a atras atenția preşedintelui american asupra acestei posibilități (de fapt, era la mintea cocoșului) și pe care a dat-o la o parte, deoarece nu se încadra în viziunea sa. Și rezultatul: Iranul dispune de un instrument de șantaj și Trump (sau mai degrabă lumea) trebuie să plătească.
Acest element aparent neglijabil a dus la eșecul negocierilor americano-iraniene de la Islamabad, desigur pe lângă alte condiții puse de partea americană, aceleași care au determinat eșuarea convorbirilor bilaterale din februarie, înainte de lansarea atacurilor. Dacă Trump credea că bombardamentele, distrugerea a mii de obiective militare și, din păcate, și civile vor „înmuia” poziția iraniană, s-a înșelat, deoarece între timp a apărut eficienta armă de șantaj, strâmtoarea Hormuz dar, să nu uităm replicile militare ale Teheranului împotriva Israelului, a țărilor din Golf și a bazelor americane din zonă.
Acum Donald Trump se zbate și caută soluții care să-i facă pe iranieni să revină la masa negocierilor, dar blocarea strâmtorii Hormuz este departe de a îmbunătăți situația, dimpotrivă. Iranul, care a cam ajuns cu spatele la zid, și-a dat seama că soluția găsită de Trump va fi o nouă lovitură dată economiei globale și consecințele ei îi vor înfuria pe aliații Statelor Unite care erau aprovizionaţi de nave petroliere care treceau prin strâmtoare – Japonia, Filipine, Coreea de Sud, Australia, precum și China, în condițiile în care președintele american se pregătește să se întâlnească cu președintele chinez. Nu sunt condiții de bun augur. Chiar dacă multe țări europene, inclusiv România, primesc petrol pe alte rute, și aici prețul barilului va crește. O altă consecință a eșecului negocierilor este deteriorarea relației dintre SUA și NATO, de fapt a lui Donald Trump cu aliații, el fiind furios că aceștia au refuzat să se implice într-un război care nu este al lor.
O analiză separată ar trebui dedicată consecințelor eșecului negocierilor asupra Israelului. Poate nu greșim dacă afirmăm că Israelul nu este foarte supărat, dimpotrivă, dorește continuarea războiului până la „victoria finală”, până când va dispărea amenințarea iraniană. Dar ce se întâmplă în țara care resimte acum consecințele unui război, este o altă poveste.
Ceea ce pot afirma cu certitudine este că există un câștigător – Rusia lui Putin. O mare parte din țările afectate de închiderea strâmtorii Hormuz cumpără de-acum petrol rusesc al cărui preț bineînțeles a crescut odată cu cel negociat pe piețele internaționale. Rusia a încasat și va încasa, fără exagerare, miliarde de dolari, își va completa arsenalul militar și, din păcate, în curând vom avea un nou perdant – Ucraina. M-aș bucura ca previziunile mele (și ale altora) să nu se îndeplinească, dar nu cred.
Eva Galambos
23 Comments
– 1 – Propaganda iraniană susține că Iran e învingătorul de pînă acum. E pentru naivi.
– 2 – Opoziția americană susține că acțiunea americană nu trebuia întreprinsă acum. E pentru naivi care nu-și pot imagina că Iran poate dispune în viitor de rachete capabile să lovească teritoriul american cu încărcături nucleare și că acest scenariu trebuia tratat preventiv.
– 3 – Opoziția israeliană susține că participarea israeliană e prematură. Ea e cea mai naivă deoarece oportunitatea de a fi alături de un aliat puternic e o oportunitate rarisimă.
– 4 – Opoziția de toate culorile susține că nu a existat vre-un plan, de parcă ar fi posibil să lovești 10000 de obiective fără a avea un plan de urmat, nemaivorbind de pretenția ciudată de a face planul public.
– 5 – Spre deosebire de președinții americani care i-au precedat lui Trump, care au considerat în mod greșit că pot abate Iran de la traectoria sa făcîndu-i favoruri, Trump urmează strategia “ciomag & morcov”. Îmi permit o apreciere personală asupra tacticii. În fotbalul european, pentru luarea mingii de la adversar e de preferat alergarea alături de el în loc de atac frontal. De ex. – Trump a trimis la tratative pe vicepreședinte ( “membrul cabinetului opus intervenției” ) care participă la tratative dar le părăsește rapid dînd vina pe iranieni / Iran vrea o încetare temporară a ostilităților, de acord dar nu cu o lună ci numai cu două săptămîni necesare americanilor să se reaprovizioneze cu muniții / Iran decide să închidă Ormuz, americanii decid să-l închidă ei etc…
– 6 – Opoziția se arată interesată de existența de plan de retragere din “mocirlă”. !!!???. În cazul de față pentru America e simplu. Mai complicat este pentru Israel pe care realitatea îl obligă să decidă cînd să intre și cum să iasă.
Media este plină de ură împotriva Israelului și împotriva Americii în special împotriva lui Donald Trump.
Ascultând câteva videori în care politicieni din lumea liberă își dau părerea am rămas stupefiată de valul de ură și grosolănia comentariilor.
Într-una din comentariile la un discurs anti-israelian, comentatorul scrie: “Iranul trebuie să dea o lecție Israelului ,din care să învețe minte” .
Dacă lumea nu și-a dat seama cine este Iranul și chiar trece de partea lui … eu cred că ceva nu este normal . Chiar așa????!!!!
– 6 – Opoziția se arată interesată de existența de plan de retragere din “mocirlă”. !!!???. În cazul de față pentru America e simplu. Mai complicat este pentru Israel pe care realitatea îl obligă să decidă cînd să intre și cum să iasă.
Oare ne-am putea inchipui ca Israelul va continua sa atace obiective iraniene, atunci cand SUA va hotari sa inceteze actiunea? Trump considera ca a reusit sa schimbe regimul, o afirmatie despre care ma intreb de pe ce pozitie o fi facand-o. Schimbanduse- conducatorii extremisti a,b,c cu x,y,z, si care par a avea aceeasi inversunare in a distruge statul Israel, se poate face o asemenea afirmatie?
“a fost schimbat regimul”, desigur ca regimul nu sunt doar conducatorii, ci este intreaga ideologie care ii identifica.
Probabil ca Israelul nu va continua de unul singur. Ma intreb daca cineva a convins-o pe E.G. ca sa revina asupra opiniei sale privitoare la Trump – cel perdant.
E posibil ca mai este nevoie de ceva timp pentru a fi convinsi ca nu este ca atare.
Dna Eva Galambos are de obicei articole mult mai reușite. Probabil că și-a luat informațiile din articole ostile Israelului și Americii, diminuând intenționat rezultatele excepționale ale acestui război, privind alianța americano-israeliană. Conform declarațiilor lui Trump, acest război este exact la mijloc. În prima parte, toate forțele antiaeriene ale iranului au fost anihilate, după care toată aviația iraniană a fost distrusă, toate forțele navale, inclusiv cea din Marea Caspică, majoritatea rachetelor balistice și a laboratoarelor nucleare au rămas adanc in pămant, industria de război, de rachete inclusiv industria de sprijin,distruse, au distrus porturile iraniene, inclusiv cel din Marea Caspică, i-au eliminat pe liderii regimului, inclusiv specialiști în cercetarea nucleară și a rachetelor. Mult mai multe bombe au fost aruncate asupra Iranului decât asupra Germaniei naziste în al Doilea Război Mondial. Astăzi, forțele americane controlează navigația în Strâmtoarea Hormuz, iar Trump nu neagă ocuparea insulei Kharg, cel mai mare terminal petrolier al Iranului.
Încetimul focului de 14 zile a fost solicitat de armata americană pentru reaprovizionarea cu muniție, în special cu rachete Tomahawk. Așadar, în prima perioadă, armata iraniană a fost complet distrusă. Acum va urma a doua parte, distrugerea infrastructurii Iranului, a sistemului electric, a alimentării cu apă, a transporturilor, a podurilor, a gărilor, a locomotivelor. America și Israelul în acest război, deocamdată, sunt câștigătoare pentru toată lumea și departe de a pierde. Negocierile americano-iraniene trebuie înțelese diferit. Trump va amâna negocierile cu 14 zile, deocamdată a venit JD Vance, au vorbit peste 20 de ore, s-a ridicat, a plecat și aici toată lumea a crezut că negocierile s-au terminat, inclusiv iranienii au fost surprinși, nu asa se fac negocierile în Orientul Mijlociu și iranienii sunt maeștrii a negocierilor. Dar aici s-au înșelat, la fel ca mulți comentatori politici, inclusiv toți politicienii opoziției, care concurează între ei aruncând cuvinte defăimătoare la adresa actualei conduceri, precum și la adresa Americii. După cum știți, acum discuțiile cu Libanul încep să regleze situația, cum ar fi dezarmarea grupării Hezbollah. Să vedem ce iese din asta.
Domnule König, sunteţi un optimist apocaliptic, citez: “Acum va urma a doua parte, distrugerea infrastructurii Iranului, a sistemului electric, a alimentării cu apă, a transporturilor, a podurilor, a gărilor, a locomotivelor.America și Israelul în acest război, deocamdată, sunt câștigătoare pentru toată lumea și departe de a pierde”. Şi scrieţi toate acestea cu seninătate. Poate puteţi estima şi numărul de civili ucişi, şi ceilalţi lăsaţi fără transporturi, apă şi electricitate. Pe de altă parte, se pare că jumătate din arsenalul de rachete şi drone iraniene sunt intacte. Eu consider că aventura asta trumpisto-netanyahală nu a fost gândită suficient şi târăşte o mare parte din lume într-o criză uriaşă. M-aş bucura enorm dacă opinia mea s-ar dovedi greşită.
Am impresia că nu înțelegeți situația din Orientul Mijlociu. Dacă o țară, precum Iranul, a dezvoltat o gamă de sute de mii de rachete, inclusiv rachete interzise care lovesc populația Israelului, în care mor bărbați, femei și copii, care dezvoltă arme nucleare cu scopul declarat de a ne distruge, care nu vor să renunțe în niciun fel la aceste mijloace de distrugere în masă, la masa negocierilor. Nu am nicio remușcare pentru suferința lor. Pur și simplu, dacă ar renunța, totul ar fi oprit, dar nu vor face asta, nu sunt interesați de suferința propriului popor, pentru ei este un război sfânt, religios. Și nu înțelegeți asta. Și încă un mic detaliu. Știți care a fost cel mai comun nume al băieților musulmani născuți după 11 septembrie? OSAMA. Astăzi este Ziua Holocaustului, gândiți-vă la asta. Și pentru mine, cuvintele lui Ion Creangă „milă mie de tine, dar de mine rupe inima de milă ce-mi este”
“jumătate din arsenalul de rachete şi drone iraniene sunt intacte” adevarat, dar sunt sub pămant bine plombate de bombele americane
Nu știu ce s-ar putea aștepta cu o țară, unde toată lumea dansează urland Moarte Americii! si Moarte Israelului!
“După cum știți, acum discuțiile cu Libanul încep să regleze situația, cum ar fi dezarmarea grupării Hezbollah. Să vedem ce iese din asta.”
Pai ce credeti ca va iesi?
Conducatorul Hezbollah este foarte potrivnic acelor discutii israelo-libaneze. In plus, Hamas-ul a fost dezarmat? In ultima vreme, se pare ca neparticiparea Hamas la razboiul cu Iran, i-a cam deranjat pe iranieni, s-ar fi asteptat la o alta atitudine.
Oare nu este ingrijorator ca Hamas ar putea sa refaca infrastructura distrusa partial de Israel?
Si privind Hezbollah , eu nu-mi pot explica cum de dupa atat de multe lansari si atat de frecvente (astazi au fost 9 alarme in 30 de minute, in zona cea mai nordica – Degetul Galileei si zilnic sunt nenumarate. ) nu reuseste armata israeliana sa desfiinteze multe din lansatoare, chiar daca se afla la nordul raului Litani?
Poate dvs, care sunteti asa de informat, aveti idee care ar putea fi motivul?
On privinta realizarilor remarcabile ale armatelor
‘fratesti”, cu adevarat, dvs credeti ca a disturge Iranul dpdv al intregii infrastructuri va conduce catre o solutie privind Israelul?
Probabil ca amenntiarea iraniana se va translata cu ani inainte, si poate acesta poate fi contata ca o realizare. Privind insa istoric e greu de imaginat ca victoria va fi o certitudine. O vitcorie nu cred ca poate fi echivalata cu distrugerea unui stat, in care nu vedem cum populatia se opune conducerii.
PS. Cele scrise acum nu anuleaza, si nu contrazic, opozitia mea la parerea doamnei E.G. ca Trump ar fi perdantul razboiului – argumentele am incecat sa le expun in alte comentarii.
D-ul Konig D-na Eva Galambos scrie articole bune si incitante in care isi spune propria parere. Ca si D-voastra. Fiecare cu adevarul lui.
Din pacate influenta mediei e mare .
Dar sunt fapte care nu pot fi contestate.De ex. dupa informatiile mele 6000 de cetateni istaelieni au fost nevoiti sa-si paraseasca casele pentruca ele au fost distruse de rachete.Ei traiesc la rude si in hoteluri,pana ospitalitatea sau banii se vor termina. Apoi D-zeu stie…Afacerile particulare au dat faliment copiii de scoala au inceput sa consume alcohol si droguri.Ingrijira medicala cu greu a facut fata…si mai sunt.
Este adevărat, dna Eva Galambos scrie de obicei articole bune și interesante în care își exprimă propria opinie. Nu vă contrazic în această privință, dar de data aceasta, dacă ar fi ascultat relatarea de până acum a lui Pete Hegseth, actualul secretar al Apărării și președinte al Statului Major Interarme, Daniel Caine, nu ari fi scris articolul „Donald Trump – perdantul”, poate că este vorba de influența mass-media. Părerea mea este că nu ar trebui să dăm apă la moara dușmanilor Israelului cu declarații false.
completare – d.George Konig – eu înțeleg în acelaș fel cu dvs. diversele aspecte abordate.
Să nu uităm că şahul este legat de Persia. E drept că iranienii de azi sunt departe de persanii de odinioară, dar cred că se ajunge la o situaţie de pat. Patul este o situație în șah când jucătorul care e la mutare nu este în șah, dar nu are nici o mutare legală. La finalul jocului, patul poate fi o alternativă pentru jucătorul care este în inferioritate să remizeze jocul.
Problema e că de o vreme încoace nimeni nu mai respectă… legalitatea
Originea jocului de sah este in India, dupa care, a fost preluat de persani,
Situatia de PAT este – dupa info din Internet – o situatie in care regele nu este in sah, dar orice mutare a sa conduce la MAT, adica practic este o situatie fara solutie, in urma careia intre cei doi jucatori se stabileste egalitate, practic o situatie in care nu castiga nimeni.
Pat: The King is NOT in check, but cannot move without being in check. The game immediately ends in a draw. (o situatie care conduce la egalitate)
Nu vad o asemanare cu ceea ce se intampla in razboiul actual, deoarece intre puterile care se infrunta, nu se poate concluziona nici o egalitate.
Cred ca uraniul nu va putea fi recuperat.
Dar, revenind la articol, desi autoarea incearca sa prezinte situatia ca fiind fara rezolvare, deci creatoare de noi probleme, ea face abstractie de problema care ramane pe partea israeliana, si pune proiectorul luminat catre Trump, cel care a luat hotarari grabite, probabil influentate de prietenul Netanyahu, cu intentii bombastice, pe care EGO-urile lor le-au presupus faisabile.
Acum nu este PAT, este o impotmolire grava, ale carei rezultate inca nu le putem prevedea, dincolo de cele prevazute de autoarea articolului, fata de care am pezentat unele rezerve..
Veronica, cuvântul ÎMPOTMOLIRE , bine ales, îmi aduce aminte de termenul “HA BOTZ HA LEVANONI ” =
” MOCIRLA LIBANEZĂ” , care a fost dată în războaiele Israelului cu Libanul, care au ținut ani de zile.
De fapt până aztăzi.
Acum în care BOTZ suntem ?
Nu de multe zile cei de la kan11 au prezentat un serial cu 3 episosade “Habotz halevanoni”, istoria celor 17 ani in acele locuri.
Acum se da la canalul HOT celebrul film a lui Polanski, Pianistul.
Nu mi amintesc tot filmul si cred ca anii mi au ingreunat capaciatatea de a urmari tragediile de atunci, dar si de acum.
Nemtii intra intr una din casele ghettoului de la Warsovia. O familie sta in jurul mesei. Soldatii inconjoara masa si striga: In picioare”. Batranul familiei nu poate sa se ridice din scaunul cu rotile. Comandantul ordona: aruncati l jos.
Subalternii imping scaunul la bordura balconului si l rostogolesc in jos. De la celelalte ferestre, alti locatari ai ghettoului incep sa inteleaga mai bine ce ii asteapta. Printre ei era si “Pianistul,” Spillman.
Am.apasat pe butonul de la telecomanda TV ului, s a facut negru si TV ul si sufletul meu. Dar noua inca ne trece.
Holocaustul e amintit astazi, 81 de ani, mai mult, o eternitate. Pare se ca periodic evreilor le este sortit cate unul. Ultimul a inceput nu de mult, datele calendaristice se amesteca, in curand s ar putea sa le uitam.
Si altii sunt.trasi in aceasta “joaca” dementa a razboiului. Exista vinovati, desigur, victimele insa sunt nenumarate.
Noi, nu vom uita, dar putem fi fi siguri ca cele intamplate se vor repeta.
Trump, poate indemnat de orgoliu, sau de interese, sau de ambele si a pus masina de razboi in lucru, razboi modern, razboi rapid, razboi sortit poate esecului.
Dar a indraznit…Perdant cu siguranta, nu poste fi considerat, draga Eva Galambos
intamplaitor si eu am vazut filmul si de atunci mi-a ramas bine întipărit in minte scena.
Sunt perfect de acord cu comentariile Veronicăi și a Evei Grosz.
Soluția finală este posibilă numai printr-o opoziție internă organizată, cu participarea celor 30 de milioane de minorități, mulți oprimați de regimul criminal fanatic islamist iranian.
Una dintre greșelile CIA și a Mosafului este că nu au investit eforturi în această direcție ani de zile, în organizarea și înarmarea opoziției iraniene.
De asemenea, a venit timpul ca lumea să nu depindă de o strâmtoare. Deși acest proiect va ține ani de zile, Arabia Saudită si Emiratele, cu colaborarea iIsraelului au planificat construirea unor conducte de petrol care să treacă pe uscat.
Eva Galambos, foarte interesant expusă părerea ta, cu multiple argumentări, pe care nu e uşor să le combaţi, chiar dacă cineva ar dori s-o facă.
Voi aduce totuşi în discuţie câteva puncte:
Punctul 1
=======
Scrii în primele rânduri despre realizările obţinute până la această dată:
o mare parte a lansatoarelor de rachete au fost distruse, infrastructura deteriorată, importanți conducători asasinați.
Nu este un EUFEMISM, să numeşti “conducători” pe acei – cum să le spun – monştrii, fanatici, extremişti descreieraţi (acesta desigur nu e un cuvânt potrivit în jurnalism, dar eu nefiind în profesie, îmi permit să-l folosesc), printre ai căror principal obiectiv al existenţei este să determine dispariţia statului ISRAEL?
Punctul 2
=======
Aş vrea totuşi să opun citatului din articolul tău de mai jos:
Acest element aparent neglijabil a dus la eșecul negocierilor americano iraniene de la Islamabad, desigur pe lângă alte condiții puse de partea americană, aceleași care au determinat eșuarea convorbirilor bilaterale din februarie, înainte de lansarea atacurilor.
Celor pe care le-am publicat ieri în articolul lui G.S, preluate din
<ins? https://www.nbcchicago.com/news/national-international/jd-vance-no-deal-iran/3921364/?_osource=SocialFlowFB_CHBrand
Articol care prezintă ca motiv al întreruperii convorbirilor nu situaţia strâmtorii Urmuz, ci refuzul Iranului de a renunţa la “chestiunea nucleară”:. Prin asta se înţeleg probabil diferite aspecte, de la predarea cantităţii disputate, până la oprirea oricăror încercări viitoare de a dezvolta tehnici de obţinere şi utilizare a armelor nucleare.
Punctul 3
=======
Problema exportului de petrol, al îmbogăţirii Rusiei etc. Această problemă ar necesita un studiu mai profund, pe care nu-mi permit să-l fac, dar punând două întrebări surselor la îndemână, am obţinut informaţiile următoare.
Rusia a fost de totdeauna a doua exportatoare de petrol din lume după Arabia Saudită, iar Iranul este considerat ca a patra în ordine cantităţilor exportate.
Deci nu ştiu cât de corect este ca să se sublinieze că Rusia se va îmbogăţi, ca urmare a “problemei Urmuz”, dacă şi aşa era a doua în ordinea exportului.
Privind Iranul:
Current Market Standing (April 2026)
– Global Production Ranking: Iran was the 7th largest crude oil producer în the world aş of 2025, pumping approximately 4.19 million barrels per day (mb/d).
– Strategic Reserves: Iran holds the world’s 3rd or 4th largest proven oil reserves, estimated at approximately 209 billion barrels.
Punctul 4
=======
Scrie în ultima parte a articolului:
Poate nu greșim dacă afirmăm că Israelul nu este foarte supărat, dimpotrivă, dorește continuarea războiului până la „victoria finală”, până când va dispărea amenințarea iraniană. Dar ce se întâmplă în țara care resimte acum consecințele unui război, este o altă poveste.
Crezi oare că Israelul are vreo datorie în a se gândi la ceea ce este subliniat mai sus? Eu cred că nici o altă ţară din lume nu se gândeşte la situaţia din Israel, cred că şi tu, scuză-mă nu te gândeşti foarte mult, altfel mi-e greu să înţeleg o absenţă a empatiei, chiar din partea unui jurnalist politic foarte serios, precum apreciez că eşti..
Şi acum gândurile mele de om care nu s-a ocupat niciodată de politică şi care ştie destul de puţin, dar în ultima vreme e mai atent la ceea ce se întâmplă.
A. Şi eu cred că acest război a fost pornit fără multă gândire şi viziune, mai ales privind şansa lui de reuşită. Scopurile principale, enunţate de TRU-BIBI nu au fost obţinute, probabil nici nu puteau fi, sau este chiar imposibil de crezut că vor reuşi să fie realizate,
B. În orice situaţie de conflagraţie, schimbarea unui regim politic fanatic, într-un stat cu o poziţie militară atât de puternică (probabil nici acest fapt nu a fost analizat în totalitate) şi o populaţie imensă, nu poate fi îndeplinit fără existenţa unei opoziţii interne, iar demonstraţiile, care l-au entuziasmat probabil pe Trump, nu au reprezentat nimic în raport cu celelalte demonstraţii de sprijin al regimului şi al dorinţei de a distruge Israelul (desigur şi SUA, dar asta e o sarcină ceva mai complexă).
C. Din păcate Israelul trăieşte într-o permanentă ameninţare, cu guvernul lui Netanyahu, sau cu orice altul care îl va înlocui, în afara SUA, nimeni nu ar întinde un deget, precum pare-se că vedem în utimele 6 săptămâni. Din păcate acest aspect, articolul tău îl minimalizează.
Un comentator politic israelian a făcut la începutul războiului afirmaţia:
A învinge într-un război se poate spune atunci când armata ţării învingătoare OCUPĂ teritoriul ţării învinse. Probabil că această afirmaţie nu e valabilă în era războaielor care se poartă acum. Şi totuşi, eu cred că şi în cazul că nu vor fi învingători, nu i se poate da lui TRUMP, cu toată lipsa de simpatie pe care ai manifestat-o în decursul articolelor precedente, titlul de PERDANT.
Articolul lui Eva Galambos ,pune accentul mai ales pe Trump-Perdantul și complicațiile derivate din blocarea strâmtorii Hormuz.
Văzut din partea Europei este un lucru important, chiar poate duce la o criză economică mondială.
Toate adevărate , dar repet și eu ce spune Veronica, al cărei comentariu îl găsesc apropiat de cum înțeleg și eu situația.
Citez din articol: “Poate nu greșim dacă afirmăm că Israelul nu este foarte supărat, dimpotrivă, dorește continuarea războiului până la „victoria finală”, până când va dispărea amenințarea iraniană.”
În cel mai bun caz ambele părți vor avea de pierdut și de câștigat..poate… nici unul nu va ajunge la victorie finală .
Intenția autoarei este bună, dar exprimarea puțin neclară în ce privește “cât de mult dorește Israelul să continue războiul.”
Problema Israelului sunt cele 450 de Kg de Uraniu îmbogățit ,care au rămas în mâna Iranului, rachetel balistice care incă le au și sunt foarte distrugătoare și armatele proxi -Hizbala și Hamas. Aceste trei amenință existența Israelului
Ele sunt cele mai importante motive, puse de Trump și Nataniahu înainte de război. ȘI au rămas cele mai importante motive pentru Israel..
Nu cred că blocarea strâmtorii Hormuz va înmuia fanatismul Iranian, ei nu vor renunța până la ulltimul om al lor. Dar asta a spus și Eva Galambos.
Să nu uităm că Iranul are 90 de milioane de locuitori, iar Israrelul 9 milioane . Armata în raport ……Mai sunt Hizbala și Hamas care s-au refăcut.
Israelul nu are ce căuta în strâmtoare Hormuz. Dar are ce căuta sub munții sub care e ascuns uraniumul.Cât privește Hizbala, Israelul e atacat zilnic, fără multe șanse de a-l dezarma .
Am păsit în războiul de uzură așa cum și-a dorit Iranul. Și așa cum ne dictează Un SINGUR OM ,care cu toate bunele intenții și suportul pentru Israel ele sunt dirijate în parte și de alte interese.
Cu toate pierderile si complicațiile războiului cu Iranul, D.Trump NU este un PERDANT .
Războiul a fost îndreptățit moral si existențial .
A fost dovedit că Iranul nu este atotstăpânitor și poate fi lovit .
În schimb NIMENI nu s-a alăturat să sprijine America și Israelul în acest război.
Nici obiectiv și nici moral. Din contra.
Rezultatul a fost că ambele, dar mai ales Israelul a fost învinuit de toate consecințele .
Ascult videouri în You Tube, ura față de Israel , dar și America e INIMAGINABILĂ:
Se spun minciuni strigătoare la cer. Iar comentariile sunt pline de ură.
Rușine acelor țări , care repetă istoria.
Legături de suport și prietenie cu state Europene au fost întrerupte . israelul a rămas cu singurul suport pe care îl are America cu Donald Trump.
Israelul trăiește cu toate greșelile pe care le face luptând să-și asigure existența/Acest simplu lucru nu este acceptat în lume.
Din păcate, Israelul e perceput drept statul agresor, cel care a incitat SUA la atac şi a dus la încurcătura generală care ameninţă să devină globală: criză economică, criză umanitară. E foarte greu de acceptat că Israelul doar se apără…
Răspunsul meu este în urma evenimentelor din ultimii trei ani :Oct.7 2023 Israelul a fost atacat de Hamas într-un pogrom care se putea cu ușurință extinde la un teritoriu mult mai mare al țării.
Hizbala est înarmat până în dinți și atacă Israelul în continuare . Are o rețea mare de tunele sub pământ prin care poate ajunge la așezările din Nordul Israeluli și face un pogrom asemănător celui din Sud.
. Ambele sunt alimentate și întreținute de Iran, cu muliarde .
Iranul promite că în viitorul apropiat Israelul nu va mai exista pe harta Orientului Mijlociu. Acest lucru îl face de când a fost revoluția Islamică a lui Khumeini .Din 1979.
Bomba atomică era aproape de a fi terminată.
Israelul a fost nevoit să atace pentru a-și salva existența. America s-a alăturat, cu puterea ei militară.
Acum rămâne ca Iranul să cedeze prin dialog la bomba atomică și sperăm la celelalte mijloace de a lichida Israelul.
Criza mondială ,dacă va fi provocată nu va fi din cauza Israelului , ci din cauza voinței de supremație Iran-China, Coreea de Nord-Putin
Acest lucru nu va fi folositor nici pentru alte continente ale lumii. Dar poate se vor supune noii dictaturi.
În schimb Israelul poate fi sacrificat.
Ca întotdeauna.