De curând am primit în dar o carte din partea unui vechi și drag prieten, Alexander Fuhrmann. Cartea se numește Noima și a apărut prin intermediul și bunăvoința Editurii Integral, în luna februarie a acestui an.

Matematician de formație, analist și gânditor, Alex este originar din Turda, oraşul unde și-a petrecut copilăria și adolescența și de unde a plecat apoi în ’70 să cutreiere lumea. A studiat matematica în Israel, apoi au urmat cursuri în Germania și SUA, pentru ca să revină în România în anii ’90, la București, ca director al unei celebre multinaționale. Ulterior a decis să-și urmeze pasiunea de coaching / training pe comunicare și și-a construit propria firmă, Eureka. Deși colaborează cu companii de prestigiu, preocuparea sa dominantă se îndreaptă spre tineri, spre formarea acestora, și este exprimată într-o formă de voluntariat pe care o denumește Ora de dirigenție.

Ieșit din comunismul în care s-a format, autorul a trecut în societăți cu democrație cristalizată, cu sisteme de educație performante și cu angrenaje sociale funcționale, în care ulterior s-a maturizat. Revenirea în România, într-o țară care parcurge de 30 de ani statusul post-comunist într-un sistem quasi-fanariot, pe care politicienii îl denumesc cu emfază democrație, cred că a fost șocantă, dar nu surprinzătoare. Acest status postcomunist, deplorabil, care nu știu în ce măsură a fost sau nu descris în manualele de sociologie, este desigur dezarmant. Îmi pare evident că această situație a generat aplecarea autorului către educație și evoluție socială. Pentru că despre asta este vorba în această carte de circa 100 de pagini care cuprinde eseuri filosofice etico-sociale despre limba română, istorie, educație, atitudini, comunicare, și care te obligă, în cel mai plăcut mod, să reflectezi la felul în care lucrurile ar putea evolua pozitiv mai curând dacă atitudinea pasivă (îmbrățișată atâta vreme) ar fi înlocuită cu inițiativa fiecăruia (poate e mult spus fiecare) de a schimba lucrurile în jurul său. Autorul, preocupat de binele colectiv, te îndeamnă cu generozitate să-ți pui întrebări și să-ți găsești propriile răspunsuri, pentru ca apoi să acționezi în conformitate cu ele. Titlul cărții – Noimă – poate părea derutant, dar sugerează conținutul, care este unul plin de înțelepciune și de rost.

Lectura este facilă și plăcută, ideile sunt enunțate concis și clar, în fraze scurte și cursive, înșiruite logic, iar încheierea e dată de două satire sociale subtile și savuroase care ni-l descriu explicit (dacă mai era necesar după lectura cărții) pe Alex Fuhrmann. Acest autor care nu se teme să fie idealist și pragmatic, aproape în egală măsură, și nici să se dezvăluie tuturor, pentru ca apoi să poată fi împăcat cu sine și cu această lume. Așadar vă invit să citiți cartea!

Adela Hilda Onuțu