Am asistat cu bucurie și emoție la vernisajul unei expoziții ieșite din obișnuitul unor astfel de demersuri. Mă refer la evenimentul găzduit în după-amiaza zilei de 2 aprilie de Sinagoga Neologă Sion din Oradea, spațiu devenit păstrător vremelnic al lucrărilor Adelei Lazăr, artist plastic și actriță a teatrului orădean. Scriu despre această expoziție din postura de vizitator încântat și intrigat, deoarece este vorba de lucrări neobișnuite, izvorâte din ideile originale ale artistei, din creativitatea ei remarcabilă și dintr-o nevoie lăudabilă de a nu irosi obiecte pe care le-a adunat de-a lungul vremii și pe care le refolosește integrându-le în arta ei.
Expoziția se numește „RecyclArt – from Trash to Art” și reunește lucrări realizate prin îmbinarea mai multor tehnici – decupare, lipire, colaj, lăcuire, pictură – toate îmbrățișate de culorile vibrante folosite de Adela Lazăr în aceste instalații pe care ea însăși le numește ”unice și irepetabile”.
Ideea acestor lucrări s-a născut din dorința de a refolosi obiecte dragi care încep să ”îmbătrânească” într-o casă, obiecte adunate de-a lungul anilor vieții noastre, pe care nu le mai folosim, dar nici nu ne îndurăm să le aruncăm, o idee pe care talentata Adela Lazăr a construit întregul concept. În felul ei original, artista a salvat povestea fiecărui obiect și a reintegrat-o într-o nouă poveste pe care ne-o spune cu umor, cu spirit jucăuș, dar și cu profunzime artistică autentică. Ea metamorfozează consumerismul erei moderne transformându-l în sărbătoare estetică prin reciclare, refolosire, reinventare, redevenire și reverie, de fapt prin transfigurare. Demersul ei este și unul etic, nu doar estetic, atrăgând atenția asupra faptului că mediul nostru natural poate fi protejat în multe feluri, iată, folosind chiar arta. Ea preface deșeurile într-o sărbătoare colorată, printr-o alchimie susținută de talent.
Cine este Adela Lazăr? Orădenii o cunosc bine și o iubesc din rolurile ei de pe scena Teatrului Regina Maria, unde este actriță din anul 2005, dar și din expoziții anterioare de pictură a cărei pasionată este. De fapt ea se autointitulează jucăuș și adorabil pictactriță sau pictor amactor și mărturisește că decorul de teatru o inspiră și o ghidează și astfel înțelegem chiar mai bine întregul ei univers cotidian transpus în lucrările prezentate. Trebuie să precizez și faptul că Adela Lazăr face parte, din anul 2009, din Uniunea Artiștilor Plastici, filiala Târgu Mureș.
Sinagoga Neologă Sion a devenit în ultimii opt ani, odată cu reabilitarea clădirii, un spațiu superb căruia i s-a dat menirea atât de generoasă de a găzdui arta. Aici au loc concerte, expoziții și conferințe, frumusețea locului obligând parcă orașul la activitățile de înaltă ținută desfășurate aici. Așa este și expoziția despre care am scris, fără nici o pretenție de a o analiza din punct de vedere artistic, ci doar cu bucuria de a fi fost unul dintre vizitatorii numeroși care se bucură de mesajul primit.
În tablourile din această expoziție este atât de multă creativitate, este și o explozie de culoare, de joc, de glumă și de voie bună, încât înțelegem și îmbrățișăm expresia pe care s-a întemeiat ideea prezentei colecții de lucrări ”Fă rai din ce ai”. Este posibil și este exemplar!
Anca Laslo
6 Comments
Talentul Adelei Lazar se manfesta prin exteriorizarea originala a universului ei interior prin intermediul cotidianului elevat la rangul de simbol. Arta ei constituie un raspuns afirmativ si fara rezerve dat vietii: un rasunator “DA!”
Fabuloase lucrări!
Mulțumiri pentru prezentare, Anca Laslo!
Cu mare drag!
Graţie acestei relatări foarte sugestive am putut şi eu să-mi fac o idee despre o expoziţie (una din foarte multele) la care nu am cum să ajung
Artista multivalenta, Anca Lazar est un personaj colorat(la propriu si desigur la figurat) si sensibil pe care l-am intalnit la Oradea lunii lui Martisor. De la infatisarea neobisnuita prin culoare, zambet si combinatii uneori surprinzatoare de culori in portul personal si pana la gandirea si sensibilitatea ei artistica, pe care am avut ocazia s-o percep in atelierul sau de pictura, iti dai seama ca ai in fata o personalitate umana, as zice feminina de o bogatie si originalitate iesite din comun.
Functia culorii debordeaza intr-un spectacol exploziv, ale carui componente inedite te fac sa regandesti asupra ceea ce inseamna arta, moderna sau modernista, curajul si puterea de a exprima prin procedee mai putin intalnite, spatiul, clipa, umanul, dar, in acelasi timp, cat de departe se pot intinde aceste procedee, pe care Adela le prinde in cosuletul “unditei” sale curajoase si incapatoare.
Din pacate la data vernisajului nu am mai fost alaturi, dar intre noi s-a creat o “chimie” prin vorbe si mici interese comune despre care am putut schimba idei.
Pozele pe care le-am vazut, fotografiate de Anca, te fac sa simti lumina si sa ti-o doresti alaturi, chiar si atunci cand esti posomorat. Nu ezitati, daca aveti timp si cateva ceasuri, alaturati-va Adelei, si amintiti-va si de Garabet Ibraileanu, cel de la a carui carte i se trage numele.
O expoziție și o persoană, Adela Lazăr, despre care era păcat să nu scriu!