Ministerul Securității Statului, (în germană: Ministerium für Staatssicherheit), cunoscut ca Stasi, a fost Serviciul de securitate al Germaniei de Est din 1950 până în 1990. Stasi a fost una dintre cele mai urâte și temute instituții ale guvernului est-german.

Prezentul articol mi-a fost inspirat de vizita mea din 1972 în RDG. Am intuit existența unui serviciu secret bine organizat încă de la trecerea frontierei, când intrarea automobilelor străine era organizată în trei șiruri: din statele socialiste, din Germania Federală sau din alte state. Apoi, când am arătat pașaportul la ghișeu, am constatat că numele meu figura pe o listă dactilografiată, fiind bifat atent la intrarea în țară. Iar la biroul din Dresda, unde am anulat rezervarea la hoteluri scumpe (conform înțelegerii cu ONT), mi s-a comunicat politicos că autoritățile trebuie să știe în orice moment unde se află fiecare turist!

Fostul meu coleg, tehnicianul AP, deplasat mult timp în RDG, mi-a arătat clădirea Stasi din Berlin, de pe Ruschestraße, cu explicațiile de rigoare. L-am bănuit că ar avea legături cu Stasi sau cu Securitatea, dar nu sunt sigur și nu vreau să fac păcate. Poate știa despre Stasi din presa maghiară (era fluent în această limbă). Cert este că la sfârșitul anilor 70, când începusem să discutăm acasă despre emigrare, AP mi-a înmânat „spre studiu” o agendă elegantă, publicată de OLP în limba română, cu narativul palestinian virulent antisemit!

Generalități despre Stasi.

Serviciul secret Stasi a apărut după Conferința de la Potsdam din 1945, unde Truman, Churchill și Stalin au stabilit sfera de influență sovietică din statele est-europene și zona de ocupație sovietică din Germania.

Stasi a fost fondată la 8 februarie 1950, la patru luni după înființarea Republicii Democrate Germane, având sediul în Berlinul de Est, cu un complex extins în Berlin-Lichtenberg și câteva facilități în întreg orașul.

La fel ca și KGB, Stasi a servit ca mijloc de menținere a autorității de stat, adică „Scut și sabie a partidului”. Precursorul ei a fost Comisariatul 5, tot după modelul KGB. Stasi răspundea atât de supravegherea politică internă, cât și de spionajul străin și era supravegheată de Partidul Unității Socialiste.

Directorii agenției au fost Wilhelm Zaisser, Ernst Wollweber, Erich Mielke, Wolfgang Schwanitz, Markus Wolf, Werner Großmann și Bernd Kaufmann. Frecventa schimbare a acestora a survenit adesea prin conflicte cu liderii partidului de guvernământ, Ulbricht și Erich Honecker, nu neapărat prin pensionare sau deces. Ei erau fie vechi comuniști și agenți sovietici (Erich Mielke și Markus Wolf), fie cetățeni ai RDG dornici de avansare și racolați de Stasi după anumite criterii (Werner Großmann, Bernd Kaufmann).

O parte din personalul Stasi era alcătuit din foști generali și ofițeri Wehrmacht sau Gestapo, luați prizonieri. Ei au acceptat să colaboreze cu sovieticii pentru organizarea viitoarei armate a RDG și a serviciului secret, Stasi.

Deși formal Stasi a devenit independent în 1957, KGB-ul a continuat să mențină ofițeri de legătură în toate direcțiile principale ale Stasi și în toate sediile din țară. Și Stasi avea baze în Rusia, pentru monitorizarea turiştilor germani. În 1978, Mielke le-a acordat ofițerilor KGB din Germania de Est aceleași drepturi și puteri de care se bucurau în Uniunea Sovietică.

Vladimir Putin a lucrat la Dresda între 1985-89 ca ofițer de legătură între Stasi și KGB. Iată legitimația lui germană:

Ofițerii Stasi erau recrutați dintre tinerii eliberați din serviciul militar care erau membri de partid, participau la activitățile mișcării de tineret a partidului sau fuseseră informatori Stasi în timpul serviciului militar. Ei trebuiau să susțină examene pentru a le atesta capacitatea intelectuală și loialitatea, apoi urmau un program de doi ani pentru formarea de ofițeri, la colegiul Stasi din Potsdam.

Până în 1995 au fost identificați cca. 174.000 de informatori, “colaboratori neoficiali”, aproape 2,5% din populația țării, printre care și minori. Potrivit unor opinii, au fost cca. 500.000 de informatori sau chiar 2 milioane, dacă îi includem pe cei ocazionali. Exista un agent secret la 166 de est-germani. Împreună cu informatorii permanenți, era un spion la 66 de cetățeni și adăugându-i pe cei ocazionali, rezultatul este monstruos: un informator la 6,5 cetățeni. Această organizare a contribuit la arestarea a aproximativ 250.000 de persoane din Germania de Est.

Ca o caracatiță uriașă, tentaculele Stasi sondau fiecare aspect al vieții. Ofițerii Stasi erau detașați în centrele industriale majore și în fiecare bloc de locuințe. Școlile, universitățile, biserica și spitalele erau infiltrate pe scară largă.

Erich Mielke

Erich Fritz Emil Mielke (1907 – 2000) a condus Ministerul pentru Securitatea de Stat al Germaniei de Est (Stasi) din 1957 până în 1989.

Membru al Partidului Comunist German, Mielke a fugit în Uniunea Sovietică, unde a fost recrutat de NKVD. În timpul războiului civil din Spania a servit ca agent al poliției politice a celei de-a doua republici spaniole. Agenții NKVD din Spania erau dornici mai curând să ucidă antistaliniști printre liderii republicani și comandanții Brigăzii Internaționale, decât să lupte cu Franco.

În 1945, el s-a întors în Germania, în Zona Sovietică. Acolo a contribuit la organizarea viitorului stat satelit marxist-leninist sub Partidul Unității Socialiste, devenind mai târziu șef al Stasi. În timpul Războiului Rece, Mielke a antrenat și a înarmat pe ascuns forțele de gherilă de extremă stângă și organizațiile teroriste care vizau schimbarea violentă a regimului în întreaga lume.

În 1982, în fața unui grup de ofițeri superiori ai Stasi, Mielke a spus: „Toată agitația în jurul pedepsei cu moartea este inutilă. Executați când este necesar, chiar și fără hotărâre judecătorească!”

Sub conducerea lui Erich Mielke, Stasi a devenit o organizație extrem de eficientă. Ea s-a infiltrat în fiecare instituție și în fiecare aspect al vieții de zi cu zi, inclusiv în relațiile personale și familiale intime. A îndeplinit acest scop atât prin aparatul său oficial, cât și printr-o vastă rețea de informatori și colaboratori neoficiali care își spionau și își denunțau colegii, prietenii, vecinii și chiar membrii familiei. Până în 1989, Stasi avea 100.000 de angajați permanenți și 500.000 – 2.000.000 de colaboratori; existau dosare pentru cca. 6 milioane de cetățeni, peste o treime din populația țării.

Ironia sorții a fost că Mielke a devenit șeful Stasi după moartea lui Stalin. Când URSS respingea deja stalinismul, Mielke mai încerca să construiască o organizație stalinistă perfectă.

În octombrie 1993 a fost condamnat la șase ani de închisoare, dar datorită vârstei înaintate, a fost eliberat mai devreme. A murit în anul 2000, într-un azil de bătrâni din Berlin.

Markus Wolf

Markus Johannes Wolf (1923 – 2006), cunoscut și sub numele de Mischa, a condus divizia de informații externe a Ministerului Securității Statului, fiind numărul doi al Stasi timp de 34 de ani. Este considerat ca unul din marii maeștri ai spionajului din timpul Războiului Rece.

Wolf s-a născut în 1923 la Hechingen (Baden-Württemberg). Avea tatăl evreu și mama germană. Tatăl său, Friedrich Wolf, era medic, scriitor și activist al Partidului Comunist. În 1933, când naziștii au câștigat puterea, Wolf a emigrat împreună cu tatăl său la Moscova. Acolo a urmat școala germană Karl Liebknecht și apoi o școală rusă. În 1936 a obținut acte de identitate sovietice.

Wolf a intrat la Institutul de Inginerie Aviatică din Moscova. În 1940 a fost evacuat la Alma-Ata unde s-a alăturat Cominternului în 1942, fiind pregătit pentru munca în spatele liniilor inamice.

După război a fost trimis la Berlin ca jurnalist la un post de radio din zona de ocupație sovietică. Între 1949 și 1951 Wolf a lucrat la ambasada Germaniei de Est în Uniunea Sovietică. În același an a intrat în Ministerul Securității Statului (Stasi).

În 1952, la vârsta de 29 de ani, Wolf se număra printre membrii fondatori ai serviciului de informații străine din cadrul Ministerului Securității Statului. Acolo a obținut un mare succes cu infiltrarea de spioni în cercurile guvernamentale, politice și de afaceri din Germania de Vest.

S-a pensionat în 1986 cu gradul de general și a scris cartea de memorii Troika. În 1990, Wolf a fugit din țară. După ce Rusia și Austria i-au refuzat azilul politic, s-a întors în Germania și a fost arestat. În 1993 a fost găsit vinovat de trădare și condamnat la șase ani de închisoare, sentință anulată ulterior de Curtea Supremă Germană. 

Werner Großmann

Werner Großmann (1929 –2022) a fost un lider Stasi promovat după înființarea RDG. De meserie era zidar. În 1952 s-a alăturat Ministerului Securității Statului unde a studiat spionajul politic și militar. A urcat rapid, ajungând în 1962 lider al diviziei de spionaj militar. În 1983 a devenit adjunct al secției de spionaj străin, iar în 1986, când Markus Wolf s-a pensionat, Großmann a fost promovat ministru adjunct al securității statului.  În 1990 a fost demis.

Bernd Kaufmann

În 1978 Bernd Kaufmann (n. 1941) și-a luat doctoratul în științe juridice. Încă din 1963 era informator. După studii, el a fost angajat cu normă întreagă la Stasi, lucrând ca responsabil pentru evaluarea informațiilor din Orientul Mijlociu, Africa, America Latină și China. În 1986 a devenit șef al școlii Stasi. În 1987 a fost avansat colonel. În 1990, a fost demis.

Activitățile externe ale Stasi

Stasi a acționat și în afara RDG, prin serviciul de informații externe sau Biroul Central A (HVA). Activitățile de spionaj străin au fost în mare parte îndreptate împotriva RFG și NATO. Iată câteva exemple:

*Stasi a fost consultant al dictatorului marxist Mengistu Haile Mariam din Etiopia, după detronarea împăratului Haile Selasie.

*Instructorii Stasi au pregătit poliția secretă în Cuba, Angola, Mozambic, Yemen și Vietnamul de Nord.

*Stasi a pregătit organizația de securitate a statului egiptean a lui Nasser și poliția secretă siriană a lui Hafez al-Assad.

*Stasi a organizat un bordel folosit pentru șantajarea bărbaților căsătoriți și a homosexualilor care lucrau în guvernele occidentale.

*Stasi a sprijinit financiar și logistic organizația teroristă Grupul Baader-Meinhof care a făcut zeci de victime. Teroriștii care au deturnat avionul la Entebbe aparțineau și ei acestui grup.

*Stasi a returnat cu forța foste cadre est-germane care fugiseră din țară; mulți dintre ei au fost apoi executați.

*Stasi a asistat serviciile secrete românești la răpirea disidentului Oliviu Beldeanu din RFG.

*Stasi a ascuns foști naziști, oferindu-le o nouă identitate.

*Stasi a organizat o campanie de propagandă împotriva Israelului.

*Stasi împreună cu KGB a răspândit zvonul că virusul SIDA ar fi fost creat intenționat de SUA (Operațiunea Infektion).

*KGB și Stasi au pus la cale asasinarea papei Ioan Paul al II-lea.

*O recrută celebră a fost Gabriele Gast, care a lucrat la HVA începând din 1968 și s-a infiltrat în serviciul de informații externe al Germaniei de Vest, reușind să se ridice la un rang înalt.

*Günter Guillaume și soția sa, Christel, au spionat pentru Stasi în Germania de Vest. Guillaume a devenit asistentul apropiat al cancelarului Willy Brandt. Descoperirea lui ca spion a dus la căderea lui Brandt în 1973.

*Klaus Kuron din organul de securitate internă a Germaniei de Vest era și el agent Stasi. În 1990 a fost arestat, fiind apoi condamnat la 12 ani de închisoare.

*În anii 1970 și 1980, Stasi a cooperat cu Abu Nidal și Ilich Ramírez Sánchez (zis Carlos Șacalul).

*Stasi a permis agenților libieni să folosească Berlinul de Est ca bază de operațiuni pentru comiterea de atacuri teroriste în Berlinul de Vest.

*Nu e clar dacă Stasi a fost implicată în masacrul sportivilor israelieni la Jocurile Olimpice de la München. Cert este că unul din teroriștii căutați în operațiunea israeliană “Wrath of God” (Mânia lui Dumnezeu) a scăpat de asasinare, adăpostit în Berlinul de Est.

După reunificarea Germaniei, Stasi a fost dizolvată și foștii lideri au fost arestați.

În 1991, Parlamentul German Unificat (Bundestag) a adoptat o lege care acordă germanilor și străinilor dreptul de a-și vedea dosarele Stasi. Până la începutul secolului XXI, aproape două milioane de oameni au făcut acest lucru. Sediul Stasi de pe Ruschestraße a devenit muzeu.

Theodor Toivi

Surse

https://en.wikipedia.org/wiki/National_People%27s_Army

https://en.wikipedia.org/wiki/Stasi

https://www.britannica.com/topic/Stasi

https://en.wikipedia.org/wiki/Erich_Mielke

https://www.google.com/search?sca_esv=559462882&q=bernd+kaufmann&tbm=isch&chips=q:bernd+kaufmann

https://en.wikipedia.org/wiki/Jakob_Segal

https://en.wikipedia.org/wiki/Operation_INFEKTION