Tom Hand e un irlandez tipic, roșcovan și pistruiat, care n-ar refuza niciodată o bere Guiness. Destinul său, însă, a fost unul atipic. În deceniul al treilea al vieții sale s-a dus să lucreze voluntar într-un kibuţ de lângă Fâşia Gaza, s-a îndrăgostit de Narkis, o frumoasă localnică, și s-a stabilit acolo. Cuplul a avut doi copii. După mulți ani cei doi s-au dezdrăgostit, căci uneori și iubirea are termen de expirare, însă Tom nu s-a mai reîntors în ploioasa Irlandă; se obișnuise în kibuţ.
În plus, tocmai o cunoscuse pe Liat care i-a dăruit încă o fiică: Emily. Roșcată și cu pistrui, era copia lui fidelă. Din păcate, Liat nu a mai apucat să o vadă pe Emily crescând, căci s-a prăpădit, răpusă de o boală nemiloasă, când fetiţa nu împlinise nici trei ani…
Atunci Narkis, fosta soție a lui Tom, s-a simțit chemată la apel și a crescut-o pe Emily, ca într-un fel de parteneriat între doi oameni maturi a căror iubire s-a evaporat, dar a rămas respectul.
În fatidica zi de 7 octombrie 2023, teroriștii au pătruns în kibuţ și au ucis-o pe Narkis. S-a presupus că și Emily a fost asasinată, deși cadavrul ei nu a fost găsit, dar ea nu fusese acasă, dormise la o prietenă. La auzul veștii Tom a spus instinctiv: “Thank God, she is dead!” – căci în ochii lui, certitudinea morții era preferabilă coșmarului unei lungi captivități. Începuse să pregătească locul de veci al micuței Emily, lângă mormântul mamei sale biologice și nu departe de mormântul proaspăt al mamei adoptive, gândindu-se că după găsirea cadavrului avea să o îngroape și pe ea…
Doar că atunci s-a produs întorsătura (twist, cum spune Tom). Cadavrul fetiţei nu a fost găsit, ba mai mult, se părea că acesta nici nu exista. Emily nu murise, ci fusese răpită de terorişti. Coșmarul lui Tom Hand era real. Simțea că trebuie să facă ceva.
A pornit într-o misiune grea ca să-și recupereze fiica, și cu atât mai grea pentru că el nu era obișnuit cu luminile reflectoarelor. În fond el este doar Tom Hand, nu Tom Hanks! A ajuns şi la CNN, unde a povestit despre Emily, fiica lui cea inteligentă și sensibilă. A impresionat o lume întreagă – sau măcar acea parte a ei care voia sa afle, prin întrebări simple pe care orice părinte și le-ar pune în această situație: Cine îi spune noapte bună? Cine o ajută să se spele pe dinți înainte de culcare?
La 50 de zile de la răpire, Emily a revenit acasă. În urma unei tranzacții cinice, fetiţa de 9 ani și alți copii ostatici au fost schimbați pe teroriști palestinieni, cu rata de schimb 1 la 3!
Zeci de fotografi au venit să imortalizeze momentul îmbrățișării dintre tată și fiică – un moment banal în vremuri normale. Dar începând din 7 octombrie 2023, Israelul nu mai este o țară normală.
Acum Tom spune că vrea să-i ofere lui Emily o viață de basm, ca unui mort care a înviat!
Acestui basm a vrut să i se alăture și prim-ministrul Irlandei, Leo Varadkar, metamorfozat brusc în Frații Grimm! El a scris pe Twitter(X): “Ne pare bine de revenirea lui Emily, fetița care s-a pierdut.” Doar că domnul “Leo Grimm” uită să precizeze unde s-a pierdut Emily. În pădurea cu alune? În casa cu acoperiș de cozonac?
În orice caz Emily va înțelege odată că acesta nu este un basm – cu toate că şi în povestea lui Emily există monștri.
Dar acum e vremea vindecării. În ultimul cadru al basmului, înainte de a reintra în binefăcătorul anonimat, Tom Hanks, redevenit Tom Hand, îşi îmbrățișează fiica îndelung, dar nu prea tare, privește în obiectivul camerei de filmat și spune în șoaptă “Thank God că a venit acasă!
George Schimmerling
7 Comments
O poveste tristă de viață cu un final fericit pentru micuța de 8 ani care a trecut prin atât de multe încercări Dar ceilalți copii răpiți n-au avut același noroc Sa speram sa fie toți eliberați cât de curând
Ati scris cu multa sensibilitate si participare sufleteasca despre blînda si suava Emily
Acum plîng gîndindu- ma la cel mai tînar ostatic, adorabilul Kfir Bibas de 10 luni implinite in captviitate, fratiorul lui de Ariel de 4 ani si mama lor, tînāra Shiri
Yhie Sinuar ne anunta ca invazia de pe 7 octombrie este abia inceputul.
Interesant si trist. Oare ce s-a intamplat cu cei doi frati a lui Emily, a carei mamă a fost frumoasa Narkis? Şi ei locuiau in kibutul cu soarta tragica.
Frumoasa Narkis a adoptat- o pe Emily dupa tragica moarte de cancer a mamei ei. Emily avea pe atunci 2 ani si jumatate. Narkis, o femeie de mare caracter
Narkis a fost omorîtā de bestiile hamasnice pe 7 octombrie, asa ca Emily si- a pierdut si mama adopriva. Fetita e greu incercata. Vorbeste numai in soapta , așa i s- a cerut in subtereanele de beton. ” Prizoniera” la 8 ani.
O intrebare bunā: unde sunt fratii ei?
Si atunci cand a imbratisat-o irlanezul pistruiat, cel care ar fi preferat sa o stie moarta, decat ostateca in lumea Raului, a Urii si a Intunericului, i s-a adresat
imbratisand-o cu dragostea pe care ne-o putem inchipui “Pushii”.
Limbajele acestea de dragoste intre parinti si copii sunt un dar al celor care s-au nascut oameni. Oare exista ele oriunde, depind de ceva? In aceste zile, raspunsul pe care credeam odata de mult ca-l stiu, mi-a disparut de pe buze.
Cred că Fragmentul esenţial din acest articol este următorul: “Acestui basm a vrut să i se alăture și prim-ministrul Irlandei, Leo Varadkar, metamorfozat brusc în Frații Grimm! El a scris pe Twitter(X): “Ne pare bine de revenirea lui Emily, fetița care s-a pierdut.” Doar că domnul “Leo Grimm” uită să precizeze unde s-a pierdut Emily. În pădurea cu alune? În casa cu acoperiș de cozonac?” şi ne arată cât de scurtă e memoria colectivă, cât de repede a uitat lumea de ororile din 7 octombrie, cât de repede se echivalează ostaticii cu deţinuţii terorişti. Multe ştiri folosesc sintagma: “schimb de ostatici” profund greşită!
Recitind comentariul lui Andrea , mă gândesc cât de mult se potrivește și pentru zillele tragice pe care le trăim acum. După atâtea sacrficii poate va veni și o întorsătură bună pentru noi, israelienii și evreii din lume. O filă dureroasă în istoria poporului evreu.