Motto: Unul din semnele unui mare om este de a lăsa o impresie nepieritoare asupra oamenilor pe care i-a întâlnit. Aşa un om a fost Henry Kissinger.
Henry Kissinger, cel care spunea că “diplomaţia este jocul lui preferat”, s-a stins la sfȃrşitul lui octombrie 2023. Avea 100 de ani.
Acest diplomat de excepţie, considerat unul din marii diplomați ai istoriei, s-a născut în 1923 în oraşul Fürth, din Bavaria, într-o familie evreiască. A povestit mai tȃrziu că numele de Kissinger a fost dat familiei de către stră-străbunicul Maier Löb în 1817, după numele unei localităţi balneare – Bad Kissingen, unde îşi petrecea verile (Kissinger – din Kissingen).
După ce Hitler a ajuns la putere în 1933, viaţa familiei Kissinger a devenit din ce în ce mai dificilă. Tatăl său, Ludwig (sau Louis cum i se spunea acasă) a fost demis din funcţia pe care o deţinea, iar tȃnărul Heinz. nu a fost admis la gimnaziul din oraşul natal. În autobiografia sa, Kissinger aminteşte cum a fost bătut de tinerii nazişti din Hitlerjugend.
În 1938 familia a emigrat în Statele Unite. Era printre ultimele şanse pe care evreii le mai aveau de părăsi Germania. Familia s-a stabilit la New York, iar tȃnărul Heinz, care şi-a schimbat prenumele în Henry, a primit cetăţenia americană în 1943.
Şi-a însuşit repede cultura americană, la un liceu din Manhattan, dar niciodată nu s-a putut debarasa de accentual german.
O întâmplare hazlie povesteşte că peste decenii, cȃnd era deja Secretar de Stat al Americii, în timpul unei conferinţe de presă cu Cancelarul german Helmut Kohl, ziariştii au putut auzi în același timp un american vorbind engleza cu un puternic accent german și un german vorbind “engleza de Oxford”.
Revenind la primii ani în America, Henry învaţă seara la liceu, iar ziua lucrează la o fabrica de pămătufuri.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial este recrutat în armata americană unde a funcţionat ca translator de limba germană pe lȃngă Serviciul de Contrainformaţii (Spionaj) al armatei americane. A participat la eliberarea lagărului de la Hannover și ca traducător a participat la interogatoriile ofiţerilor SS şi Gestapo.
După război este printre absolvenţii summa cum laude ai Universităţii Harvard în ştiinţe politice și diplomatice. De această universitate a fost legat toată viaţa.
Ataşat de Partidul Republican și de Preşedintele Richard Nixon, a fost întâi consilier pentru securitate naţională, iar mai tȃrziu a fost desemnat Secretar de Stat al Statelor unite ale Americii (1973-1974).
În această perioadă, Kissinger a contribuit la mersul istoriei din a doua jumătate a secolului trecut. A promovat o politică de détente (destindere) faţă de Uniunea Sovietică şi o politică de limitare a armelor nucleare.
O contribuţie unică a avut-o în deschiderea relaţiilor dintre SUA și China Comunistă. A fost de două ori în China, în vizite secrete, în 1971, pregătind întȃlnirea istorică Nixon-Mao din 1972.
Kissinger a contribuit decisiv la încheierea războiului din Vietnam şi pentru aceasta a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1973.
În timpul Războiului de Yom Kipur, în 1973, a călătorit de multe ori între Israel şi ţările arabe implicate în conflict, contribuind de la început ca Israelul să primească ajutor militar, iar mai tȃrziu a facilitat negocierile pentru încetarea ostilităţilor.
Spre norocul lui, nu a fost implicat în afacerea Watergate care a dus la prăbuşirea administraţiei Nixon, ceea ce i-a adus reputaţia de “om cinstit între corupţi”.
După perioada Nixon, Kissinger şi-a continuat activitatea pe plan internaţional sub administraţia Preşedintelui Gerald Ford.
În 1976 a părăsit în mod formal activitatea oficială de diplomat, dar a continuat să fie activ, ajutȃnd guvernele Ronald Reagan și George W. Bush în conducerea diverselor comisii de investigare a evenimentelor din America și din lume.
Printre altele, a fost preşedintele comisiei care a cercetat evenimentele din 11 septembrie 2001.
A publicat diferite cărţi, printre care și Istoria Chinei.
Pe plan personal, s-a căsătorit de două ori şi a avut o fiică şi un fiu. Fiica a devenit medic, iar fiul preşedintele unui concern.
Ca o picanterie, Nancy, a doua lui soţie, era cu mult mai înaltă ca el. Comunitatea evreiască l-a criticat pentru că s-a căsătorit cu o catolică şi încă într-o zi de șabat.
Chiar la 100 de ani a rămas activ: în 2023, s-a întȃlnit cu preşedintele Ucrainei, Zelensky, şi a discutat situaţia războiului dintre Rusia şi Ucraina.
Cu cȃteva zile înainte de a se stinge din viaţă a făcut declaraţii la televiziunea germană Welt TV, privind atacul Hamas împotriva Israelului din 7 octombrie 2023.
La moartea lui, cȃteva personalităţi politice internaţionale şi-au exprimat regretul pierderii unui mare diplomat. Presa italiană l-a numit ”un Machiavelli al secolului XX”. Preşedintele Joe Biden l-a lăudat pentru că a promovat Realpolitik şi a spus că Henry Kissinger a avut “un intelect de fier”. Preşedintele Chinei l-a numit “un mare şi vechi prieten al poporului chinez”, iar fostul Prim Ministru britanic, Tony Blair, l-a numit ”un artist al diplomaţiei”.
Johannan Vass
Bibliografie:
Wikipedia https://en.wikipedia.org/wiki/Henry_Kissinger
Henry Kissinger, Fehér házi éveim, Ed. Antall József , Tudás Központ Bb.2019
Avas János: A Kissinger Korszak, Ed. Magvetö 1980
9 Comments
Ai scris un articol foarte interesant (ca de obicei) despre un mare om politic, care pana in ultimele clipe ale vietii a ramas activ si lucid . Istoria Israelului e strans legata de acest evreu-american care nu si-a uitat originiea si care a contribuit in mare masura la victoria Israelului in Razboiul de Yok Kipur si desigur la incheierea primului tratat de pace dintre Israel si o tara araba.
Felicitari pentru documentatie si astept alte articole la fel de interesante.
Frumos, multumim Ianos!
Despre morti vorbim numai de bine… nu asa s-a intamplat cu presa europeana si cea [prog] americana care, dupa moarte, i-au adus acuzatii teribile: genocid in Cambodia (desi nu Kissinger era ministrul apararii, sef de stat major sau presedinte) si multe alte calomnii.
Dar, ai scris un articol frumos – “despre morti numai de bine”, si asa trebuie vazut Kissinger
Adaug inca o povestire vesela … reala referitoare la Henry Kissinger la Ierusalim. In apropiere de Cimitirul Protestant al Templerilor, se afla o “Steak-House Rex”, numita in limba ebraica “Steakyat Rex”. Era cam cam deteriorata; este vorba de anii 1975-1976. Proprietarul a renovat-o si i-a schimbat numele in … “Steakyat Kissinger” (Steak-Home Kissinger”). Bineinteles, Kissinger nu a vizitat-o niciodata, pe atunci cartierul era popular, inca nu era aristocratic. Astazi acest mic restaurant nu mai exista. Dar interesant ca Henry Kissinger a invins un rege la un concurs imaginar pentru numele unui mic restaurant. Strict autentic!
Dacă e vorba de glume, una pe scurt.
După ce fusese la doi croitori americani cu o stofă de costum, si amandoi ii spuseseră ca nu a adus deajuns material pentru un costum complet, Kissinger a ajuns la un Șmilovici, croitorul de lângă hotelul King David, Ierusalim.
Smilovici l-a măsurat si i-a propus sa-i facă și o vestă si o pereche de pantaloni suplimentari.
Iar când a auzit stupefacția lui K si reacția celor doi croitori americani, Smilovici i-a spus:
-E normal, dle K., la noi nu esti asa un om mare!!!!!
GbM
Un om mare care merita acest articol de calitate.
Un articol foarte interesant, cu adăugirile deosebite ale lui Lucian, despre o mare personalitate a istoriei secolului XX.
A fost evreu, a fost refugiat din Germania in USA, a inteles lumea Orientului Apropiat si a celui Indeparatat, a avut o viziune neobisnuita asupra lumii, asupra oamenilor, pe care datorita calitatilor sale umane, profesionale, intuitive, a reusit adesea sa creeze un pod peste care s-a putut stabili o legatura mai trainica.
Este ceea ce astăzi nu se mai poate realiza, este o lipsa de personalități, nu numai in diplomație, dar simplu si in politica unor state, din păcate, in primul rand a Israelului.
Felicitări pentru aducerea in memorie a amintirii lui Henry Kissinger, z”l
De o bună bucată de vreme se simte absenţa înţelepciunii şi abilităţii politice ale lui Kissinger. A fost produsul unei alte lumi. Am senzaţia că în alegerea politicienilor americani actuali ( şi nu numai americani) funcţionează alte criterii dec’t calităţile profesionale şi umane.
MULTUMESC LUCIAN PENTRU APRECIERI SI INTERESANTELE COMPLECTARI
Articol interesant, felicitari. Astazi ar fi nevoie de un om cu talentul diplomatic al lui Henry Kissinger. Se spunea despre el ca ar fi tipul de comis-voiajor din alte vremuri.
Si inca o gluma. Se spune ca dupa ce Richard Nixon l-a numit pe Kissinger secretar de stat, s-a intalnit cu Golda Meir si i-a spus:
-Vezi, acum amandoi avem ministri de externe evrei!
La care Golda Meir i-a raspuns:
-Da, adevarat, dar al meu vorbeste engleza mai bine decat al tau, cu accent britanic! (Abba Eban, minisrul de externe al Israelului, era originar din Africa de Sud, invatase in Anglia si avea engleza limba materna).
Culmea e ca Henry Kissinger a fost criticat si chiar atacat de ambele parti in conflictul din Orientul Mijlociu. Cand Golda Meir i-a amintit ca este evreu, a raspuns ca este ministru de externe al SUA, american si apoi evreu. Golda i-a raspuns ca in ebraica se citeste de la dreapta la stanga… Atunci cand a avut loc o demonstratie de protest impotriva unor propuneri de concesii ale lui, la Ierusalim, era scris pe o pancarta: Draga Henry, aminteste-ti de Statul Israel, in care sa poti imigra la nevoie! Atunci cand a facut concesii Chinei in defavoarea Taivanului, a aparut o caricatura in care ii dadea un picior in spate liderului taivanez si totodata i se adresa Goldei: Nu te teme doamna Meir, ca nu-ti voi face la fel! Si putin dupa aceea a avut loc o demonstratie antisemita in America, lozinca fiind: Henry, petrol, nu evrei!
Kissinger a scris teza de doctorat despre Metternich, pe care probabil il admira. A fost un mare diplomat, poate de geniu, pe langa legendele care s-au tesut in jurul personalitatii lui. Sa-i fie amintirea binecuvantata. Felicitari autorului articolului.