Geld regiert die Welt (Banul stăpânește lumea – proverb german)

Banul stă la baza majorității fenomenelor sociale care au guvernat umanitatea de-a lungul istoriei. Deși se spune că banii nu aduc fericirea, eu cred că totuși banii ne aduc bunăstare, ne permit să ne educăm copiii și ne pot aduce momente de fericire când cumpărăm cadouri celor dragi.

Cu bani poți cumpăra aproape orice și aproape pe oricine. Plutocrații îi controlează pe politicieni prin bani. În 1868, țarul Rusiei, Alexandru al II-lea a vândut Alaska Statelor Unite pentru numai 7,2 milioane de dolari!

Istoria banului este complicată, în unele cazuri banii chiar au dispărut pentru perioade lungi ca apoi să reapară. Majoritatea informațiilor din articol le-am citit în cartea atașată.(1)

Plata cu marfă (Commodity money)

Anumite mărfuri au servit ca “bani”. Ele erau foarte căutate și aveau o valoare mare cu care se putea cumpăra orice: case, servicii, alte mărfuri sau chiar sclavi – care la rândul lor puteau servi ca plată. Cuvântul latin salarius vine de la sal (sare), pentru că soldații romani primeau ca salariu sare sau „bani pentru sare”. La azteci, cele mai apreciate erau boabele de cacao și prețurile se stabileau în boabe de cacao. Tibetanii și norvegienii foloseau untul ca “bani”, în unele țări din Orientul Îndepărtat se folosea orezul. În China, Africa de Nord și țările mediteraneene se folosea sarea, iar în Orientul Mijlociu uleiul de măsline. În regiunile cu climă rece blănurile erau valoroase. În Statele Unite, o piele de cerb se numea buck și acest termen a rămas și astăzi sinonimul popular al dolarului. Peruanii prețuiau blana fină de vicuña. Am văzut și noi în munții Anzi câteva turme de vicuña.

Commodity money există și astăzi. În tribul Masai din Tanzania, miresele sunt cumpărate cu un număr oarecare de vite. De asemenea, pe vremea ceaușistă, bani erau, dar ei își pierduseră valoarea. În schimb puteai cumpăra alimente sau favoruri plătind cu țigări Kent, ciorapi de nailon, cafea, gumă de mestecat, etc. Unele produse erau prioritare. Acest lucru se reflecta și în umorul românesc “Ce scrie pe ușa cabinetului de consultație al ginecologului? “Nu bem flori și bomboane”…

În Evul Mediu, societatea a regresat din multe puncte de vedere, inclusiv cel economic – mai ales în mediul rural, banii au fost înlocuiți cu plata în produse.

Aur, argint și petrol: de la bogăție și lux, la faliment

Încă în mileniul al III-lea î.e.n., în Mesopotamia bogătașii foloseau mici lingouri de aur și argint pentru a cumpăra diferite produse. Conchistadorii spanioli, au “secat” imperiul Aztec, America Centrală și imperiul Inca de argint și aur. Ei topeau tot ce era din aur și argint și transportau lingourile în Spania. Mexicul avea cele mai mari rezerve de argint din lume, pe când imperiul Inca avea mult aur sub formă de obiecte de cult sau ornamente din palatele regilor. O vorbă mexicană spunea că din cantitatea de argint furat de spanioli s-ar fi putut construi un pod din Mexic până în Spania. Dar îmbogățirea Spaniei a fost temporară. Cei care posedau metalele prețioase duceau o viață de lux și își permiteau orice. În același timp însă, în Spania producția stagna, cca ce a dus la creșterea prețurilor. Ca urmare s-a importat foarte mult – până când rezervele de metale prețioase s-au terminat… Lovitura de grație a dat-o orgoliosul rege spaniol Filip al II-lea care a investit enorm în Invincibila Armada, flota uriașă care i-a atacat pe englezi în 1588. Însă flota reginei Elisabeta I a Angliei i-a învins pe spanioli.  

Ceva asemănător, dar pe o scară mult mai modestă s-a întâmplat cu olandezii. În 1959 ei au descoperit zăcăminte mari de gaz în Marea Nordului. Exportul de gaz a ridicat valoarea monedei olandeze, celelalte industrii din Olanda au devenit necompetitive, ceea ce a dus la o mare creștere a șomajului. Economiștii au numit acest fenomen “boala olandeză” (4).

Monede și bancnote

Primele monede au fost bătute în secolul al VI-lea î.e.n la Sardis, capitala Lydiei.

Regatul era bogat în minereuri de aur și argint. Prima monetărie a fost înființată de regele Alyattes. Fiul său, regele Croesus, a devenit cel mai bogat om al vremii sale, de aici și proverbul “bogat precum Croesus”.

Banii erau făcuți din aur, argint sau electrum, un aliaj dintre primele două. Lydienii au standardizat monedele la mărime, greutate și formă. Pe ele era încrustată emblema Lydiei. Femeile tinere adunau monede și având zestre puteau să-și aleagă singure pe viitorul soț.

Progresul economic al Lydiei i-a dinamizat pe vecinii greci, care au creat primele piețe publice, prăvălii și comerț angro. Introducerea monedei a produs mari schimbări socio-politice în Grecia antică creând o atmosferă propice instaurării unui sistem democratic la Atena, astfel diminuând influența și puterea aristocrației care avea drepturi moștenite din generație în generație. Xenofon a devenit primul economist din istorie.

În Roma antică, Juno Moneta era patroana banilor. De la numele ei se trage monedă, monnaye (fr.), money (engl.) Iar de la cuvântul latin currere (a fugi, a curge) se trage cuvântul englez currency (valută). Începând cu domnia lui Traian, costul cuceririi de noi teritorii a întrecut câștigurile obținute din exploatarea lor. Roma producea puțin și pentru bunurile importate plătea cu monezi de aur și argint. Cheltuielile erau enorme. Augustus a mărit numărul salariaților statului, iar Caracalla a dublat salariile soldaților pentru a-și asigura sprijinul armatei. Roma a fost și primul stat în care cetățenii liberi primeau ajutor social – erau scutiți de taxe, primeau grâu și intrau gratuit la jocurile de gladiatori.  Ca urmare monedele s-au devalorizat tot mai mult, astfel că în ultimele secole ale existenței Imperiului Roman, s-a revenit treptat la sistemul de plată în natură și prin muncă.

Aici e momentul să amintesc povestea interesantă a dolarului. Cine ar crede că numele dolarului se trage de la satul ceh Jáchymov (în germană Joachimsthal = Valea Sf. Ioachim). În 1512 s-au descoperit acolo importante zăcăminte de argint și s-a bătut o monedă numită Joachimsthaler, sau pe scurt Thaler (cel din vale). Acesta s-a răspândit în multe alte țări: daalder în Olanda, daler în Suedia și Danemarca, talari în Etiopia și dollar în America de Nord (Statele Unite, Canada și Mexic).

Cum sursa de metale prețioase nu era inepuizabilă, cu timpul unele popoare au început să folosească bancnote. Chinezii au inventat atât hârtia (făcută din rumeguș de dud) în secolul al II-lea e.n., cât și tiparul în secolul al VII-lea. Astfel, când Marco Polo a ajuns în China, în secolul al XIII-lea, el a văzut pentru prima oară bani din hârtie. Primele bancnote au fost tipărite la Stockholm în 1661, în America de Nord în 1690, iar banca Angliei a început să folosească bancnote în 1694.

Faptul că dolarul de astăzi nu este făcut din hârtie l-am constatat într-o excursie la cascada Iguazu din Argentina. Ne-am aventurat într-o barcă sub cascada numită Garganta del Diablo (Gâtlejul Diavolului) și ne-am udat până la piele. Dolarii din buzunar s-au udat și ei, dar s-au uscat și nu au pățit nimic. Citind cartea de față am constatat că dolarul este fabricat din “hârtie textilă”, compusă din 75% bumbac și 25% in, iar la mijloc are un fir de poliester.

Dolarul s-a răspândit în multe state din America Centrală și de Sud, fie ca dolar american adevărat (Panama, Ecuador) sau “pseudo-dolar”, ca cel din Argentina. Australia și Noua Zeelandă au și ei dolarul lor.

Au fost perioade în care SUA a încetat să tipărească bani de hârtie, neavând încredere în ei. În secolul al XIX-lea, în Europa, Marea Britanie și America de Nord, banii de hârtie au fost dublați de cel puțin aceeași valoare în aur. Aceasta politică financiară a fost denumită standardul aurului.

Cea mai valoroasă bancnotă tipărită în SUA era de 100.000 de dolari, era folosită numai de guvern și purta portretul președintelui Woodrow Wilson.

Bănci, cambii și cămătari

Primul sistem bancar a fost creat de cavalerii templieri.(5) Aceștia erau cruciați de origine franceză. Ordinul Templierilor s-a înființat la Ierusalim în 1118-19. Ei au primit aprobarea Papei de a reține tot ce au capturat de la musulmani în timpul cruciadelor. Cavalerii francezi care plecau în cruciade puteau depune o sumă la sediul ordinului din Paris, iar la Ierusalim primeau monede în valoarea depusă. Pentru acest serviciu, templierii luau o taxă. Ordinul a ajuns atât de bogat, încât dădea împrumuturi chiar regilor Franței și Papei. La un moment dat, ordinul poseda 870 de castele în diverse țări europene și la Ierusalim. Regele Franței Filip al IV-lea Cel Frumos avea nevoie de bani pentru a purta războaie. În 1295, el a confiscat o parte din averea templierilor, depunând banii în vistieria regală din Versailles. În 1306 a jefuit averile evreilor, expulzându-i din Franța. Dar el voia să pună mâna și pe pământurile și castelele templierilor. Astfel, în 1307 el a pornit împotriva lor o campanie de propagandă bazată pe acuzări născocite: colaborare cu diavolul, perversiune sexuală, frăție cu musulmanii și canibalism. În 1312 Papa Clement V a desființat ordinul și a aprobat execuția cavalerilor, iar doi ani mai târziu ei au fost arși pe rug. Ca o răzbunare divină, cei doi criminali, regele și Papa și-au dat și ei duhul în același an.

Bancherilor templieri le-au urmat cei italieni. Băncile italiene nu țineau cont de originea sau religia clienților. Ele și-au instalat birourile în piețe publice. Cuvântul banca vine din limba italiană, însemnând masa sau tejgheaua unde se făceau schimburile de monede și împrumuturile. Dar biserica interzicea creștinilor să împrumute bani cu camătă. Aceasta a devenit ocupația evreilor cărora li se interzicea să practice meserii libere. Mai mult, în vremuri de restriște ei puteau părăsi în grabă locul luând cu ei banii și aurul.

Florentinii, care erau liderii băncilor italiene, dădeau împrumuturi prin diferite tertipuri, principalele fiind cambiile (bills of exchange). Cambium în latină înseamnă schimb. O cambie era un document, un ordin de a plăti o anumită sumă unei anumite persoane într-o anumită dată și loc. De exemplu, un negustor mergea la bancă și primea o sumă în bani lichizi și se întocmea o cambie prin care negustorul se obliga să înapoieze împrumutul cu dobândă, dar în altă monedă și în alt loc. Adesea negustorul nu pleca nicăieri, ci înapoia banii cu dobândă la timpul precizat.

Familiile italiene de bancheri aveau sucursale și la Londra și în străinătate. Băncile florentine au dat faliment în timpul Războiului de o Sută de Ani dintre Anglia și Franța, când regii englezi nu și-au plătit datoriile față de bănci. Și epidemia de ciumă bubonică le-a agravat situația. Printre puținele care au supraviețuit a fost banca familiei de Medici care erau și negustori și bancheri. Ei au investit mult în achiziționarea unor opere de artă, transformând Florența într-un centru mondial al artei. De Medici făceau comerț în toată lumea. Ei au reușit să câștige poziții politice importante și titluri aristocratice. Galeria Uffizi, construită de familia de Medici în 1560, funcționează și astăzi ca muzeu de arte pe care l-am vizitat și noi.

Aici trebuie menționată și Licoricia din Winchester care în secolul al XIII-lea se ocupa cu cămătăria și a fost supranumită cea mai importantă evreică din Anglia medievală.(6)

Cele mai importante bănci din epoca modernă, din Londra și New York

Imperiul britanic s-a format începând din secolul al XVIII-lea și a ajuns la apogeu prin 1900, când stăpânea un sfert din suprafața și populația globului. (7) Majoritatea marilor afaceri financiare din imperiu aveau loc în partea veche a Londrei (care la origine era o așezare romană), The City of London.

Aceasta a dominat economia Marii Britanii și a întregii lumi până la începutul Primului Război Mondial. Aici se afla Bank of England, Royal Exchange și Mansion House, precum și cea mai mare casă de asigurări din lume, Lloyd’s of London. Până la Primul Război Mondial, Bank of England și-a păstrat independența chiar față de guvern și de coroană. Astfel, la sfârșitul secolului al XIX-lea s-a creat o nouă clasă de bancheri și industriași care au devenit plutocrați, influențând cu bani politica unor guverne corupte.

Mai târziu, stăpânirea lumii bancare s-a mutat la New York. În insula Manhattan se află cele mai mari bănci din lume: Bank of Tokyo, Chase Manhattan Bank, Citibank, American Stock Exchange. Morgan Guaranty Trust Company, etc.

Dar nu ajunge să ai bani, trebuie să știi și cum să-i pui în folosul poporului. În ultimii ani, teroriștii Hamas au primit (legal sau nu) miliarde de dolari. Știm cu toții ce au făcut cu ei. Hamas nu a asigurat nici electricitate, nici apă potabilă pentru cetățenii din Gaza. Guvernul iranian ține populația în sărăcie investește miliarde de petrodolari pentru înarmarea și sprijinirea a numeroase grupări teroriste. În schimb Emiratele Arabe Unite au profitat de bogăția adusă de petrol și au creat o infrastructură formidabilă, spre binele întregului popor.

Numai dragostea nu are preț. Închei cu cântecul formației Beatles Can’t buy me love (Nu pot să-mi cumpăr iubire).

Tiberiu Ezri

Bibliografie

1.Jack Weatherford. The History of Money. There Rivers Press, New York, 1997.

2.https://www.smithsonianmag.com/history/how-hyperinflation-heralded-the-fall-of-german-democracy-180982204/#:~:text=U.S.%20dollar%20plummeted.-,In%20January%201923%2C%20a%20dollar%20cost%2017%2C000%20marks.,and%202.2%20trillion%20in%20November.

3.https://en.wikipedia.org/w iki/Hyperinflation_in_Zimbabwe#:~:text=The%20peak%20month%20of%20hyperinflation,becoming%20equivalent%20to%20Z%242%2C621%2C984%2C228.

4.https://www.investopedia.com/terms/d/dutchdisease.asp#:~:text=Dutch%20disease%20is%20a%20shorthand,to%20exploit%20a%20newfound%20resource.

5.https://en.wikipedia.org/wiki/Knights_Templar#:~:text=The%20Templar%20knights%2C%20in%20their,large%20economic%20infrastructure%20throughout%20Christendom.

6.https://en.wikipedia.org/wiki/Licoricia_of_Winchester

7.https://en.wikipedia.org/wiki/British_Empire#:~:text=By%201913%2C%20the%20British%20Empire,and%20cultural%20legacy%20is%20widespread