Spre vest şi, apoi, spre sud. Aceasta a fost direcţia ultimului drum al lui Ulise – în viziunea dantescă – şi, conform majorităţii indiciilor, tot aceasta ar fi fost direcţia ultimului zbor al aeronavei 9M-MRO care efectua zborul MH370 al cărui  final a rămas neelucidat.

Articolul îşi propune pe de o parte, o analogie – datorită traseului urmat atât de corabia lui Odiseu cât şi de avionul pilotat de Z. A. S. –, pe de altă parte o antiteză între personajul Ulise – aşa cum apare în Divina Comedie – şi pilotul Z. A. S. Deşi cutia neagră a avionului nu s-a găsit, există indicii destul de clare a ceea ce s-a putut întâmpla.

CERCUL AL VIII-LEA INFERNAL, BOLGIA[1] A VIII-A, SÂMBĂTĂ, 9 APRILIE 1300, UNDEVA ÎNTRE ORELE 7 ŞI 13.

Dante se întâlneşte cu Ulise şi cu Diomede, ambii fiind învăluiţi în aceeaşi flacără care, însă, e despicată la vârf. Află – indirect – că motivul pentru care sufletele lor au ajuns în zona destinată sfătuitorilor de înşelăciune (sau a sfătuitorilor de rele după alte surse) îl constituie isprăvile făcute atât în timpul Războiului Troian[2] cât şi după. Fiind dornic de cunoaştere, i-a determinat pe marinarii din subordine să exploreze lumea „nici dorul de fiu, nici mila pentru bătrînul tată, nici iubirea datorată, ce trebuia pe Penelopa s-o facă fericită n-au putut frînge-n mine ardoarea pe care am avut-o, de-a cunoaşte lumea largă şi viciile umane şi valoarea; ci am pornit pe înalta mare-ntinsă, doar cu un lemn şi cu acea mică tovărăşie de care n-am fost părăsit”[3] depăşind limitele admise navigaţiei, deşi ştia nu numai că nu procedează corect, dar îi determină şi pe alţii să încalce legea divină.  Astfel Ulise cu tovarăşii săi, în loc să meargă spre Itaca, şi-au continuat drumul pe Marea Mediterană spre vest[4], au ajuns Coloanele Lui Hercule (Strâmtoarea Gibraltar, acolo unde divinitatea scrisese non plus ultra) „Un ţărm şi altul l-am văzut pînă în Spania, pînă în Maroc şi la insula sarzilor şi celelalte pe care marea împrejur le scaldă. Eu şi tovarăşii mei eram deja bătrîni şi osteniţi, cînd am ajuns la acea gură strîmtă unde Hercule şi-a lăsat semnele, ca omul mai departe să nu treacă: pe mîna dreaptă am lăsat în urmă Sevilia, pe cealaltă lăsasem deja Setta”[5]. În condiţii normale, aici ar fi trebuit să se oprească. Setea de cunoaştere, însă, îi determină să dorească să navigheze mai departe: „O, fraţilor’, am zis, ‘care prin sute de mii de pericole aţi ajuns în apus, pentru această mică veghere a simţurilor noastre cît ne-a mai rămas, să nu negaţi experienţa dincolo de soare, a lumii fără oameni. Gîndiţi-vă la seminţia voastră: n-aţi fost făcuţi să trăiţi ca brutele, ci să urmaţi virtutea şi ştiinţa”[6] dorinţa lor concretizându-se prin continuarea drumului. Şi-au continuat drumul spre vest virând, apoi, spre sud: „Tovarăşii mei i-am făcut aşa de hotărîţi, cu această cuvîntare mică, la drum, că mai apoi abia i-aş fi reţinut; şi întoarsă pupa noastră spre răsărit, din vîsle am făcut aripi în zbor nebun, mereu înaintînd pe partea stîngă”[7]. Şi-au continuat drumul către sud până au trecut de Ecuator, şi, după un interval de timp care nu e clar dacă a fost 5 zile sau 5 luni[8] au văzut –  de la depărtare – un munte foarte înalt: Muntele Purgatoriului. „Deja toate stelele din celălalt pol se vedeau noaptea, şi-al nostru era aşa de jos că nu ieşea din solul marin. De cinci ori s-a aprins şi tot de-atîtea ori s-a stins lumina de sub lună, după ce-am intrat în trecătoarea înaltă, cînd de-acolo a apărut un munte, brun de la distanţă, şi mi s-a părut aşa de înalt cum nu mai văzusem nici unul”[9].

Bucuria că, în sfârşit, văd pământ după un timp îndelungat a fost de scurtă durată. S-a iscat un vârtej care a rotit vasul de 3 ori, iar la a patra rotaţie l-a scufundat[10]. „Noi ne-am bucurat, dar repede s-a schimbat în jale; fiindcă de pe noul pămînt s-a născut un vîrtej şi-a lovit partea din faţă a lemnului. De trei ori l-a răsucit cu toate apele; a patra oară l-a luat cu pupa-n sus şi prora a mers în jos, cum altcuiva i-a plăcut, pînă cînd marea deasupra noastră s-a închis”. Ce s-a întâmplat? Au fost pedepsiţi deoarece nu aveau acceptul Divinității ca să navigheze acolo. Deşi Dante afirmă clar care este poziţia geografică a Muntelui Purgatoriului (la antipod de Ierusalim), majoritatea desenelor care înfăţişează universul dantesc plasează muntele respectiv ca şi cum ar fi la Polul Sud şi Ierusalimul ca şi cum ar fi la Polul Nord. Aceşti doi ”poli”, pot fi reprezentaţi normal (Polul Nord sus, Polul Sud jos) sau inversat (Polul Nord jos, Polul Sud sus).

Motivul? Purgatoriul este orientat spre Divinitate, iar aceasta nu ar putea fi poziţionată în partea de jos a desenului.

AEROPORTUL DIN KUALA LUMPUR, 7 MARTIE 2014 ORA 16:42 UTC (8 MARTIE 2014, ORA LOCALĂ 0:42)

Aeronava Boeing 777-200ER, înregistrată cu indicativul 9M-MRO, efectuează zborul MH370 cu destinaţia Beijing. Dispare de pe radar la 37 minute de la decolare, şi, conform majorităţii indiciilor existente până în prezent, avionul a virat spre sud-vest, apoi spre nord-vest – deasupra Strâmtorii Malacca –  pentru ca, apoi, să se îndrepte către Antarctica fără, însă, a se apropia suficient de mult ca aceasta să poată fi văzută. 

Deşi ipoteza conform căreia avionul ar fi luat-o spre nord[11] (după ce a zburat spre nord-vest) nu este total exclusă (chiar surse din Malaysia susţinând, iniţial, că avionul s-ar fi aflat undeva la graniţa Kârgâzo-Chineză), se consideră că, mai degrabă, aeronava ar fi virat spre sud şi ar fi zburat până la terminarea combustibilului, prăbuşindu-se[12] în mare dincolo de Tropicul Capricornului. De altfel, pe simulatorul pilotului s-a găsit un traseu de zbor destul de asemănător cu cel care se crede că l-a avut MH370. Cu roşu este traiectoria simulată (posibil MH150 Kuala Lumpur – Jeddah, zbor care, însă, s-a desfăşurat normal), cu galben este traseul presupus al zborului MH370, iar dreptunghiul portocaliu constituie zona unde au fost efectuate căutările aeronavei, căutări fără succes:

Un alt aspect care mie mi-a atras atenţia (şi pe care doresc să-l evidenţiez) este modalitatea în care cele două personaje s-au raportat la ceilalţi ocupanţi ai vehiculelor[13]. Ulise i-a îndemnat pe marinari să meargă să cunoască lumea fără să-i oblige. A procedat în aşa fel încât şi ei să-şi dorească acest lucru. Nu s-a raportat niciun moment la ceilalţi marinari ca la nişte subordonaţi, ci ca la nişte egali; ca la nişte fraţi. Pe tot parcursul drumului a existat o conlucrare între Ulise şi ceilalţi marinari. Cu totul altfel pare să fi fost situaţia în cazul pilotului avionului 9M-MRO: Z. A. S. Conform informaţiilor existente până în prezent, nu numai că nu a existat cooperare între pilot şi restul echipajului, ci acesta ar fi întrerupt absolut orice comunicare nu numai cu membrii echipajului, ci şi cu personalul de la sol. Este ca şi cum pilotul a dorit ca aeronava să dispară, ceea ce se pare că a şi reuşit. Să fi făcut acest gest din raţiuni politice? Sau din cauza unor probleme personale? Cert este că, până în zilele noastre, au fost găsite doar resturi de aeronavă – unele confirmate ca aparţinând 9M-MRO-ului, altele nu – însă obiectul cel mai important – cutia neagră – a rămas negăsită până în prezent. Subiectul prezintă interes şi în prezent, la 10 ani de la tragedie. Pe baza indiciilor existente[14], dar şi a deducţiilor, firul evenimentelor pare să fi fost astfel. După ce echipajului i s-a dorit „noapte bună” de către controlorii de trafic malaysieni, pilotul a procedat în aşa fel încât să rămână singur în cabină; probabil că l-a rugat pe copilot să-i aducă ceva de mâncare sau ceva cafea. Rămas singur în cabină, pilotul a oprit transponderul[15], a efectuat un viraj strâns către sud-vest[16], s-a încuiat în cabina de pilotaj[17]. îndreptându-se spre Penang[18] astfel încât să nu intre în spaţiul aerian thailandez, a oprit alimentarea cu energie electrică de la generatoare[19] şi-a pus masca de oxigen[20], şi a depresurizat avionul[21]. Imediat ce a trecut de Penang, pilotul a virat către nord-vest, zburând de-a lungul frontierei[22] malaysiano-indoneziene. Deşi ultimele urme ale aeronavei surprinse de radarele militare au fost nu departe de extremitatea vestică a insulei Sumatra, anomaliile semnalelor WSPR[23] sugerează că, la scurt timp după virajul de lângă Penang, avionul ar fi urmat o traiectorie puţin diferită. După ce a considerat că s-a îndepărtat suficient de mult de zona critică, pilotul a repornit motoarele; ori pentru a răci echipamentele alimentate doar pe baterii, ori pentru a represuriza şi încălzi aeronava, ori şi pentru una şi pentru alta, având în vedere că pentru a efectua oricare din acţiunile menţionate mai sus, era nevoie de mult mai mult curent decât cel furnizat de acumulatori şi, eventual, de turbina cu aer dinamic. Odată pornite generatoarele, aeronava şi-a exprimat disponibilitatea de a comunica prin satelit cu staţia de la sol, dar nu numai că nu a fost pornit transponderul, ci calculatorul de bord a fost resetat ca să nu transmită indicativul zborului. Au avut loc 7 „strângeri de mână”[24] („ping”-uri) pe baza cărora s-a putut determina distanţa avionului faţă de satelit, faptul că primul şi al şaptelea „ping” au fost după o perioadă de funcţionare doar pe baterii / turbină dinamică, dar nu s-a putut afla şi poziţia avionului faţă de satelit. S-au emis multe ipoteze, însă doar 4 dintre acestea sunt în concordanţă cu „ping-urile”.

1. La scurt timp după primul „ping”, avionul a virat către sud  şi a zburat pe pilot automat până i s-a terminat combustibilul, prăbuşirea având loc în Oceanul Indian.
2. Asemenea primei ipoteze, avionul s-a îndreptat spre sud, urmând o traiectorie sinuoasă, cu schimbări de viteză şi de altitudine, ceea ce ar arăta că avionul a fost condus de un pilot uman până la momentul dispariţiei; Această presupunere a fost emisă pe baza anomaliilor semnalelor WSPR şi pare cea mai apropiată de realitate.
3. După prima comunicare de tip „ping”, avionul a virat spre sud, apoi spre est, intenţionând să ajungă pe Insula Crăciunului (fiind vorba de o deturnare presupusă), dar nu a reuşit din cauza altitudinii de zbor prea mici care a determinat o creştere a consumului de combustibil. Ipoteza respectivă ar fi susţinută de locul unde s-au găsit resturile, ţinând cont de curenţii din Oceanul Indian.
4. Tot după prima „strângere de mână” a virat către nord vest[25], îndreptându-se, cu pilotul automat pornit, spre Aeroportul Iubileinâi[26].

Indiferent care ipoteză e mai aproape de adevăr, consider că se pot pune următoarele întrebări:

• De ce armata malaysiană nu a intrat în alertă imediat ce MH370 a dispărut de pe radarele secundare?
• De ce autorităţile malaysiene au susţinut, iniţial, că avionul e la frontiera kârgâzo-chineză?
• De ce armata Indiei nu a infirmat[27] existenţa oricărui Boeing 777-200ER în intervalul de timp în care acesta ar fi putut să treacă în zona acesteia de observare?
• De ce nu au fost studiate imaginile luate din satelit corespunzătoare zonelor „ping-urilor” 5, 6 şi 7 ţinând cont că era, deja, lumină?

Nu ştim dacă va exista sau nu răspuns pentru acestea. Cert este că, dincolo de faptul că e un caz incitant, au fost curmate 239 vieţi omeneşti şi mult mai multe destine afectate sau chiar distruse.

Traseul aproximativ spre vest, iar apoi spre sud, deasupra emisferei apelor m-a determinat să fac comparaţia între personajul Ulise – aşa cum apare în viziunea dantescă – şi pilotul Z. A. S. pilot care a existat în realitatea cotidiană. Ulisele dantesc a fost şi un explorator, un om dornic de cunoaştere, un om cooperant, un om care – pe ultimul drum – s-a considerat fratele celorlalţi marinari şi a avut bucuria ca, înainte de a muri, să vadă pământ[28], bucurie pe care a împărtăşit-o cu camarazii lui. Pilotul Z. A. S. a fost atât de necooperant încât a întrerupt orice comunicare, iar înainte de a trece pe lumea cealaltă a văzut doar o întindere nesfârşită de apă[29]. Să fi simţit vreo bucurie în acele momente? Dacă da, aceasta nu a putut fi împărtăşită deoarece, pe de o parte, era ferecat în cabină, pe de altă parte, cel mai probabil, avea la bord doar cadavre. Ambii şi-au exercitat profesiunea de navigator până în ultima clipă. Ulise a condus o corabie, Z. A. S. a pilotat un sicriu zburător.

Valentin Ghiţă

---

[1] Compartiment al celui de al Optulea Cerc al Infernului lui Dante

[2] Printre care se numără Calul de lemn, şi furtul Palladiumului (statuia zeiţei Atena), Palladiumul fiind esenţial pentru victoria troienilor

[3] Sursa: Dante, Divina Comedie citată în Blogul Laszlo Alexandru „Lectura Lui Dante” https://lecturaluidante.wordpress.com/

[4] A se vedea: https://www.youtube.com/watch?v=goKyizzF2rg&t=115s

[5] Sursa: Dante, Divina Comedie citată în Blogul Laszlo Alexandru „Lectura Lui Dante” https://lecturaluidante.wordpress.com/

[6] Sursa: Dante, Divina Comedie citată în Blogul Laszlo Alexandru„Lectura Lui Dante” https://lecturaluidante.wordpress.com

[7] Sursa: Dante, Divina Comedie citată în Blogul Laszlo Alexandru„Lectura Lui Dante”https://lecturaluidante.wordpress.com/

[8] Se presupune că durata ar fi fost, totuşi, de 5 luni. Au navigat cu viteza de 3 noduri, parcurgând 8660 km. Sursa: https://www.researchgate.net/publication/281900574_The_size_and_shape_of_Dante’s_Mount_Purgatory/link/571f48a508aefa64889a1823/download?_tp=eyJjb250ZXh0Ijp7ImZpcnN0UGFnZSI6InB1YmxpY2F0aW9uIiwicGFnZSI6InB1YmxpY2F0aW9uIn19.

[9] Sursa: Dante, Divina Comedie citată în Blogul Laszlo Alexandru „Lectura Lui Dante” https://lecturaluidante.wordpress.com/

[10] Scena pare inspirată din Eneida (la rândul acesteia inspirată din Odiseea), acolo unde vasul pe care se găseşte Enea este aruncat, înghiţit şi aruncat din nou de către Caribda. Situaţia e de înţeles, dat fiind faptul că Virgiliu este călăuza lui Dante prin Infern şi cea mai mare parte a Purgatoriului. Dante nu a citit Odiseea, cunoscând-o doar prin intermediul lui Virgiliu.

[11] Ipoteza a fost lansată de jurnalistul J. W. care e şi pilot. Se bazează pe lipsa resturilor (deşi conform unor surse unele resturi găsite în zona Madagascarului şi Réunion-ului ar fi fost confirmate ca aparţinând aeronavei în cauză), pe modificările produse la aeroportul Iubileinâi după ani întregi de inactivitate şi pe lipsa infirmării armatei indiene privind trecerea unui B777-200ER în zona de vizibilitate a radarelor sale în intervalul de timp în care aceasta ar fi putut trece.

[12] Unele surse susţin că s-ar fi urmărit un impact cât mai violent cu apa, altele că ar fi fost mai degrabă o amerizare. Ideea a fost să existe cât mai puţine resturi ale aeronavei care să poată fi găsite.

[13] Doar echipajul în cazul corabiei lui Ulise, echipajul şi pasagerii în cazul aeronavei 9M-MRO.

[14] Aş aminti înregistrările radarelor militare malaysiene şi încercarea de a reconstitui parcursul aeronavei pe baza anomaliilor semnalelor WSPR. A se accesa linkul: https://www.mh370search.com/2023/08/31/mh370-case-study/

[15] Devenind invizibil pentru radarele secundare, nemaiputând fi urmărit de controlorii de trafic aerian.

[16] Modalitatea de efectuare a virajului şi ceea ce a urmat până cel puţin la momentul repornii generatoarelor (foarte posibil şi după) indică clar existenţa unui pilot uman.

[17] Uşa care separă cabina de pilotaj de salonul pasagerilor a fost încuiată manual. Astfel, aceasta nu mai putea fi deschisă salonul pasagerilor nici măcar cu ajutorul codului, modalitate la care se recurge în situaţii de urgenţă.

[18] Localitatea natală a pilotului. Trecerea în apropierea acelui oraş ar fi putut însemna un gest de rămas bun înainte de punerea în aplicare a planului.

[19] Întreruperea curentului electric de la generatoare a avut ca scop întreruperea comunicării avionului cu sateliţii, comunicare realizată prin SATCOM. Astfel, au rămas în funcţiune doar echipamentele absolut necesare, iar avionul a fost, o perioadă, invizibil pentru majoritatea radarelor.

[20] Cu puţin înainte de a decola, deşi aeronava era considerată pregătită pentru zbor, pilotul ar fi cerut suplimentarea rezervei de oxigen destinat piloţilor.

[21] În momentul depresurizării, măştile de oxigen ale pasagerilor cad pentru a fi puse pe faţă, însă instalaţia de oxigen asigură respiraţia pasagerilor în condiţii optime un timp scurt, având în vedere că, în astfel de situaţii, procedura constă în coborârea rapidă până la cel mult 4000m, ceea ce nu s-a întâmplat.

[22] Zburând de-a lungul frontierei, fiecare din cele două ţări care observă avionul consideră că este în responsabilitatea celeilalte.

[23] Weak Signal Propagation Reporter: https://en.wikipedia.org/wiki/WSPR_(amateur_radio_software)

[24] „Handshakes” în engleză.

[25] Ipoteza a fost lansată de jurnalistul J. W. care e şi pilot.

[26] Aflat nu departe de Baikonur

[27] J. W. a afirmat că, dacă armata indiană va infirma că în zonă a trecut un B777-200ER la ora corespunzătoare „ping”-urilor, va renunţa la ipoteza sa conform căreia avionul a aterizat pe pilot automat la Iubileinâi.

[28] Muntele Purgatoriului

[29] Nu avea cum să vadă nici Antarctica, nici Australia, fiind prea departe de acestea.