1. Sfâșiat de contradicțiile dintre idealism și materialism, dintre etic și estetic, eros și thanatos, globalism și suveranism, într-o stare de extremă tensiune existențială, nu sunt decis să aprind lumina sau să deschid aragazul. Poate Dumnezeu îmi va limpezi Calea adevărată.
2. Metafora e aidoma orgasmului, se naște greu, explodează superb și dispare brusc.
3. Îmi displac atât cei care trag la măsea cât și cei care trag de timp. Îi desfid și pe aceia care mă trag de brăcinari sau de șireturi. Îi admir însă pe salahorii care trag la șaiba creației în atelirul absolutului, meseriașii care reșapează obrazul metalic al acestei lumi nesimțite. Cei mai dragi îmi sânt visătorii care luminează întunericul de plumb al destinului uman.
4. Aristocrația a cam dispărut. Meritocrație nu va exista niciodată. Cleptocrația domină întreaga societate. Să ne punem speranța în plutocrație, poate pe Pluto vom crea o elită autentică.
5. În socialism era mic gros, în capitalism e sellgros, în globalism s-a vândut tot, nu mai e nici un os de ros.
6. Sunt răvășit de o dilemă existențială devastatoare: să aleg starea de ființare ideală între fundul sacului, fundul sticlei sau fundul gol. Voi alege probabil starea cea mai naturală, cea mai firească, adică fundul gol. Sau ea mă va alege pe mine.
7. Norma contemporană a fericirii obligatorii, obținute cu orice preț, ne face nefericiți și neîmpliniți.
8. Tăcerea reprezintă forma cea mai elevată a înțelepciunii cotidiene.
9. Avem de-a face cu o societate de încremeniți: unii în rutină, alții în tabieturi, puțini în proiect și mulți în statutul social sau în funcții. Ultimele două categorii sunt inamovibile pe căi pașnice.
10. Am spus atâtea prostii la viața mea, încât m-am retras în scris. Măcar astfel, fudulia mea va fi cu bătaie lungă și va rămâne înscrisă în posteritate, precum un cui metafizic în talpa eternității.
11. De când mă știu plutesc spre necunoscut în triunghiul Bermudelor, mărginit de profitori, prădători și turnători. Agitata plutire a bărcii mele temporare, încropite în pripă, pe oceanul învolburat al eternității.
12. Întotdeauna am fost derutat de multitudinea cheilor din preajma mea: cheia de la apartament, cheia franceză, cheia master, cheia de lectură, cheia succesului, cheia de boltă. Am încercat să le posed una câte una, ba chiar pe toate, de la cele de ordin material până la cele de esență
George Vigdor
3 Comments
Și ai reușit să posezi toate cheile? Mira m-aș!
Aforismul 2 mi-a plăcut cel mai mult. Cred că aforismul 10 este… o reducere la absurd.
Azi pe primul loc e numărul 4 și pe locul următor este numărul 10 dar e evident că orice scrii ești tot poet!