Este cert¹ că ceea ce s-a întâmplat în Israel în data de 7 octombrie 2023 a fost, prin implicațiile sale, un eveniment istoric de nivel internațional, național, local, dar și personal, până la treapta individului.
Internațional, de exemplu, în luna mai 2024 încă trei țări, Norvegia, Irlanda și Spania au recunoscut Palestina ca stat.
Național, de exemplu, ordinea de zi politică în Israel s-a schimbat fundamental, pentru o perioadă au dispărut aproape concomitent din spațiul public și mass-media, demonstrațiile antiguvernamentale legate de reforma judiciară și promotorii reformei din parlament și guvern. Tema refuzului de a respecta legile, mai ales cele legate de blocarea drumurilor și efectuarea serviciului militar ca activități de protest a fost înlocuită de tema filantropiei, donației, voluntariatului, atât asociațiilor neguvernamentale cât și armatei ca activități de solidaritate.
Local, de exemplu, comunitățile din localitățile direct afectate, care au fost evacuate, cum ar fi kibuțul Nir Oz, moshavul Nativ HaAsara, orășele Metula, Kiriat Șmona sau Sderot, și membrii cărora, supraviețuitori ai evenimentului, sunt acum divizați și astfel²: unii care sunt deciși să nu se mai întoarcă niciodată, alții care vor să se întoarcă cu orice preț și în sfârșit mai sunt cei care încă nu s-au hotărât. Aceste comunități, dacă vor mai exista, nu vor mai fi ca înainte.
Personal, de exemplu, am fost nevoit să anulez excursia planificată pentru săptămâna trecută la Viena, deoarece compania de aviație de la care am cumpărat biletul a anulat zborurile spre și din Israel.
Alte exemple de consecințe personale mai grave, dar nu de viață sau de moarte, ar fi nopțile nedormite ale părinților și bunicilor care au copii și nepoți, băieți și fete, în armată sau problemele economice ale miilor de rezerviști mobilizați cu lunile și ale familiilor acestora.

Alte exemple de consecințe personale mai grave, dar nu de viață sau de moarte, ar fi nopțile nedormite ale părinților și bunicilor care au copii și nepoți de 18-21 de ani, băieți și fete, în armată sau problemele economice ale miilor de rezerviști și ale familiilor acestora, care au fost mobilizați sute de zile în miluim³.
Dar probleme care pot duce, în sensul propriu al cuvântului, la moartea individului, le au cei cărora cineva apropiat le-a fost răpit, luat ostatic, ucis, a căzut la datorie sau a fost rănit. Aceștia reprezintă doar câteva zeci de mii de oameni, un procentaj neglijabil față de cei aproape 10 milioane de cetățeni care trăiesc azi în Israel, dar pentru ei pierderea este 100%. Cum a spus unul dintre ei „aș vrea să nu mai aud expresia ʺștiu ce simțiʺ, deoarece nu ai cum să știi ce simt eu clipă de clipă, chiar dacă și tu ai pierdut pe cineva drag, fiindcă tu nu ești eu!”
II
Ar trebui să aflăm cum de ne-am trezit într-o dimineață cu o invazie, de ce armata noastră nu fost capabilă să o prevină, să o oprească. Care instituții nu și-au îndeplinit datoriile? Cine sunt cei responsabili și ar trebui să dea socoteală? Majoritatea familiilor au aflat cum le-au fost uciși, răniți sau răpiți cei dragi, dar nu și de ce.
Unii susțin că armata noastră este greoaie și îmbătrânită și doresc înlocuirea urgentă a întregii conduceri militare sau cel puțin a celor care au fost direct sau indirect implicați în eșecul militar de la 7 octombrie. Un general menţiona într-un raport secret, conținutul căruia a devenit public nu demult, că în ultimul sfert de secol marele stat major, sub conducerea tuturor șefilor din această perioadă, în loc să pregătească armata la amenințările identificate asupra țării, a „potrivit” amenințările la câtă și mai ales ce fel de armată aveau la dispoziție.
Alții susțin că avem cea mai bună și cea mai puternică armată din lume sau cel puțin în Orientul Apropiat, comandanții actuali sunt ceea ce țara a produs mai bun, nu există alții cu cunoștințele și experiența lor, sunt indispensabili și de neînlocuit. Evenimentul din 7 octombrie 2023 a fost doar un accident, dar cine nu greșește o dată la o juma’ de secol?⁴ Doar cine nu muncește nu greșește. Și în orice caz, nu schimbăm comandanții în timp de război, ce vor crede dușmanii?
Pentru a primi răspunsuri cât de cât obiective la întrebările de mai sus și la încă multe altele legate de eveniment există „comisia de anchetă de stat”⁵, un organ public înființat de guvern pentru investigarea aprofundată a problemelor de acest fel. Independența acestui organ de anchetă este asigurată de lege prin forma în care este alcătuit și pus să acționeze. Guvernul decide înființarea comisiei și formulează textul mandatului, iar componența ei este decisă de președintele tribunalului suprem. Această comisie are dreptul să vadă orice document și să cheme orice cetățean să depună mărturie. Deoarece există posibilitatea ca martorul să se auto-incrimineze, comisia îl previne să vină cu un avocat, dacă consideră necesar.
Tradițional, guvernul se opune unui astfel de organ asupra căruia nu are control. De exemplu, Menachem Begin a fost obligat să-l scoată pe Ariel Sharon din postul de ministru al apărării în urma deciziei comisiei care a anchetat masacrul de la Sabra și Shatila.
Din declarațiile primului-ministru am aflat că o astfel de comisie va fi înființată după încheierea războiului. Explicația: nu este de dorit ca militarii noștri, comandanți sau nu, să fie ocupați cu avocați, când ei trebuie să lupte.
Războiul a izbucnit în 7 octombrie 2023, primul-ministru în persoană a apărut la televizor și a declarat „suntem în război”. Conform declarațiilor reprezentanților guvernului, războiul se va încheia doar după ce obiectivele definite și sarcinile trasate de guvern armatei vor fi îndeplinite. În decursul timpului aceste obiective s-au înmulțit⁶, apoi s-au adăugat și obiectivele războiului din Liban. Conducerea armatei a declarat că va îndeplini toate sarcinile trasate de conducerea politică.
Nu toată lumea este de acord cu aceste decizii. Unii susțin că această comisie de anchetă trebuia să fie numită și să înceapă să acționeze a doua zi după ce Israelul a fost atacat. Alții susțin că obiectivele definite de guvern nu sunt militare, ci politice, sunt obscure sau ireale, ceea ce va permite primului- ministru să prelungească războiul atât cât crede el de cuviință, după interesele lui, personale și politice, și nu după interesele țării.
După cum este formulat textul mandatului, el poate decide soarta multor persoane și personalități care au fost, sau nu, implicate. Iată doar un exemplu: deciziile luate de conducerea politică a țării se bazează pe informațiile primite de la armată. Atunci trebuie anchetată și conducerea politică sau doar cea militară?
Cât timp în urmă trebuie să meargă anchetatorii? Cu un singur an, înseamnă a ancheta doar guvernul actual. Cu cincisprezece ani înseamnă, cu o excepție, doar guvernele lui Benjamin Netanyahu. Poate din 2005, când Israelul s-a retras unilateral din Gaza, ori din 1993, când s-a semnat acordul de la Oslo? Un comentator a propus ca ancheta să înceapă cu Moise, cel care a adus poporul tocmai aici, între dușmani cruzi și barbari.
Câți dintre zecile de mii de oameni implicați în eveniment să depună mărturie? Câți militari, cu ce grade și funcții, dintre miile care timp de ani de zile au avut diverse roluri legate de eveniment să fie chemați? Este cunoscut cazul unei femei-subofițer de la informații din armată, care, pe baza datelor pe care le avea, a descris atacul care va avea loc cu câteva luni înainte de eveniment. Pe baza raportului înaintat de ea a avut loc o ședință de analiză cu comandantul ei și echipa din care ea făcea parte. Concluzia ședinței a fost că scenariul descris de ea nu era plauzibil. Raportul a ajuns la arhivă.
Important ar fi de aflat când și cum au dispărut normele introduse în armată în urma concluziilor comisiei de anchetă ale războiului de Iom Kipur care ar fi trebuit să împiedice să se repete surpriza invaziei, să evite „concepția”, termen folosit pentru a descrie situația în care toată conducerea politică și militară a țării a adoptat prognoza serviciului de informații ale armatei în 1973 „probabilitate de război scăzută”.
În anul 2023 întreaga conducere politică și militară a adoptat „concepția” că Hamasul nu are niciun interes să atace și oricum zidul și gardul despărțitor de pe granița cu Gaza vor proteja locuitorii țării. În 7 octombrie la ora 6:29 „concepția” s-a năruit sub ochii tuturor.
Și, în sfârșit, să nu uităm adepții conspirațiilor, cei care susțin că această comisie trebuie să ancheteze, în primul rând, serviciul de securitate, deoarece acolo se află spionii trădători care au permis ca atacul să aibă loc, fără ca armata să afle și să se pregătească corespunzător.
III
Din anii ’70 nu am mai observat așa o discrepanță între ceea ce conducătorii țării prezintă ca realitate și realitatea așa cum o percep eu. Ei vorbesc de o economie strălucitoare și victorii pe toate fronturile, eu văd scăderea ratingului de credit și familii îndoliate la înmormântări militare aproape zilnice. Ei vorbesc de unitate, „împreună vom învinge”, eu văd doar unitatea în jurul ideilor și deciziilor lor, fără niciun fel de considerație pentru alte opinii. Ei vorbesc, personal sau prin ziariști, de bande de teroriști, eu văd la dușmani, la cei care vor să ne extermine, o armată adevărată, bine înarmată, antrenată și cu experiență de război. Ei prezintă activitatea lor dedicată bunăstării tuturor, eu văd corupția înflorind. Ei vorbesc de statul de drept și legalitate, eu văd că legile sunt respectate doar când le vine bine.
Oare este o iluzie provocată de îmbătrânirea mea și, de fapt, așa a fost întotdeauna și așa e peste tot?
Andrei Herzlinger

1. Cititorul este încurajat să adauge la majoritatea propozițiilor, după cum este cazul, una dintre expresiile: „după părerea mea”, „eu cred că”, „în opinia mea”, „mie mi se pare că”, ș.a.m.d. ↩︎
2. Altă divizare, de exemplu, este între cei care mai au casa locuibilă și cei care nu o mai au deoarece teroriștii le-au ars casa ori au fost complet distruse în timpul luptelor. Mai sunt și case care tehnic ar fi locuibile, dar nu de supraviețuitorii care acolo i-au văzut pe cei dragi măcelăriți sub ochii lor. ↩︎
3. Serviciul militar în rezervă. ↩︎
4. Serviciul militar în rezervă. ↩︎
5. Definit de legea comisiilor de anchetă din anul 1969. Este pe internet în limba ebraică. ↩︎
6. Definit de legea comisiilor de anchetă din anul 1969. Este pe internet în limba ebraică. ↩︎