Cu trei zile înaintea celui de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale, din cauza unor nereguli grave, Curtea Constituțională a decis anularea rezultatelor turului întâi și reluarea de la zero a întregului proces electoral. Se pune deocamdată capăt confruntării dintre candidata căii europene, Elena Lasconi (USR), și suveranistul antieuropean și presupus pro rus, cu simpatii vădit neo legionare, Călin Georgescu. A fost mijlocul prin care autoritățile române au stopat, cel puțin deocamdată, ascensiunea autohtonului Arturo Ui, inițial eroul piesei cu același nume a lui Bertolt Brecht, scrisă în perioada ascensiunii nazismului și în care scriitorul antifascist german găsește similitudini dramatice între metodele folosite de o bandă de gangsteri din Chicago și conducerea Germaniei naziste în frunte cu Adolf Hitler.
Nu sunt prea originală cu acest titlu, l-am regăsit la un editorial publicat în România literară din 2022, semnat de regretatul istoric și critic literar Nicolae Manolescu care, surprinzător sau nu, s-a referit în context la așa-zisul necunoscut până acum… Călin Georgescu, pe-atunci vajnic reprezentant al partidului AUR. Deci personajul respectiv nu era un anonim în lumea culturală și politică, își făcuse deja apariția și susținea idei asemănătoare cu cele de astăzi.
Dar aceasta este doar un by the way, un à propos pe marginea a ceea ce am dori să dezbatem. Nelămurirea mea este: oare o decizie administrativă, legală de altfel, este calea cea mai bună de a-l opri pe Arturo Ui al nostru care, ne place, nu ne place, a adunat peste două milioane de voturi? Deocamdată, în mod declarativ, s-a afirmat că aceste voturi au fost obținute prin mijloace ilegale, în urma unor manipulări grosolane ale rețelelor de socializare prin intervenția unor forțe străine și nu ar fi fost corect ca în turul doi cel care le deține să se confrunte cu cineva dezavantajat pentru că a procedat corect. Dar, mă întreb eu, chiar toți cei două milioane de alegători l-au votat pe Georgescu în urma manipulărilor? Și de ce s-au lăsat atât de ușor manipulați? De ce să nu recunoaștem ceea ce s-a afirmat imediat după rezultatele din turul I, că aceste voturi exprimă profunda dezamăgire și nemulțumire a unei mari părți a românilor față de clasa politică, de eșecurile înregistrate în economie, educație, cultură, disprețul acestei clase față de populație, față de capacitatea lor de judecată? Este foarte trist că două milioane de votanți au considerat că ”salvatorul ” României ar fi un personaj de teapa lui Georgescu, dar, întreb eu, unde a fost oferta? Unul singur dintre cei 14 candidați a prezentat o credibilitate care se apropia de cea conferită de alegători lui Georgescu. Și atunci cine este vinovat? Eu cred că dacă vrem să îndreptăm greșeala, trebuie să plătim scump. Prețul este pe de-o parte transparență deplină, pe de alta măsuri energice de sancționare de către autoritățile statului a celor care au apelat la mijloacele inegale din online sau offline.
Așa cum am mai arătat, există câteva sute de mii de oameni care au crezut în elucubrațiile lui Călin Georgescu, în promisiunile lui că viața sub conducerea sa va fi mai bună, că ne vom întoarce la străbuni, la o Românie a românilor, la o țară care va fi „ca soarele de pe cer”. Doar că acesta a fost angajamentul ”eroilor” legionari și la asta se gândesc neo-legionarii care îl înconjoară pe noul lider. Va fi o țară care, potrivit lui Georgescu, se va alătura unei puteri cu un lider curajos, un bărbat demn de admirat, personificat de Vladimir Putin care conduce un război justificat în Ucraina. Și ce contează că există o istorie de războaie și ocupație rusească? Mai bine acolo decât în Occidentul păcătos. În fond e o țară ortodoxă, ca noi…
Iată numai câteva dintre ideile răspândite de acest lider, pentru mulți carismatic, oferite ca soluție la disperarea celor care l-au votat și care s-au supărat că li s-a anulat acest drept, de altfel democratic. În concluzie, românii furioși așteaptă explicații, demascarea celor care au participat la scenariile de manipulare, tragerea la răspundere a celor care știau, dar nu au făcut sau nu au vrut să facă nimic sau poate au luat măsuri prea târziu, de la șefii structurilor de informații și de securitate, lideri politici până la președintele țării, precum și prezentarea cu date și cifre a consecințelor pentru România ale schimbării taberelor. Aceste dezvăluiri reprezintă prețul pe care trebuie să-l plătească cei care s-au lăsat atrași în acest joc, mânați de rivalități politice, de putere sau din spirit de răzbunare, când au constatat că proiectele lor au eșuat. Atenție, așa cum s-a văzut, gruparea Georgescu se pregătea de acțiuni provocatoare, chiar armate!
Este un preț scump care cere o altă paradigmă, schimbarea scenei politice, găsirea de oameni noi, credibili, activizarea unor intelectuali care, speriați de atmosfera în care se desfășoară luptele politice, au preferat să se retragă sau a unora noi care să înlocuiască personaje vechi, compromise.
Vreau să atrag atenția și asupra unui alt aspect și concret mă refer la neo legionarism. Să nu ne ascundem în spatele cuvintelor ”n-am știut”. Poate că nu am vrut să știm, dar de multă vreme, avertismentul se afla scris pe zid: ”mene, tekel, ufarsin” (numărat, cântărit și îmmpărțit), cuvinte pe care profetul Daniel le interpretează ca pe o condamnare a regelui babilonian Belșațar din cauza nelegiuirilor pe care le-a comis față de evrei.
În România de după 1989 mișcările și organizațiile neo legionare au proliferat, susținute din umbră chiar de unele structuri ale statului român și reprezentanți ai lor regăsindu-se chiar și în Parlament. Astăzi descoperim ”cu uluire” manifestările de la Tâncăbești care se organizează an de an, în condițiile în care Institutul ”Elie Wiesel”, institut al statului român, nu al comunității evreiești, a făcut zeci de proteste și demersuri, cerând, subliniez, nu măsuri excepționale, ci pur și simplu aplicarea legii care, negru pe alb, prevedea sancțiuni. Din păcate, foarte rar a avut câștig de cauză. La rândul său, Federația Comunităților Evreiești și deputatul ei, Silviu Vexler, s-au adresat justiției, dar răspunsul a fost de cele mai multe ori respingerea. (Astăzi celor care ar fi trebuit să ia măsurile prevăzute de lege le-a revenit memoria și asistăm la un val de rețineri ale celor implicați în propaganda neo legionară).
Am observat la aceste acțiuni și prezența unor tineri. Nu-i putem condamna, deoarece în afara imaginilor liderilor legionari pe cai albi sau a procesiunilor religioase cu sute de preoți îmbrăcați în cele mai frumoase odăjdii, nu li s-a explicat niciodată concret cine au fost, ce au reprezentat și ce mijloace au folosit pentru a se răzbuna pe inamicii lor politici. În prețul pe care societatea românească trebuie să-l plătească pentru a se elibera de acest spectru trebuie să figureze și prezentarea istoriei reale a României, oricât de dureroase ar fi unele dintre capitolele ei.
Una din lecțiile de jurnalism pe care am învățat-o și mi-am însușit-o pentru ca cele scrise să fie mai convingătoare a fost să renunț la patetism și la figuri de stil și să mă limitez la prezentarea documentată, nudă, a adevărului. Dar există momente când nu se poate altfel. Pentru a opri ascensiunea lui Arturo Ui trebuie să arunci în luptă toate mijloacele, chiar și cele care nu se potrivesc stilului tău, în speranța că vei putea trezi conștiințele.
Eva Galambos
(articol publicat în revista Observator Cultural)