Nu pot să spun că îmi face plăcere să mă opresc cu mașina la semafoare sau la treceri de pietoni. Când sânt grăbit mă enervează, dar dacă nu sunt presat de timp, de multe ori studiez spectacolul furnizat de trecători și vehicule.
Cel mai mult mă tem de cei care circulă pe trotinete. Îi consider pericolul cel mai mare al circulației publice, adevărați “donatori potențiali de organe” și dacă nu ești atent, te implică într-un accident. Ei merg cu trotinetele pe oriunde: pe șosele, pe trotuare, pe treceri de pietoni. Nici cu motocicliști nu sunt liniștit. Se strecoară printre vehicule, și pentru ei semnele de circulație sunt… facultative.
Cu trecătorii e altceva, îi studiez cu interes. Să încep cu cei de care îmi plac: cei care trec grăbiți, care îmi mulțumesc că am oprit pentru ca ei să treacă în siguranță. Ei îmi dau senzația că am făcut o faptă bună în acea zi. Sunt printre ei însă și foarte mulți obraznici: cei care vorbesc în timp ce traversează strada, se ocupă de telefonul celular și nici nu mă bagă în seamă, nu am decât să aștept să termine conversația.
Persoanele handicapate ridică și probleme etice: să aștept pasiv sau să-i ajut să treacă strada? Nu demult am văzut o scenă care m-a impresionat. Un handicapat cu probleme serioase de mers a început traversarea pe semafor verde, dar nu a apucat să parcurgă mai mult de un sfert din distanță și semaforul s-a schimbat în roșu. Unele mașini s-au oprit, dar altele și-au continuat drumul, punându-i viața în pericol. Trei pietoni s-au repezit să-l ajute: unul a oprit circulația, iar ceilalți doi l-au ajutat să treacă strada.
Trecerile de pietoni sunt locurile preferate ale cerșetorilor. Cei mai în vârstă stau cuminți la colțul străzii, lângă semafor, însă cei mai tineri se postează în mijlocul drumului punându-și viața în pericol. Nu știu de ce cerșesc, dar celor mai în vârstă le mai dau uneori un bănuț.
Animalele maidaneze nu prea respectă regulile de circulație. Câinii traversează de obicei pe trecerile de pietoni, împreună cu oamenii, dar sunt și excepții. Nu demult am văzut un cățeluș mic, un pui, care se distra fugind pe trecerea de pietoni, traversând de pe o parte pe cealaltă, indiferent de culoarea semaforului. Nu credeam că va scăpa nevătămat. Niște elevi l-au prins și l-au salvat. Pisicile sunt mai nesăbuite și multe își sfârșesc viața în mijlocul drumurilor. În America am văzut o armată întreagă de curcani sălbatici care traversau șoseaua pe loc nemarcat, iar coloana de mașini i-a așteptat să ajungă pe cealaltă parte a drumului. Cu toate că procesiunea a durat mai bine de douăzeci de minute, șoferii au așteptat cu răbdare și nimeni nu a claxonat.
Despre acrobații de la intersecții am mai scris (https://baabel.ro/2023/06/acrobatii/), fac și ei parte din spectacolul inedit al străzii. Odată, când așteptam să treacă pietonii, am văzut doi tineri îndrăgostiți care se sărutau cu foc în mijlocul drumului. Unii șoferi claxonau, alții aplaudau. După o vreme au terminat, au făcut o plecăciune ca la teatru și apoi au traversat ținându-se de mână, parcă voiau să spună la fel ca Shakespeare: “Lumea este o scenă, iar bărbații și femeile sunt doar actorii.”

Sursa imaginii: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Pedestrian_crossing_in_Seoul,_KOREA.jpg AhmedAlElq, CC BY-SA 4.0 https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0, via Wikimedia Commons
Andrei Schwartz
08/12/2024