Se apropie pensia și a venit vremea să-mi găsesc o ocupație. M-am înscris la un curs de consilieri de alăptare. La început n-au vrut să mă primească. Mi-au spus că e un curs pentru femei, dar le-am răspuns că asta e discriminare de gen. Dacă există femei macaragiu, de ce n-ar exista și bărbați consilieri de alăptare? Dar tot n-au vrut să mă primească. Cică n-am experiență maternală. Nu am alăptat până acum și există dubii serioase că voi alăpta în viitor. Dar ce, consiliera de fericire e fericită? Și consiliera matrimonială e măritată? E chiar divorțată de două ori, o cunosc. Așa că, vă asigur, pot fi și eu un excelent consilier de alăptare.

Cursul s-a ținut de două ori pe săptămână. A fost foarte fain, am învățat multe poziții noi. Poziții de alăptare, nu vă gândiți la prostii. În timpul orei ascultam cântece de leagăn și ne priveam țâțele. Ce poate să fie mai bun?

Sunt primul moș care a absolvit cursul. Moșul e masculinul de la moașă. Ieri am avut prima mea clientă. I-am explicat că nu ține bine copilul, trebuie alăptat în poziția fotbalistului. Da, există așa o poziție, nu vine nici de la Messi, nici de la Ronaldo, spune doar că un copil trebuie ținut ca mingea în fotbalul american. Am stat la ea două ore pline de duioșie. Nici nu a clipit când i-am spus prețul: 750 de șekeli. La televizor, Trump și Vance îl ceartă pe Zelenski ca la ușa cortului.

– Ce păcat că lumea nu e condusă de femei, ar fi mult mai bună, spun eu, în timp ce încasez cecul.

– Noi, femeile, nu avem timp de prostii din astea, avem treburi mult mai serioase, îmi răspunde ea, arătând spre mândrețea de bebeluș din brațe.

Zău că are dreptate.

George Uri Schimmerling