Prietenului meu Michael, medic de profesie și specialist în terapia durerii, îi plac aventurile. Este un om de o bunătate rară, cunoscut în oraș că în cabinetul lui particular, consulta mulți bolnavi pe gratis. Soția lui, Orna, încerca să facă ordine și să-i stăvilească potopul de clienți și filantropia. Sala de așteptare era neîncăpătoare și mulți pacienți ședeau pe fotoliile din salon, alături de prietenii care îl vizitau. Împreună cu amicii lui Michael, Orna îi servea cu băuturi și pe pacienții care își așteptau rândul la consultație, săraca de ea nu reușea să-i deosebească. Uneori le oferea chiar băuturi alcoolice.
– Interesant, i-a spus Michael soției la sfârșitul unei zile de consultații, mulți dintre pacienții mei consumă alcool înainte de a veni la cabinet. Să fie din cauza emoțiilor?
– Nu mai primi atât de mulți pacienți, încât să nu mai încapă în sala de așteptare, i-a răspuns Orna râzând.
În afară de pasiunea lui pentru profesie, Michael era atras și de afaceri, dar majoritatea se terminau cu un eșec. Una din ideile lui a fost să comercializeze ficat de gâscă. Împreună cu câțiva de prieteni a înființat în acest scop SRL Gâsca, într-un sat din Banat. A fost desemnat directorul, directorul adjunct, contabilii etc., dar mai era nevoie de aprobarea Ministerului Agriculturii din România.
Funcționarul de la minister i-a întrebat:
– Domnilor, ce capital aveți la dispoziție?
– În jur de cinzeci de mii de dolari (atâta au adunat participanții la afacere), a răspuns prietenul meu.
Reprezentantul ministerului i-a privit îndelung, după care i-a lămurit:
– Când veți avea la dispoziție un milion de dolari, putem vorbi de afacerea dv.
Milionul de dolari n-a fost să fie și SRL cu gâștele a fost dat uitării.
La începutul anilor 2000, Georgia a început să fie atractivă pentru investiții imobiliare. Fostul colectiv al SRL Gâsca s-a adunat din nou pentru a organiza un centru de coordonare al investițiilor. Au fost atrași mulți clienți, a început și căutarea terenurilor pe care se vor construi casele, dar după numai două zile a început războiul dintre Georgia și Azerbaidjan, cu implicarea armatei ruse, și afacerea s-a dus de râpă…
Prietenul meu a înțeles în sfârșit că afacerile nu sunt de el, practica medicală îi asigura un nivel de trai satisfăcător și nu mai avea nevoie de alte aventuri.
Lui Michael îi plăceau excursiile, dar nu orice fel de excursii. După ce-a vizitat locurile mai cunoscute: Europa, Japonia etc., a început să caute și destinații mai palpitante: Etiopia, Mongolia… Într-o excursie cu jeepul în Sahara, Michael a fost șoferul. Deodată, în mijlocul deșertului s-a iscat o furtună de nisip, de nu se vedea la un metru. Dar prietenul meu nu și-a pierdut cumpătul și a afirmat:
– Nu-i nimic, pe aici circulația nu e prea mare, doar câte o cămilă sau vrun turist nebun.
Cu ocazia vizitei în Kamceatka, grupul de excursioniști a avut norocul să vadă vulcanul cu o jumătate de oră înainte ca acesta să erupă și să acopere toată regiunea cu lavă. Cu părere de rău trebuie să spun că am ratat această aventură.
În Peru, cu ocazia vizitei la Machu Picchu, autobuzul care ducea grupul de prieteni s-a oprit, din fericire, pe marginea prăpastiei.
În ultima vreme Michael s-a mai liniștit, îl atrage pescuitul în locuri mai apropiate, cum ar fi Insulele Seychelles. Are însă și proiecte nu tocmai realizabile, cum ar fi vizita în Coreea de Nord, dar familia sa numeroasă încearcă să-l convingă să achiziționeze o casă într-una din insulele grecești, cu mulți pești, fără furtuni de nisip, fără erupții vulcanice și fără afaceri. Cât despre foștii asociați a SRL Gâsca, ei se întâlnesc adesea la un pahar de vin și își amintesc cu nostalgie de vremurile frumoase, pline de aventuri palpitante.
Andrei Schwartz
11/05/2025
