De câțiva ani scriu destul de constant în paginile revistei Baabel despre Oradea, orașul meu pe care îl iubesc – cred că asta s-a înțeles deja – și pe care vreau să-l fac cunoscut pentru frumusețea și farmecul său deosebit.
În numărul precedent al revistei (https://baabel.ro/2025/06/art-nouveau-la-subotica/) m-am referit pe larg la vizita mea în orașul Subotica, din Serbia, și la rolul major al unui tandem de arhitecți, Jakab Dezső și Komor Marcell, precum și la influența muncii lor asupra aspectului orașului cu puternică amprentă Art Nouveau. Tandemul amintit a lucrat mult și în Oradea, lăsând urme superbe în tot ansamblul clădirilor din centrul orașului care îi dau aerul unic de oraș plasat între perlele Art Nouveau-ului european.
Ca atare, mă simt oarecum datoare să scriu despre încă o pereche de arhitecți orădeni, tatăl și fiul: Kálman Rimanóczy sr. și Kálmán Rimanóczy jr., profesioniști de o valoare imensă cărora orașul nostru le datorează respectul și mulțumirile constante, deoarece au creat ceea ce ne încântă în Oradea de azi.
Kálmán Rimanóczy senior era originar din Regatul Ungariei, născut la Kapuvár, în regiunea Sopron, în 1840. A început ca zidar, învățând chiar de la bază tainele meseriei; mai târziu a fost certificat meșter printr-un examen care îi dădea dreptul de a participa la proiecte arhitecturale atât în proiectare, cât și în execuție. A lucrat întâi ca antreprenor / constructor la Szolnok, mai târziu la Budapesta și în împrejurimile ei. Între timp s-a căsătorit și a avut un fiu.
În 1867 a venit la Oradea, la invitația episcopului romano-catolic Nogáll János, pentru a construi Institutul Sf. Vicențiu de Paul. Edificiul s-a bucurat de mare apreciere, ceea ce l-a făcut să se stabilească în urbea noastră, începând o perioadă foarte prolifică. După o vreme a divorțat de prima soție, fiul a fost crescut la Budapesta de mama lui, iar la Oradea arhitectul s-a recăsătorit și a avut încă doi fii, Kálmán jr. și Béla. Primul a devenit la rândul său un arhitect de renume. Două decenii mai târziu, după decesul celei de a doua soții, Kálmán Rimanóczy s-a căsătorit pentru a treia oară cu o femeie mult mai tânără. S-a stins din viață în 1908 la Oradea, orașul de care a ajuns să fie extrem de atașat.
Am amintit aceste detalii ca exemplificare pentru viața lui bogată, caracterizată de o creativitate ieșită din comun pe care o regăsim în edificii emblematice ale orașului nostru. Astfel, pe parcursul a 30 de ani el a construit la Oradea Banca de credit pentru comerț și industrie, Banca de economii, Hotelul și baia de aburi din Piața Ferdinand, fostul Cazinou Național, clădirile Bazarului, palatul Rimanóczy de pe strada Republicii (pietonala orădeană) și Sinagoga Neologă Sion, azi muzeu și centru de evenimente culturale. Am selectat o seamă de edificii reprezentative, dar el și-a pus semnătura și pe multe altele, folosind cunoștințele și experiența sa vastă atât în proiectare, cât și ca antreprenor, și abordând diverse stiluri cu mare măiestrie.
Palatul Rimanóczy a fost inspirat de palatul venețian Ca’ D’Oro; astăzi este restaurat, cu mare grijă față de detaliile decorative de inspirație maură care îi dau o personalitate aparte. El se întinde pe două străzi, având un turnuleț și un balcon-logie cu arcade la etajul întâi și a fost conceput cu magazine la parter și deasupra lor apartamente de închiriat. În construcția acestui edificiu, cei doi au colaborat: tatăl a fost proprietarul și constructorul, iar fiul a proiectat palatul. Nu numai aspectul palatului a fost inspirat de Ca’ D’Oro din Veneția secolului al XV-lea. Și acela a fost construit de o echipă tată-fiu, Giovanni și Bartolomeo Bonn.
Palatul a fost lăsat prin testament orașului Oradea. Prin anii 1990 acest edificiu deosebit arăta aproape părăsit și foarte neglijat de autorități, de-a dreptul decrepit. Pe strada pietonală, pe o bancă în dreptul palatului, stătea adesea un fost coleg de liceu care își vindea colecția de cărți și discuri de vinil. Mă opream uneori să schimb câteva vorbe cu el și țin minte că o dată mi-a spus:
– Anca, ce bine că nu suntem la Veneția!
– De ce? – l-am întrebat mirată.
– Îmaginează-ți, dacă eram la Veneția, eram acum în apa canalului de lângă Ca’ D’Oro, că de gondolă n-am fi avut bani… – mi-a răspuns râzând Radu care făcea mereu haz de necaz.
S-a prăpădit de atunci și n-a apucat să vadă Palatul Rimanóczy restaurat și plin de eleganța de astăzi.
Kálmán Rimanóczy jr. s-a născut în 1870 la Oradea, a studiat la Berlin și la Budapesta și a activat la Oradea în perioada fastă de expansiune a curentului Art Nouveau sau Secession. El a rămas în memoria orașului ca un arhitect și un antreprenor genial, multe din clădirile proiectate de el în intervalul 1900-1912 conturând aspectul prezent al centrului urbei. Nu mai puțin important a fost rolul lui în modernizarea funcționalității orașului îmbinând tradiția cu inovația în domeniul construcțiilor civile și administrative. Lui i se datorează proiectarea Primăriei Oradea, a Palatului Finanțelor și a altor clădiri publice reprezentative pentru oraș. Pe lângă edificiile publice, Kálmán Rimanóczy jr. a proiectat numeroase reședințe particulare de o frumusețe excepțională. Amintesc două palate situate tot pe strada principală pietonală a orașului, Palatul Moskovits Miksa și Palatul Apollo, ambele conținând apartamente de închiriat. După zeci de ani de neîngrijire, acum ele sunt foarte frumos restaurate și fac deliciul grupurilor tot mai numeroase de turiști care vizitează Oradea.
Din păcate, Kálmán Rimanóczy jr. a murit la numai 42 de ani într-un sanatoriu de lângă Viena. A fost căsătorit și a avut trei copii, Kálmán, László și Rózsika, dar niciunul nu i-a călcat pe urme în privința profesiei. A lucrat foarte mult la Oradea, dar nu numai: a proiectat edificii superbe și la Debrecen, Ungaria și la Crikvenica, în Croația de astăzi, pe malul mării Adriatice – Hotel Miramare. De asemenea a proiectat mai multe castele ale nobilimii maghiare de pe teritoriul fostului Imperiu Austro-Ungar.
O lucrare de o sobrietate și de o frumusețe impunătoare este Biserica romano-catolică ”Pogorârea Sfântului Duh” aflată tot la Oradea, pe strada Republicii, peste drum de Palatul Finanțelor Publice, prima clădire administrativă importantă proiectată tot de el. (Palatul se află în curs de restaurare și va găzdui Consiliul Județean Bihor.) Cripta bisericii adăpostește rămășițele pământești ale arhitectului și ale familiei sale. La împlinirea a 150 de ani de la nașterea sa, în 2020, în fața bisericii a fost dezvelită statuia din bronz a celebrului arhitect Kálmán Rimanóczy jr., monument amplasat simbolic, care onorează memoria unui mare om al acestor locuri, cel care ne-a lăsat o moștenire inestimabilă pe care o cinstim și la înălțimea căreia trebuie să încercăm să fim.
La Oradea, cei ce ați dori s-o vizitați veți putea găsi o consistentă parte medievală în Cetate, un splendid Palat Baroc cu grădini minunate, precum și străzi întregi de edificii în stil Art Nouveau (sau Secession cum se numea în Imperiul Austro-Ungar), pe scurt un oraș la confluența mai multor culturi, ceea ce îi asigură un patrimoniu arhitectural demn de toată grija și atenția noastră.
Anca Laslo
Surse imagini
1.https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/5/54/Id%C5%91sebb_Riman%C3%B3czy_K%C3%A1lm%C3%A1n_Erd%C3%A9lyi_M%C3%B3r_felv%C3%A9tel%C3%A9n_%28crop%29.jpg Mór Erdélyi, Public domain, via Wikimedia Commons
2,3,4,5,6 – Foto Anca Laslo
7.https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/c8/Ifj._Riman%C3%B3czy_K%C3%A1lm%C3%A1n_Goszleth_Istv%C3%A1n_f%C3%A9nyk%C3%A9p%C3%A9n_%28crop%29.jpg István Goszleth, Public domain, via Wikimedia Commons
Referințe:
Palatele orădene vol. I-III. Fundația de Protejare a Monumentelor Istorice Bihor
https://ro.wikipedia.org/wiki/K%C3%A1lm%C3%A1n_Riman%C3%B3czy_(tat%C4%83l)
