Acesta este titlul celui mai semnificativ roman al lui Mario Vargas Llosa, în care se confruntă forțe deloc dispuse să cedeze și care vor simboliza sfârșitul unei epoci și începutul alteia noi. În războiul sfârșitului lumii la care asistăm astăzi, cel din Ucraina, nu știm cum va fi noua epocă, dacă va fi mai bună sau mai rea decât cea de până acum, de presupus că alternativa se înclină către cea de a doua. Și atunci ce vom face, cum vom reacționa?

Ar fi o utopie să credem că războiul s-ar putea termina cu victoria Ucrainei, oricât de justificată este poziția ei, țara fiind agresată, încălcându-se angajamente și prevederi ale unor acorduri internaționale care stau la baza lungii perioade de pace din Europa. Faptul că suntem în cel de-al treilea an al războiului este rezultatul unui paradox nimicitor care pe de o parte încearcă să salveze cât de cât pacea europeană, pacea țărilor membre NATO, pe de altă parte aruncă Ucraina pradă forțelor cuceritoare ale Rusiei. Oricât ne-am strădui noi, Occidentul, nu avem mijloacele de a constrânge Moscova să înceteze războiul, să se așeze la masa negocierilor și să renunțe la pretențiile teritoriale față de Ucraina, căci, hai să recunoaștem, acesta a fost obiectivul principal al războiului, nu pretenția ridicolă a existenței unui regim neonazist… cu un președinte evreu. Din păcate, în Ucraina există forțe cu o ideologie apropiată de neonazism, dar astfel de formațiuni politice acționează în multe țări europene, și în Rusia există simpatizanți ai totalitarismului, naționalismului și antisemitismului.

După destrămarea URSS, Rusia s-a trezit că nu mai avea ieșire la Marea Neagră, fiind nevoită să „închirieze” de la Ucraina porturi pentru flota sa. Și cum relațiile cu Kievul se înrăutățeau din cauza politicii Ucrainei față de minorități, Rusia a luat în considerare posibilitatea unui refuz al Kievului și a decis să acționeze prin forță, reușind să ocupe teritorii vitale pentru planurile ei strategice. Astfel, este exclusă ipoteza că va renunța vreodată la Crimeea care, trebuie să recunoaștem, a fost dăruită Ucrainei de către Hrușciov, dar Rusia a recunoscut granițele Ucrainei care includeau și Crimeea.

Occidentul s-a situat de partea Ucrainei agresate și i-a oferit ajutoare de toate tipurile: bani, arme, informații, instruirea militarilor în folosirea armamentul modern. O singură cerință a Ucrainei nu a fost și nici nu va fi îndeplinită – accesul ei la NATO. Și cred că toată lumea, chiar și președintele Putin știe de ce. Nimeni nu dorește un al treilea război mondial, o adevărată apocalipsă, un război al sfârșitului lumii. De aceea, oricât s-ar strădui Donald Trump, orice încercare de negociere a unui tratat de pace este sortită eșecului. Pe de o parte, președintele rus are puterea și capacitatea de a prelungi războiul, conștient că nu trebuie să se teamă de nicio intervenție militară occidentală, pe de altă parte este poziția Ucrainei. Citez aici o recentă declarație a premierului israelian Benjamin Netanyahu care a afirmat că multe state, personalități politice, inclusiv aliatul cel mai apropiat, SUA, i-au cerut să pună cât mai repede capăt războiului din Gaza. ”Dar aceasta ar însemna ca toate sacrificiile bravilor noștri luptători să fi fost în zadar”, a spus Netanyahu. Cam așa cred că gândește și președintele Zelensky. Deși situația din Ucraina este dramatică, de-acum rușii duc un război nimicitor și în curând imaginile vor semăna cu cele din Gaza, Ucraina nu va renunța la război, decât dacă toți aliații ei vor înceta să o sprijine, ceea ce, poate cu excepția SUA, nu se va întâmpla. Nu știu care e limita de suportabilitate a populației ucrainene, ea ar putea deveni un factor de constrângere. Din această direcție nu avem informații obiective, cele date de partea ucraineană arată că mai există o susținere majoritară pentru război și pentru președintele Zelensky.

Nu putem să fim indiferenți față de tragedia ucraineană, dar trebuie să recunoaștem că nu vrem nici noi să susținem poate singura soluție salvatoare – implicarea într-o conflagrație globală. Așa că vom asista în continuare la războiul sfârșitului lumii din țara vecină, cu speranța că acest sfârșit al lumii nu ne va cuprinde şi pe noi și, la fel cum sperau primii creștini, se va termina cu victoria binelui.

Eva Galambos