Ieri n-am mîncat aproape nimic. Mă pregăteam să ies spre seară undeva. Dar tocmai a tunat, cerul era acoperit: mai bine să comand ceva acasă. Așteptînd curierul, constat că am o bancnotă de 100 și una de 1 leu. De obicei las ciubuc 2-3 lei. Cum să procedez? De 1 leu va fi jignit. Mai bine nu-i dau deloc!
Sună interfonul. Îi deschid. Urcă scările un tip cu geaca udă, o cască de motociclist, plină de stropi de ploaie. Cînd ajunge în fața mea își ridică viziera de sticlă fumurie și rămîn șocat. E un om bătrîn, scund, are cel puțin cu 10 ani mai mult ca mine, pielea cenușie, barba și mustața albă, făcute vîlvoi, cearcăne imense sub ochi și o expresie foarte-foarte obosită. “Hello!” Îmi zîmbește timid cînd îmi întinde comanda. “Thank you”. Îi închid ușa în nas.
Mă uit pe geam. A ieșit în ploaie, dar n-are geanta imensă în spinare. Mă așez în bucătărie și, cînd să iau prima lingură de supă, îmi stă în gît. Îmi vine să plîng. Mă uit în gol.
Se aude iar interfonul. “Da?” “Please open the door. I left my bag inside.” Îi deschid. El nu mai urcă. Dar nici nu mai iese afară. Am o idee. Așa, în papuci, cobor în holul blocului. Înțeleg ce se întîmplă. Tocmai își desface sanvișul, pe care l-a recuperat de sub bancheta motoretei. A venit să se adăpostească de ploaie. Cînd mă vede, se sperie îngrozitor. Își ridică brațul să pareze eventuala lovitură pe care o bănuiește. “I was doing nothing!”. Ochii mari îi sînt înspăimîntați. “I was just eating. I have a break!” Încerc să-l liniștesc. “It’s okay”. Și apoi: “Where are you from?”. “I’m from Sri Lanka.” Dar e înfricoșat. “I see. It’s raining out there. I’m sorry for that.” Dă din mînă că nu-i pasă. La cîtă ploaie a văzut pînă acum. “I want to give you something.” Rămîne stupefiat și protestează ușor. “But no one gives me anything!” “That’s ok”, îl liniștesc eu. Îi dau bancnota de 100 de lei. Se uită la ea ca la o rachetă cosmică. “I’m sorry. I don’t have less money.” Se apleacă mărunt de două-trei ori, din tot corpul. “Thank you. Thank you.” Îi pun mîna pe umăr și îl ridic. “That’s ok.” Îl las să mănînce în holul blocului și mă întorc în casă.
M-am gîndit că la o comandă de 45 de lei, am lăsat ciubuc 100. Am rîs una bună. M-am simțit bine tot restul serii.
Laszlo Alexandru
