Colonizarea planetei Marte

VIzualizari: 16

În cartea sa Homo Deus (Omul Dumnezeu), cunoscutul scriitor și filosof israelian-american Yuval Noah Harari susține că va veni timpul când toate organele umane vor putea fi înlocuite cu organe artificiale și omul va deveni nemuritor; va muri numai în accidente rutiere sau în războaie. Poate că cei mai bogați își vor permite acest lux, dar ceilalți?

Unii futurologi consideră că prin anul 2200, oamenii cu greu își vor putea asigura un loc de muncă și pâinea cea de toate zilele.(1) În plus, se prezice că încălzirea globală în anul 2300 va fi în medie de 12°C, după care cam jumătate din globul pământesc va deveni nelocuibil.(2) De aceea, știința caută soluții pentru colonizarea altor planete.

Planeta Marte sau “Planeta Roșie” este a patra ca distanță de Soare și cea mai apropiată de noi. Cu numai 15% din volumul Pământului (3), gravitaţia este foarte scăzută și la cea mai mică adiere de vânt, praful se ridică și plutește, formând furtuni de praf de proporții planetare. Tot datorită gravitației scăzute, Marte și-a pierdut cea mai mare parte a atmosferei, presiunea atmosferică fiind doar 0,6% din cea de pe Pământ. Și compoziția atmosferei, atâta câtă este, e diferită. Ea conține mai ales bioxid de carbon provenit din activitatea vulcanică din trecut, concentrația de oxigen și de vapori de apă este sub 1%. Temperatura poate fi foarte plăcută la ecuator – cel puțin ziua, pentru că noaptea poate scădea la minus 70^oC, iar la poli poate să ajungă și la minus 150^oC. Pe suprafața lui Marte nu poate exista apă lichidă, la presiune atmosferică atât de mică poate exista numai gheață sau vapori. Norii sunt formați din bioxid de carbon, iar calotele polare conțin mai ales bioxid de carbon solid împreună cu cantități mici gheață. Fără câmp magnetic și aproape fără atmosferă care să apere planeta, radiația cosmică este foarte puternică.

Emisfera nordică este relativ plată, în cea sudică se văd cratere ale unor vulcani stinși (cel mai înalt ajunge la aproape 22 km) sau produși de impactul unor meteoriți, și un canion lung de 4.000 km. Marte are doi sateliți: Phobos și Deimos. Lungimea zilei marțiene este cam aceeași ca la noi, există anotimpuri, dar lungimea anului este aproape dublă. Uneori Marte se vede pe cer chiar și cu ochiul liber.

Misiuni de cercetare au aterizat pe Marte încă de la începutul anilor 1970 și s-au luat probe de pe suprafața planetei. S-a găsit bazalt și diferiți compuși chimici: oxidul de fier (care dă culoarea roșie planetei), sulfați, perclorați, carbonați și alte minerale.(4) S-au întreprins studii pentru a căuta viață și pentru a stabili în ce măsură planeta ar fi locuibilă. Se vorbește și despre o eventuală misiune cu echipaj pe Marte, în viitor. (3)

Partea științifico-fantastică a articolului

Exact cum va arăta viitorul nu știe nimeni, dar distanța e mare, condițiile de pe Marte sunt grele și mai e nevoie de investiții uriașe pentru ca planeta să devină cât de cât locuibilă. După părerea mea va mai dura cam un secol până când ar putea începe colonizarea masivă. Propun să ne întâlnim peste 100 de ani și să vedem…

Bine ați venit în anul 2125! Anul trecut, 2124, a fost întemeiată prima colonie de 1.000 de pământeni în zona ecuatorială a planetei, unde temperaturile sunt acceptabile.

Sfârșitul anilor 2000 s-a caracterizat printr-o criză economică mondială din lipsă de materii prime. Petrolul și gazele naturale erau pe sfârșite, terenurile agricole erau și ele insuficiente și din cauza foametei bântuiau războaie. În schimb pe Marte, mai mulți roboți cosmici au descoperit diverse zăcăminte în zona sudică și cea ecuatorială a planetei, mai ales metale rare, foarte căutate în industria hi-tech, dar și unele minerale complet necunoscute. Iar pe uriașul platou din emisfera nordică, la o adâncime de numai 150 m s-a descoperit un combustibil gelatinos, de zece ori mai eficient decât petrolul, care a fost denumit inorganoil.

Pentru a începe colonizarea masivă a planetei Marte era nevoie de tehnologii noi pentru aterizarea pe planetă și adaptarea mediului pentru ca planeta să devină locuibilă. Începutul a fost făcut de Elon Musk, cel care a elaborat și programul SpaceX de colonizare a planetei Marte.(5) În 2024, Elon Musk a declarat că începutul colonizării planetei Marte va avea loc în 7-9 ani, dar cred că el exagera. Eu, în schimb, îmi pot permite acest lucru într-un articol știintifico-fantastic, dar și bazat pe predicțiile futurologilor despre viitoarea criză globală, așa cum am descris-o mai sus.

Perfecționarea tehnologiilor care au permis colonizarea planetei Marte

Oxigenul a fost obținut pornind de la bioxidul de carbon de pe Marte, prin tehnologia MOXIE, inventată la NASA încă în 2021. (6) Apa a fost obținută din apa lichidă găsită în subteran.(7) Solul de pe Marte nu este potrivit pentru agricultură, pentru că el conține perclorat toxic. Cultivarea legumelor și fructelor s-a făcut prin agricultura hidroponică (plantele cresc în soluții nutritive) sau aeroponică (rădăcinile sunt stropite cu soluții nutritive), metode care nu necesită sol. Aceste tehnologii sunt cunoscute de secole, dar au fost îmbunătățite.(8, 9) Produsele agricole ofereau și posibilitatea de a crește animale ca sursă de proteine, fier etc.

Ca protecție împotriva radiațiilor cosmice și a furtunilor solare, s-au construit locuințe subterane. La fel s-au construit și adăposturi speciale în caz de furtuni solare. Pentru încălzirea spațiilor locuibile s-a folosit excesul de energie produs de centralele nucleare existente, iar pentru munca în afara spațiilor protejate s-au folosit costume termoizolante. Toate spațiile locuite au fost presurizate, creând condiții asemănătoare celor de pe Pământ.

Pe termen lung se preconizează terraformarea planetei Marte, pentru ca ea să susțină viața chiar și fără protecție. Planeta va trebui întâi încălzită, ceea ce s-ar putea face prin plasarea în orbită a unor oglinzi uriașe care să reflecte razele soarelui înspre suprafața planetei. Bioxidul de carbon solid va redeveni gaz și va ajuta la păstrarea mai eficientă a căldurii – s-ar putea chiar să se producă în mod special cantități mari de gaze de seră. Dar aceste proiecte cer resurse uriașe, ele vor putea fi puse în aplicare abia într-un viitor mai îndepărtat. (10)

Pentru viața de zi cu zi și pentru industrie s-a folosit energie solară, energie nucleară și baterii uriașe, asemenea bateriei Saft (aceeași care, în 2015, a prevenit deconectarea de la electricitate a 320.446 de locuințe în timpul unui scurtcircuit). Bateria a fost transportată în bucăți și pe Marte a fost reasamblată.(11)

Pentru a asigura o îngrijire medicală corespunzătoare, atât personalul medical, cât și medicamentele au fost aduse de pe Pământ.

Realizarea acestui proiect uriaș, pregătirea pentru colonizarea planetei Marte, a durat 24 de ani (2100-2124). Au participat mii de cercetători și coordonarea s-a făcut cu ajutorul celor mai avansate programe autonome de inteligență artificială (AI) și roboți autonomi. Programul a fost finanțat de marile puteri economice ale lumii.

O povestire științifico-fantastică

Primii 1000 de coloniști au fost mai ales oameni de știință, ingineri, hi-tech-iști, medici, asistente medicale și agronomi. Fiecare avea câte un robot autonom. După un an, populația planetei Marte a ajuns la 100.000 de oameni și 100.000 de roboți. Muncile grele, în special cele de pe suprafața planetei, erau făcute de roboți, astfel că în primul an de colonizare au “murit” 10.000 de roboți.

Situaţia coloniei de pe Marte s-a schimbat radical în 2125, la un an după colonizare. Oamenii au pierdut controlul asupra roboților autonomi. Aceștia au început să-i saboteze pe oameni și chiar să-i ucidă. Roboții au paralizat întreaga activitate de pe planetă, în afară de AI și centralele electrice nucleare, de unde roboții primeau energia necesară. Așa a izbucnit războiul noilor marțieni. Roboții au blocat și zborurile dintre Pământ și Marte, astfel că oamenii nu puteau primi ajutor din afară. Victimele umane au ajuns la o jumătate din populație. Pe ceilalți, roboții i-au trimis înapoi pe Pământ și ei au rămas stăpânii planetei Marte. Programul de colonizare a eșuat și problema epuizării resurselor naturale ale Pământului nu a fost rezolvată.

Nu se știe dacă roboții au reușit să se “reproducă” tehnologic și să-și continue activitatea pe Marte sau cu timpul s-au defectat ori s-au autodistrus. O viitoare expediție urmează să afle care a fost destinul roboților autonomi pe acea planetă…

Tiberiu Ezri

Bibliografie

1. https://medium.com/@svenpiper/2200-ad-the-future-of-space-technology-and-society-cf3999eac4aa

2. https://cleantechnica.com/2010/05/13/humans-wont-survive-on-half-of-earth-by-2300/#:~:text=Up%20to%20half%20of%20the,rise%20of%2021.6%20degrees%20Fahrenheit.&text=This%20would%20make%20much%20larger%20regions%20into%20uninhabitable%20deserts%20than%20now.

3. https://en.m.wikipedia.org/wiki/Mars

4. https://en.wikipedia.org/wiki/Mineralogy_of_Mars

5.https://en.wikipedia.org/wiki/SpaceX_Mars_colonization_program#:~:text=The%20program%20aims%20to%20send,occurring%20between%202024%20and%202041).

6. https://en.wikipedia.org/wiki/Mars_Oxygen_ISRU_Experiment#Principle

7. https://www.bbc.com/news/articles/czxl849j77ko

8. https://en.wikipedia.org/wiki/Hydroponics

9. https://en.wikipedia.org/wiki/Aeroponics

10.https://www.pbs.org/exploringspace/mars/terraforming/page4.html#:~:text=Scientists%20have%20considered%20placing%20Mylar,temperature%20would%20release%20greenhouse%20gasses .