Număr vizualizări 16 ori
Cam așa ar trebui privită la ora actuală situația războiului din Iran. Președintele Trump, camarila lui, poate și Israelul nu au ținut cont de avertismentele unor Cassandre care au precizat de la începutul războiului că Iranul nu este Venezuela, că nu va fi un război care se termină în câteva zile, că va fi o rezistență încăpățânată paralel cu o sete de răzbunare, mai ales pentru asasinarea liderilor religioși supremi care țineau în mână frâiele puterii.
Statele Unite au făcut, a nu știu câta oară, aceeași greșeală ca în Irak sau Afganistan. În primul rând, nu au ținut cont de psihologia popoarelor musulmane, de ideologia care nu acceptă compromisuri, acestea fiind considerate o slăbiciune de caracter. A fost și marea greșeală a lui Barak Obama care a vrut să întindă o mână de înțelegere și împăcare țărilor arabe, iar acestea le-au considerat semn de slăbiciune. În Irak, președintele George Bush sr. a crezut că după căderea lui Saddam, gata, poate introduce democrația, iar modelul irakian va fi preluat de toate celelalte țări din zonă. Nu a știut sau nu a ținut cont de toate conflictele sociale, politice și mai ales religioase, ținute în frâu de dictatura lui Saddam și care au ieșit la suprafață după prăbușirea regimului, iar viziunea grupurilor de opoziție pentru viitorul țării era diferită de cea americană. De Afganistan ce să vorbim, un eșec total (deși Washintonul a declarat că nu intenționa să schimbe regimul politic), o retragere rușinoasă care a lăsat în urmă mii de victime, în primul rând femeile, categorii de populație care sperau într-o schimbare.
Iranul este un caz asemănător. Fie că informațiile despre realitățile de acolo erau false şi s-a mizat pe capacitatea opoziției iraniene de a pune mâna pe putere după câteva raiduri de bombardamente, fără să se ia în calcul forța extraordinară a structurii teocrato-militare și de securitate, precum și reacția regimului care dispunea de mijloace formidabile, doar parțial afectate de războiul de anul trecut. Consilierii, experții, analiștii din cercul lui Trump nu au conștientizat reacția Iranului și imensele ei consecințe globale? Sau nu l-au informat pe Trump, nu au vrut să îi tulbure iluziile unei victorii facile? De fapt, ascultându-i declarațiile, nici nu ne dăm seama ce a urmărit prin acest război.
Printre altele, se spune că a fost amăgit de premierul Benjamin Netanyahu care, firește, voia un sprijin pentru intențiile lui. Nu-l putem condamna. În cazul Israelului se pune clar problema supraviețuirii statului, a garantării securității israelienilor, deoarece amenințările Iranului împotriva existenței statului evreu sunt reale, înscrise se pare în constituţia ţării.
Și oricât de greu le-ar veni după atentatele teroriste din 7 octombrie 2023 și războiul din Gaza, israelienii sunt solidari cu guvernul de coaliție, în pofida unor nemulțumiri de politică internă. Să vedem dacă solidaritatea se va menține și la alegeri.
Întrebarea la care toată lumea așteaptă un răspuns este cum se va termina acest război. Prima opțiune este de a continua și, cu toate uriașele dificultăți și consecințe dramatice, ea este cea care ar trebui să fie aleasă, respectiv să se pună punct pe termen lung amenințării iraniene care, după cum s-a văzut, nu se referă numai la Occident, ci și la lumea arabă, musulmană. Cealaltă este că Donald Trump se va plictisi, va declara că America și-a atins scopul și îi va lăsa pe ceilalți parteneri să se descurce singuri. Nici nu vreau să mă gândesc ce se va întâmpla atunci, cum vor evolua relațiile transatlantice (UE și NATO nu s-au implicat), cele ale SUA cu lumea arabă, ce se va întâmpla cu Israelul și cu războiul din Ucraina și cum își va recâștiga Rusia prestigiul și forța.
Situația ar merita o analiză de zeci de pagini; vreau să subliniez doar că războiul împotriva Iranului poate duce la pierderea sprijinului pentru Israel şi intensificarea antisemitismului care a atins deja cote alarmante.
De-acum statele arabe din Golf, care în ultimii ani s-au apropiat de Israel, l-au condamnat, afirmând că el a început războiul, iar în Europa și în SUA, la demonstrațiile pro-palestiniene s-a adăugat și condamnarea războiului cu Iranul.
Există vreo șansă pentru negocieri? Cel puțin public nu știm. Iranul, conducându-se după zicala ”după mine potopul”, este pregătit să ducă războiul până la epuizare, atât în ceea ce privește propriul stat, cât și lumea întreagă.
Eva Galambos
