Număr vizualizări 463 ori
Odată cu sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, mii de veterani ai Brigăzii Evreiești care luptaseră în cadrul armatei britanice împotriva Germaniei naziste s-au întors în Palestina și a apărut necesitatea acută de a le asigura lor și familiilor lor locuințe care să le permită o viață decentă. Pentru a răspunde acestei nevoi urgente, în anul 1947 în cartierul Bat Galim din Haifa a fost construit un ansamblu de locuințe destinat veteranilor Brigăzii Evreiești și familiilor lor.
Contextul urban și social
Bat Galim este primul cartier evreiesc înființat în afara zidurilor vechii Haife otomane. Fondat în 1922 după planurile arhitectului și urbanistului Richard Kauffmann, Bat Galim se întinde între Marea Mediterană și poalele Muntelui Carmel, într-unul dintre cele mai spectaculoase amplasamente urbane ale Haifei. Conceput potrivit principiilor „orașului-grădină”, cu străzi largi, spații verzi și o legătură directă cu marea, Bat Galim marchează începutul extinderii moderne a Haifei și rămâne unul dintre cartierele cu cea mai bogată moștenire arhitecturală.
Brigada Evreiască a fost o unitate militară formată din aproximativ 5.000 de voluntari evrei din Palestina, înființată în 1944 în cadrul armatei britanice. Ea a luptat pe frontul italian împotriva Germaniei naziste. După încheierea războiului, mulți dintre veteranii săi au participat la sprijinirea supraviețuitorilor Holocaustului și apoi la Războiul de Independență. În memoria lor, numeroase străzi și monumente din Israel poartă numele Brigăzii Evreiești.
Ansamblul de locuințe al veteranilor
Ansamblul de locuințe destinat veteranilor Brigăzii Evreiești și familiilor acestora cuprindea doar 290 de apartamente, deși numărul solicitanților s-a apropiat de 500. Din această cauză, locuințele au fost repartizate prin tragere la sorți.
Complexul este situat în partea de sud a cartierului Bat Galim, fiind delimitat la nord și la sud de două artere principale, Haalia Hașnia și Hahail, iar la vest de strada Hakalaim și la est de Centrul Comunitar Bat Galim.
Compoziția urbanistică este alcătuită din două șiruri paralele de câte șapte blocuri cu trei niveluri, dispuse perpendicular pe cele două artere principale. Între ele se desfășoară o promenadă pietonală din care pornesc alei către diferitele zone ale ansamblului. De-a lungul străzii Hahail a fost construit un front continuu de clădiri ridicate pe stâlpi (pilotis). Parterul liber permite accesul către interiorul cartierului.
Apartamentele cu una, două sau trei camere și suprafețe cuprinse între 30 și 60 m² dispuneau de balcoane modeste, orientate, în cea mai mare parte, către spațiile verzi dintre clădiri. În proiectarea ansamblului, Adolf Rading a continuat principiile „orașului-grădină” pe care arhitectul Richard Kauffmann le aplicase în planul urbanistic al cartierului Bat Galim, adaptându-le la scara acestui proiect de locuințe.
Despre arhitect: Adolf Rading
Adolf Rading (1888 – 1957) se numără printre cei mai importanți arhitecți care au activat la Haifa în perioada Mandatului Britanic. Înainte de a emigra în Palestina, în 1933, el a ocupat funcția de arhitect-șef al orașului Berlin. Stabilit ulterior la Haifa, a ocupat funcția de arhitect al orașului, contribuind în mod decisiv la dezvoltarea modernă a acestuia.
Ansamblul de locuințe al Brigăzii reflectă concepția sa urbanistică, bazată pe îmbinarea unei arhitecturi funcționale cu spații verzi la scară umană. Ansamblul este una dintre lucrările sale importante din Haifa și se integrează armonios în țesutul urban al cartierului Bat Galim. Printre celelalte creații remarcabile ale sale se numără și Piața Masaryk, situată la intersecția străzilor Herzl și Haneviim.
Situația actuală
Ansamblul de locuințe al veteranilor Brigăzii Evreiești este inclus în lista municipală a clădirilor și ansamblurilor protejate.
O vizită în zonă scoate la iveală contrastul dintre calitatea concepției inițiale și starea actuală a ansamblului. Spațiile publice au fost neglijate și invadate de vegetație spontană, iar numeroasele extinderi și modificări aduse clădirilor de-a lungul anilor au alterat considerabil imaginea lor originală. Orice proiect de reabilitare va trebui să reglementeze aceste intervenții, să restaureze clădirile și spațiile publice și, în același timp, să adapteze locuințele la cerințele vieții contemporane.
De-a lungul anilor, la Facultatea de Arhitectură și Urbanism a Technionului au fost elaborate mai multe proiecte conceptuale de regenerare a ansamblului, menite să îmbine conservarea structurii originale cu îmbunătățirea condițiilor de locuire. Aceste propuneri au rămas însă în mediul academic și nu au fost niciodată puse în practică.
Starea actuală a Ansamblului Brigăzii pune o întrebare dificilă: mai este posibilă reabilitarea sa sau singura soluție rămâne demolarea și reconstruirea întregului ansamblu? Răspunsul nu poate fi dat doar pe baza gradului de degradare, ci trebuie să rezulte dintr-o evaluare profesională care să stabilească dacă valorile sale urbanistice esențiale – promenada centrală, scara umană și sistemul de spații verzi dintre clădiri – mai pot fi păstrate și integrate într-un proiect de viitor.
Articolul a fost adaptat după versiunea originală, în limba ebraică, publicată în 24 iulie 2026 în revista online Hai Po. https://haipo.co.il/item/636505
David Bar On
Sursa ilustrațiilor: grafică realizată de autor.




11 Comments
Acest cartier – Bat Galim – a fost construit cu mare economie de materiale.
Locuințe mici având pereții extrem de subțiri și aflat lângă mare – lângă spital, port, gară și baza marinei militare.
În urmă cu 20 ani eram pe stradă mergând spre Spitalul Rambam unde trebuia să montez niște prize LAN la clădirea nouă când s-a declanșat „alarma de bombardament din Liban”.
M-am trântit pe iarbă în spatele unui copac ținându-mi geanta cu scule deasupra capului.
Pe atunci era încă funcțională vechea autogară unde ajunsesem cu autobuzul, ulterior traversând pasajul pietonal pe sub calea ferată..
De fapt am avut noroc întrucât o rachetă a căzut chiar pe strada de intrare spre spital unde ar fi trebuit să mă aflu peste cinci până la zece minute. A dispersat bile de rulment – cu care era încărcată în toate părțile rănind unele persoane și spărgând multe ferestre.
Am văzut cu ochii mei pete de sânge pe stradă și lucrători de la curățenia spitalului spălându-le și adunând cioburile.
Ca amintire am luat și eu o bilă „prinzând-o” cu un magnet aflat la capătul unui arc spiralat cu mâner aflat în dotarea genții cu scule ce-o țineam în mână.
Locuințele cartierului Bat Galim nu au adăposturi antiaeriene apropiate și suficient de încăpătoare iar acum o jumătate de secol oamenii de o anumită condiție socială au părăsit cartierul care a fost ulterior populat de „Olimi” – de emigranți din fosta URSS.
Dar pe măsură ce au găsit servicii și aceștia au părăsit zona care a devenit adăpost pentru pensionari cu posibilități financiare reduse, delicvenți și narcomani fiind un pericol să-l traversezi seara ieșind de la spital.
Ori circuli într-un grup organizat „ad-hoc” pe strada principală ori apelezi la un taxi spre a ajunge în afara zonei.
În opinia mea – recunosc subiectivă – ar trebui lăsate deoparte orice considerente emoțional – istorice și construit un cartier modern având străzi largi împreună cu dotările auxiliare aferente standardelor secolului XXI.
Iar dacă am supărat pe cineva îmi cer scuze anticipat.
Mulțumesc de comentariu. Într-adevăr ați avut mare noroc! Dar cred ca exagerați în descrierea situației de azi a cartierului. Bat Galim se află într-o perioadă de reînnoire intensă ce se reflectă în prețurile imobilelor.
Să sperăm.
Și eu am locuit în Haifa aproape 40 de ani ( de doi ani ne-am mutat în Or Iam , vizavi de Cezareea ) și mi s-a părut mereu un oraș frumos pe care așezarea naturală îl avantajează. A existat mereu aici o preocupare pentru frumos și dezvoltare ( se construiește enorm ). Poate că totuși este imposibil de atins toți parametrii. Oricum țara este preocupată acum mai ales de a ieși din traumă și colaps. Nu știu cum dar SPER
Mulțumesc de comentariu. Haifa, cu caracteristicele naturale excelente, va reuși să învingă această perioadă dificilă.
Dle Bar-On, precum am mai spus-o in trecut , va sunt recunoscatoare pentru rolul dvs de ghid – al orasului in care locuiesc din anul 1976, deci o data semnificativa.
In cartierul Bat Galim – Fiica valurilor, se mai gasea o cladire, astazi arata dezmembrata in care s-au facut cred filmari pentru filmul despre eliberarea ostaticilor de la Entebbe, posibil ca a fost un cazinou? Este la captul bulevardului cu numele cartierului, si sper ca se va putea vedea mai jos:
https://www.gpsmycity.com/attractions/old-casino-building-29456.html
De altfel in ultimul deceniu cred, s-a adaugat in cartierul despre a carui istorie urbana vorbiti o promenada placuta, chiar in lungul marii, care se termina prin statia de jos a Cabinei funicular construita si aceasta in ultimele decenii, oferind astfel posibitlitea de a cobora in Bat Galim din apropierea manastirii Stella Maris.
In rest cartierul care cuprinde si cel mai mare spital al Nordului Israelului, spitalul Rambam, arata destul de neglijat si de uitat, ca de altfel si alte zone din frumosul oras Haifa, caruia se pare ca nu ii este usor sa-si perpetueze frumusetea oferita de complexul natural in care e situati.
D-na Rozenberg, multumesc de comentariu. Despre vestitul Cazinou am scris in urma cu câțiva ani, dar poate ar fi cazul sa public articolul și in Baabel….Cartierul Bat Galim se afla într-o faza de reinoireț dar spre deosebire de Tel Aviv, la Haifa aceste operații sunt mult mai lente.
Acest gen de blocuri de dimensiuni modeste, din anii 1940- 50, le-am numit întotdeauna „blocuri staliniste”. Erau și în România, de exemplu orașul Victoria, așa cum mi-l amintesc din anii 1960.
De Adolf Rading nu auzisem, dar am căutat pe internet construcțiile lui și mi-au plăcut. Îmi amintește de arhitectura „modernă”, interbelică, din Brno.
Multumesc de comentariu. Acelas gen de construcție pot trezi conotații atit de diferite- negative (stalinesti) vis-a-vis de pozitive (a veteranilor ) ! Totul depinde de punctul de vedere.
Am impresia că blocurile din Haifa seamănă mult cu cele construite la noi pentru “clasa muncitoare”. De curând mă gândeam că măcar una sau două din aceste clădiri din Cluj (cele de pe strada Horea sau din Piaţa Mihai Viteazul) ar trebui protejate pentru că reprezintă o epocă, cu toate caracteristicile ei: apartamente mici, cu minim de confort.
Multumesc de comentariu. Când programul arhitectural este asemanator (apartamente minimale și ieftine) rezultatul este asemanator.