Număr vizualizări 9 ori
Victoria electorală în landul Saxonia-Anhalt a Alternativei pentru Germania (AfD), partid de extremă dreaptă de sorginte nazistă, a provocat un șoc puternic nu numai în Germania, ci în numeroase state din Europa unde funcționează astfel de partide și care se pregătesc în viitorul apropiat sau îndepărtat de alegeri, fie prezidențiale, fie legislative, fie locale. Succesul AfD s-a înregistrat într-un land al cărui teritoriu a făcut parte odinioară din Germania de Est și deși au trecut peste 35 de ani de la reunificarea Germaniei, landurile estice nu au reușit să atingă nivelul de trai al celor din vest, deși s-au investit multe fonduri. Multe provincii se depopulează, nu există locuri de muncă și, un aspect important, în aceste regiuni nu s-a făcut niciodată o denazificare, generații au crescut într-o ideologie naționalistă, cu nostalgie pentru fosta RDG. Pe acest fundal nu este de mirare că programul AfD a prins, mai ales respingerea imigranților și schimbarea narativei despre istoria perioadei naziste.
Înființată în 2013, AfD a crescut în sondaje, mai ales în ultimii ani, când situația economică a Germaniei s-a înrăutățit, determinată în primul rând de cea politică, de războaiele din Ucraina și din Golf. Din păcate, guvernul de coaliție al lui Friedrich Merz nu a reușit să elaboreze un program credibil care să aducă o rază de speranță germanilor. Aceștia constată zilnic scăderea nivelului de trai, astfel încât nici promisiunea lui Merz de a reduce la jumătate popularitatea Alternativei nu s-a îndeplinit, ba dimpotrivă, azi la nivel federal AfD se situează pe locul doi în sondaje. Este un paradox, deoarece o mare parte a societății civile germane consideră că acest partid subminează democrația, multe grupări cer interzicerea lui, au fost organizate și proteste, iar partidele politice democratice au decis să izoleze Alternativa, au semnat un acord de necolaborare, ridicând un fel de cordon sanitar în jurul acestei formațiuni politice. Cele 44% obținute în Saxonia-Anhalt au dus partidul la un pas de a putea ocoli cordonul sanitar și i-au lipsit doar trei mandate pentru a forma singur guvernul. Încă nu s-au încheiat negocierile, dar dacă AfD își găsește aliați, pentru prima dată după cel de al Doilea Război Mondial, un partid de extremă dreaptă ar ajunge la conducere într-un land din Germania.
În ce măsură aceste rezultate vor influența următoarele alegeri din landuri? Din fericire, la cele din Saxonia inferioară, Alternativa s-a plasat pe locul trei, înregistrând totuși un progres semnificativ, de la 4,6% acum patru ani la aproape 20%, atunci când toate celelalte partide democratice au pierdut, UCD (creștin democrații) a luat cele mai multe voturi, dar și aici problema este formarea unei coaliții. Mai urmează scrutine la Berlin și Mecklenburg și poate că vom asista la stoparea victoriei extremei drepte.
Poate că vom primi vești bune și din Suedia unde duminica trecută au avut loc alegeri legislative. Victoria dreptei, a actualului guvern, ar însemna includerea în coaliție a Democraților Suedezi, formațiune de extremă dreaptă care până acum a sprijinit din afară guvernul conservator. Încă nu s-a terminat numărătoarea tuturor voturilor, deocamdată partidele de centru-stânga sunt în avans, dar numai cu trei mandate. O victorie a lor ar însemna respingerea extremei drepte în Suedia, deși și aici negocierile pentru formarea guvernului vor fi dificile.
Așa cum am arătat la început, creșterea popularității extremei drepte din Germania, ar putea da avânt şi partidelor din alte țări. Peste doi ani vor avea loc alegerile prezidenţiale din Franţa, cu șanse mari pentru candidatul formațiunii conduse de Marine LePen, dar mult mai curând (deși nu în Europa)se vor desfăşura alegerile din Israel, unde Benjamin Netanyahu vrea să atragă în coaliția lui partide de extremă dreaptă, aflate la ora actuală în guvern, ca Oțma Yehudit (Puterea Evreiască) condus de Itamar Ben-Gvir, Partidul Sionist Religios condus de Bezalel Smotrich și partidul ultraconservator și național-religios Noam condus de Avi Maoz.
Principalul obstacol în calea proliferării partidelor de extremă dreaptă ar fi schimbarea pozitivă a perspectivei economice și politice globale. Din păcate, nu se întrevăd șanse ca acest deziderat să se îndeplinească prea curând, așa că speranța ar fi ca generațiile de alegători să afle ce a însemnat să trăieşti în perioada regimurilor de extremă dreaptă. Numai că nu prea mai au de la cine.
Eva Galambos
