Număr vizualizări 2160 ori
Îmi amintesc de o glumă veche:
Plutonierul vine la o grupă de soldați și le spune:
– Am o veste bună și una proastă. Vestea bună este că mâine schimbați ciorapii.
– Și care e vestea proastă? – întreabă unul din soldați.
– Că îi schimbați între voi.
Și la alegerile din Israel am o veste bună și una proastă. Vestea bună (pentru unii) este că Netanyahu le-a pierdut. Din blocul majoritar de 68 de mandate, la ora scrierii acestor rânduri a rămas cu 55. Vestea proastă este că opoziția nu le-a câștigat.
Îmi este greu să îmi amintesc de un singur lucru bun făcut de guvernul lui Netanyahu în ultimii cinci ani. Deși a avut oarecare reușite în acest domeniu, nu a reușit nici să schimbe regimul iranian și nici să înlăture amenințarea nucleară. Dovada e posterul pe care l-a publicat el însuși acum câteva zile, cu ciuperca atomică deasupra Tel Avivului. De catastrofa din 7 octombrie nici să nu mai vorbim. Pe plan economic el ne promite în stil churchillian: „Nu am nimic altceva să vă ofer decât sânge, lacrimi și bitcoini.” El însuși înțelege că sancțiunile economice europene (care ar fi putut fi evitate) ne vor afecta pe toți – sau cel puțin pe aceia dintre noi care nu și-au pus banii la adăpost în bănci elvețiene.
Într-un singur domeniu a reușit foarte bine: să semene discordie între israelieni. Aceste alegeri au fost între coaliția mesianico-religioasă condusă de el și „blocul schimbării” condus de generalul Eisenkot. Dar printr-o abilă diversiune, el a reușit să-și convingă votanții că nu e așa, ci că, de fapt, au fost între el și Frăția Musulmană și că Eisenkot (care și-a pierdut fiul în Gaza) ar fi numai o marionetă a stângii, influențată de partidul lui Mansour Abbas, Frăția Musulmană.
E greu sa găsești pe cineva cu adevărat fericit de rezultatele acestor alegeri – nici din coaliție și nici din opoziție. Și poate că e mai bine așa, căci succesul oricărei părți nu ar fi făcut decât să adâncească falia dintre cele două tabere. Și deși cetățenii arabi israelieni (și o minoritate dintre evrei) au acordat partidelor arabe circa 15 mandate, nimeni, nici din coaliție nici din opoziție, nu dorește să-i ia în considerare în formarea noului guvern.
Și la final ceva personal. Acum aproape un an nepoțica noastră în vârstă de doar 2 luni s-a îmbolnăvit grav. Foarte grav. Mergeam la spital cu inima strânsă. Am avut noroc de o echipă minunată care a îngrijit-o cu dăruire, printre care trei infirmiere: Dikla (religioasă), Sara (etiopiană) și Marina (venită din Rusia ori Ucraina – știu, astăzi este o mare deosebire între Rusia și Ucraina, dar acolo, în spital ,era același lucru.) Dar cel care a salvat-o cu adevărat pe nepoata noastră a fost Dr. Houri, specialistul în cardiologie infantilă de la spitalul Rambam. Nu știu cu cine votează Dr. Houri și nici care e părerea lui în problema palestiniană, tot așa cum nu știu cu cine votează Dikla, Sara sau Marina. Dar atunci când cineva mă întreabă „Nu ți-e teamă ca partidele arabe să intre în coaliție? Nu ți-e teamă să dai pe mâna unui arab Ministerul Muncii sau al Sănătății?”, eu îi răspund doar atât: „Nu. Eu am dat ceva mult mai prețios pe mâna unui arab.”
Cred că a venit timpul să nu ne mai temem.
George Uri Schimmerling


32 Comments
Nu ma tem de arabi, ci ma tem de extremisti, de orice nationalitate si religie sint ei .
Procentul de votare a fost mare, in special in orasele cu populatie araba. As fi mai linistit daca as fi sigur ca iesirea in masa la votare a fost determinate de dorinta de a fi cetateni israelieni care vor sa participle activ la avansarea tarii din toate punctele de vedere si nu a datorat “indemnurilor” primite de cei ce au acceptat sa se duca la urne.
Din păcate, niciodată nu poţi fi sigur de nimic… Dacă am şti exact ce e în mintea fiecărui votant (dar şi a fiecărui candidat), poate că s-ar găsi mai multe soluţii. De aici, din “Galut” eu cred că e nevoie de o variantă diferită decât cea pe care statul Israel a tot încercat-o şi nu s-a dovedit câştigătoare.
Exista o lume a arabilor israelieni, care isi infaptuiesc destinele in tara care nu poate fi decat a ambelor populatii. N-am inteles niciodata de ce un simplu referendum adresat tuturor arabilor israelieni cu intrebarea:
“Daca se va infiinta un stat palestinian si veti putea alege in care dintre cele doua (Israel sau Noul stat) doriti sa va continuati traiul, ce radpuns ati da?” nu a fost pus la bataie.
Imi permit sa cred ca raspunsurile majoritatii ar fi fost sa ramana pe partea israeliana. Daca acesta ar fi fost raspunsul, aducea un foarte bun element publicitar in favoarea Israelului. (am mai spus o). Exista nenumarate colaborari in lumea tehnica. medicala, in general economica, dar si culturala, intre cele doua populatii locale. Acestea ar putea fi extinse cu sprijinul acceptarii unor conditii/principii ideologice pe care Statul ar trebui sa le sprijine.
Domnule George Uri Schimmerling – Eu mi-am permis să echivalez fapta reală relatată, faptă care încălzește inima, cu o floare. Deci o faptă egal o floare. Dvs. ați extrapolat fapta la un Minister, iar eu floarea la un anotimp.
Sa stii ca nu chiar a extrapolat o.
Majoritatea serviciilor farmaceutice, si un o parte însemnată a celor medicale, n-o pot aprecia numeric, dar o vad de ani de zile, sunt reprezentate de populatia araba. Iar ponderea lor creste. Daca te invarti, ca si mine, pe culoarele Universitatii din Haifa ceea ce vezi este o aparenta majoritate (probabil doar aparenta) a studentilor arabi.
Veronica – Tu și autorul veniți cu două exemple de arabi sufletiști. Chiar considerînd credibile aceste două exemple nu le văd ca o garanție pentru un însemnat număr de arabi sugerați să ocupe cele mai înalte posturi în stat, posturi care ar fi în drept să le pretindă în cazul participării într-o coaliție. Israel este în stare de război nu cu marțienii ci cu state arabe.
Am înţeles că acest răspuns nu mi se adresează, dar nu pot să nu intervin. După logica Dvs. un stat nu se poate încrede în cetăţenii ei dacă aceştia sunt de altă etnie şi confesiune. Israelul nu e în război cu statele arabe. Mai exact: Egiptul – nu este în război cu Israelul. Are tratat de pace din 1979. Iordania – nu este în război cu Israelul. Are tratat de pace din 1994. Arabia Saudită – nu este în război cu Israelul. Emiratele Arabe Unite, Bahrain și Maroc – au relații oficiale cu Israelul, în urma Acordurilor Abraham sau a procesului de normalizare. Irakul – pe teritoriul său activează miliții care au atacat Israelul, dar guvernul irakian nu este într-un război convențional cu Israelul. Putem considera că doar Siria ar fi în conflict cu Israelul, neexistând un tratat de pace. În rest, Israelul luptă cu grupările teroriste din Cisiordania, Gaza şi houthi din Yemen. Nu toţi arabii sunt identici numai pentru că sunt arabi. Nu cred că arabii care au formaţiuni în parlamentul israelian pot fi învinuiţi de uneltiri.
Stii ce este interesant ca tu ai particularizat cele scrise de GS si de mine.In mesajul anterior, virbeam caNENUMARATI arabi sunt doctori, chiar uneori srfi de sectie, aproape toate farmaciile din Haifa cel puti, zeci sunt conduse, gestionate de arabi. Multi batrani au femei care le ingrijesc tot arabe, totusi, tu scoti cele spuse si repetate acum, din context.
Apoi, nu e adevarat ca aceiasi reprez. in eventuala coalitie, ar avea “cele mai inalte posturi in stat” He,he, asta e inca departe…
Dar eu ma gandesc cum privesti tu rasturnarea de situatie de la voi, poate scrii ceva. Ii tinem pumnii lui Donald? Ce s ar mai putea intampla?
Am impresia ca singurii care sunt dezamagiti de alegeri si-si si-si fac penitente sunt votantii celor din blocul schimbarii. Ceilalti sarbatoresc marea victorie si se bat cu pumnii in piept. Au calcat pe declansatorul unei mine si sunt fericiti ca inca n-a explodat.
Demential….!!! minunat scris ca totdeauna…..Nu comentez , caci este devreme pentru comentarii cum spunea Lieberman….sa mai asteptam
E îngrijorător că sînt mulți care cred / sînt interesați să convingă pe alții că….. cu o floare se face primăvară.
Nu stiu la care floare va referiti si ce fel de primăvară căutați ..Eu am povestit o fapta reala . Daca Dvs aveti alte experiente detaliati-le ..
În aceste alegeri Israel s-a schimbat. Grupa lui Nataniahu a reușit să-și revină cu toate ca toți ținem minte ce s-a întâmplat în 7 octombrie 2023. Dar și-a revenit numai parțial fiindcă grupa lui Eisenkot a înțeles ca pentru a reuși să conducă țara are nevoie acută de cele două partide ale arabilor israelieni. Deci, cei care au ales pe grupa lui Nataniau în general și în particular au ales pe Likud, au produs această schimbare abrupta a grupei lui Eisenkot să se apropie de cele două partide de arabi israelieni. Deci aceste alegeri sunt foarte democratice fiindcă grupa unai părți a cetățenilor din Israel, grupa lui Eisenkot împreuns cu cele două partide ale arabilor israelieni poate va deschide noul parlament ales de majoritatea poporului în Israel cu 67 parlamentari din totalul de 120 parlamentari. Trăiască democrația israeliană!!!
Am citit cu mare interes reactiile la cele douā articole de inainte si dupā alegere si resumez pentru mine astfel: după aceste alegeri, societatea israelianā are de ales intre un califat de nationalisti, rasisti religiosi sau o societate deschisā si întradevār curajoasā
În politică trebuie să știi cum să manipulezi subalternii și poporul. Rolul acesta a fost studiat și învățat bine de Nathaniahu . Manipulațiile i-au reușit și în 2026 . Eizenkot, Benet, Partidul Democratic au mers pe calea dreaptă . De aceea nu au câștigat.
Meir Dagan ,șeful Mosadului între anii 2002-2011 ne-a averitzat. …Dar aici,majoritatea nu ascultă, , nu are urechi ,doar vorbește ….Asta e rezultatul. Mario și Vrăjitorul. Și Thomas Mann a spus-o în felul lui.
Ați înțeles greșit, doamnă Eva. Aceste alegeri au fost câștigate de partidele arabe; nimeni nu a manipulat pe nimeni. Așa-numitele partide sioniste au pierdut – niciun grup nu a atins numărul mult râvnit de 61 de mandate. Iar dacă nu vrem să pierdem țara, trebuie să ne unim.
Nici o parte nu poate forma un guvern fără celălalt . E legitim într-o țară democratică , ca și partidele arabe să aibă reprezentanți în guvern, În Europa ,evreii nu sunt în guverne?
Și eu doresc să fim uniți, NU sub conducerea lui Nathaniahu . Nu cu Ben Gvir ,nu cu Smotrici , nu cu religioșii care refuză să muncească și să facă armată.
Totuși, cel mai mare partid de astăzi este Likud cu 27 de mandate, cu șase mai multe decât Yașar (Eisenkot), blocul arab având 19. Dacă actualul bloc de coaliție ar fii ajuns la râvnita sumă de 61 de locuri, Netanyahu ar fii avut mari probleme în a aranja guvernul cu Ben Gvir, care își dorea 3 cabinete foarte importante în guvern plus o figură nouă și veche, Moshe Feiglin. Nici viața lui Eisenkot nu este ușoară, el credea că opoziția fără arabi va ajunge la aproximativ 58 de locuri și cu sprijin extern din partea blocului partidului arab, ar putea forma guvernul. Astăzi, blocul partidului arab cu 19 locuri va cere și el, pentru că nici ei nu sunt proști, poziții în guvernul de opoziție, de exemplu, Ministerul de Interne, Ministerul Apărării. Este potrivit ca șeful Shin Bet, șabak, să fie în sfârșit un arab. De ce nu, așa cum au promis deja, vor aproba întoarcerea a 5 milioane de „palestinieni” în stat. Și dacă vrem să eliminăm această situație, partidele sioniste trebuie să se unească, fără Ben Gvir și Yair Golan, poate că funcția de prim-ministru va fi pe rotație. Bennett va ocupa Gaza în câteva ore. Și pacea se va așterne asupra poporului Israel.
Parcă a mai fost un guvern de coaliţie cu promisiune de rotaţie, dar în realitate s-a rotit BN în jurul axei sale.
Adevărat, dar cel care trebuia să fie la rotatie, cu câteva luni mai devreme, a părăsit coaliția, spunând că știa că rotația nu se va întâmpla. Adevărul că nu voia să fie prim-ministru era prea mult pentru el.
Asta da comentariu realist. Eu l am inteles precum crezi ca partidele arabe trebuie sa fie parte din coalitie
Eu prefer o coaliție cu arabii unei coaliții cu fanatici religioși. .În locul unui califat naționalist religios o societate deschisă , cum spune Peter Rosenthal.
Dar comentarile sunt precoce, cum spune Mihai Barbu.
problema nu este sa ‘dai ceva pe mana unui arab’, nu cred ca este o problema de rasism, ci una de neîncredere in partidele arabe, si cei care le reprezintă.
Poate si formațiunile politice arabe ar trebui sa isi exprime susținerea statului Israel.
Până nu o vor face, deschis. public, nu cred ca pot fi considerate parteneri de coaliție.
(si am fost dintre cei care a sprijinit ideea guvernului Benet-Lapid, inclusiv datorită includerii Ra’am in coaliție).
As prefera un guvern sionist, moderat, fara Ben Gvir, partdele arabesti (mai ales Lista Comună) si fără haredim care se opun serviciului militar.
Dle Roth, arabii israelieni au indurat mult de la toate guvernele primilor ani ai Statului, cu siguranta ca situatia era complexa, dar au fost tinuti sub asediu.
Cu ce e mai bun de a fi manipulati de populatia din teritorii, care pe langa ca a dat multi dintre soldati si sacrificati in razboiul de a carui declansare, este vinovat guvernul, aka BN, crede ca teritoriile Iudeea si Samaria, ba chiar Gaza si parte din Liban ar apartine poporului evreu, israelienilor?
Si ca sa cedezi trebuie sa ajungi la o maturitate ISTORICA, dar si POLITICA.
Din pacate, ambale parti sunt departe de orizont, daca orizontul inseamna intelegere, cooperare si acceptare reciproca.
Desigur că este, este o mare victorie, blocul anti-Netanyahu are în prezent 48 de locuri, blocul pro-Netanyahu are 53 de locuri, partidele arabe au 19 locuri. Likud, în acest moment, are 26 de locuri, partidul lui Yasser, Eisenkot are 21 de locuri. Nu am nicio obiecție față de cei 21% de arabi care trăiesc printre noi. Problema mea este cu liderii lor politici care nu au condamnat niciodată Hamas, iar atacul din 7 octombrie este considerat o luptă legitimă pentru eliberarea Palestinei, inclusiv a Ierusalimului. Eisenkot a cerut anterior ca partidul cu cel mai mare număr de locuri să înceapă să formeze guvernul (la vremea respectivă credea că partidul său avea cel mai mare număr). Ironia sorții este că Eisenkot, al cărui fiu a căzut în lupta împotriva Hamas, va trebui probabil să formeze un guvern cu susținători ai Hamas. Ca si curozietate, într-o zi era cât pe să răman în pana prostului în Wadi Ara, am intrat în orașul arab Umm al-Fahm și am cumpărat benzină de la benzinăria lor, plătind cu cardul. Până aici nimic neobișnuit, la câteva minute după ce am plecat am primit un telefon de la serviciul de carduri de credit, întrebându-mă dacă am făcut tranzacția. Operatorul a interpretat aceasta ca o tranzacție neobișnuită, ca un evreu să intre în Umm al-Fahm. Acum, nu este ușor pentru blocul anti-Bibi să formeze un guvern cu partidele arabe și cred că este necesar ca toate așa-numitele partide sioniste să cunoască zicala „aveți-vă ca frații, de nu, vă mânca alții”. Cât despre „norul atomic în formă de ciupercă deasupra Tel Avivului”, să nu luăm în considerare ce a spus Netanyahu, dar aș fi atent la ce spune conducerea de la Teheran.
מנסור עבאס בריאיון: “מגנה כל הסתה או הזדהות עם פשעי ה-7 באוקטובר, מרגיש את כאב הקורבנות”
https://www.mako.co.il/news-politics/2023_q4/Article-57454f271e9bb81027.htm
Liderul arab Mansur Abas s-a exprimat împotriva atacului din 7.10 și și-a exprimat solidaritatea cu victimele.
Domnule Konig informați-vă înainte de a afirma lucruri inexacte. Nu-i puneți pe toți liderii arabi “în acelaș sac”.
Domnule Erzi, tocmai aici e șmecheria – e un vulpoi viclean; spune un lucru în ebraică și exact opusul în arabă.
https://www.timesofisrael.com/raam-leader-said-to-face-internal-pushback-after-urging-political-cooperation/?utm_source=chatgpt.com
Și încă ceva – ascultați-l puțin pe tipul ăsta. Are ceva interesant de spus
https://www.youtube.com/watch?v=8DmpHEAcAYQ
Nu ne putem mândri cu faptul că suntem singura țară democratică din Orientul Mijlociu, fără a lua în considerare minoritatea (21%) arabă israeliană.
Noi, ca evrei avem, din decursul istoriei, atat de multa experienta a demonizarii colective ( apropo numele de Scaraotsky vine de la Iuda ishcraiot – iscarioteanul) incat ar fi trebuit sa fim mult mai circumspecti cu privire la demonizarile produse de noi. Ele au inceput cu arabii si se extind si la oponentii politici. Violenta isi face mendrele.
Punct ochit, punct lovit, soţul meu a ieşit ieri din spital după o operaţie de hernie ombilicală la spitalul local, care ţine de Primăria Haifa, spitalul Bnei Zion (numit şi Rotchild).
Am considerat s-o facem particular, prin asigurarea suplimentară pe care o deţinem, dar doctorul, Ahmed Asadi cu care ne-am întâlnit acum 2 luni nu era afiliat nici la sistemul nostru medical, nici la compania de asigurări. Când s-a “descoperit” această situaţie, pentru care sistemul medical al cărui pacienţi suntem, nu ar fi oferit plata necesară compendiului care însoţeşte operaţia (anestezist, sala de operaţie, internarea, etc), s-a vorbit cu Dr. Asadi. La discuţia telefonică, aceasta i-a spus soţului meu:
“Internaţi-vă la Bnei – Zion, vă fac operaţia fără bani”.
Prezenţa la consultaţia de acum două luni, unde l-am văzut pe acest chirurg pentru prima oră, am fost de-a dreptul uluită. Şi nu sunt dintre oamenii care nu cunosc amănunte privind sistemul medical israelian, am văzut mulţi medici, am consultat multe păreri.
Chirurgul Asadi, un bărbat la puţin peste 40 de ani, urmaşul chirurgului Ibrahim Matar, fost chirurg – cred chiar şef de secţie – la acelaşi spital, care l-a operat pe soţul meu acum 20 de ani de o alta hernie, avea o ţinută exemplară. A înţeles rapid despre ce este vorba, a dat imediat diagnosticul şi propus soluţia, a compus o scrisoare pentru părţile administrative, scrisă excelent, clar, concis, la obiect, lucrurile s-au desfăşurat precum a propus.
După operaţie a venit la mine, mi-a spus că a fost făcut tot ceea ce era nevoie şi că J. este pe drumul cel bun. Când s-a apropiat nu l-am recunoscut, de la bărbatul ultra “handsome” doctorul în halat, cu barbă arăta diferit. M-am gândit şi nu pentru prima oară, cum de lumea arabă se împarte în categorii atât de diferite, o văd zilnic la universitate, de peste 20 de ani şi încă nu percep cum de nu se poate înţelege că ţara aceasta nu a fost dată de D- oricare o fi acela – daca o fi ;-)… doar evreilor, ea aparţine tuturor locuitorilor care locuiesc aici,. Evreii, mulţi dintre ei veniţi în decursul secolelor, trebuie să ştie şi să înţeleagă că nu există unicitate asupra pământurilor locale.
Draga mea, nu vreau decat sa ii urez sotului tau insanatosire grabnica! Nu intru aici in alte detalii, dar, pe scurt, multumesc pentru toata explicatia ta atat de bine-venita.
Cum e de altfel acest articol al autorului care ne pune la curent cu ce se intampla la voi, mult mai convingator decat ceea ce citim la news.
Multumesc, draga Daniela