De la casa lui Nelly Schumacher la un hotel boutique

Număr vizualizări 8 ori

Pe strada Lohamei HaGhetaot, paralelă cu bulevardul Ben-Gurion, artera principală a Coloniei Germane din Haifa, se află o clădire de piatră cu o arhitectură aparte. Aceasta a fost locuința lui Nelly Schumacher, fiica lui Gottlieb Schumacher, arhitect, inginer și cercetător al Palestinei, una din personalitățile marcante ale Comunității Templere din Haifa. Astăzi, clădirea face parte din Hotelul Schumacher.

Cine erau templerii?

Templerii erau membrii unei mișcări religioase protestante din Germania, întemeiate în secolul al XIX-lea de Christoph Hoffmann. Denumirea mișcării, Tempelgesellschaft (Societatea Templului), se inspira din semnificația spirituală a Templului din Ierusalim. Potrivit concepției fondatorilor săi, adevăratul templu al lui Dumnezeu nu era o clădire, ci comunitatea credincioșilor, un „templu viu”, întemeiat pe credință și principii morale. Templerii considerau că stabilirea în Țara Sfântă și întemeierea unor comunități bazate pe credință și muncă erau o cale de realizare a idealurilor lor religioase.

Începând din 1868, templerii au întemeiat mai multe colonii în Palestina, prima dintre acestea fiind Colonia Germană din Haifa. Templerii au contribuit considerabil la dezvoltarea agriculturii, comerțului, transporturilor și construcțiilor, introducând metode și tehnologii moderne pentru acea perioadă. (Deși numele lor poate crea confuzii, templerii germani nu aveau nicio legătură cu Ordinul Cavalerilor Templieri din Evul Mediu.)

Gottlieb Schumacher

Gottlieb Schumacher, tatăl lui Nelly, era fiul lui Jacob Schumacher, unul din fondatorii Coloniei Germane din Haifa. El a studiat arhitectura și ingineria în Germania, la Stuttgart, și după terminarea studiilor s-a întors în Palestina. După moartea tatălui său, în 1891, i-a succedat în funcția de consul al Statelor Unite la Haifa și în nordul Palestinei.

Gottlieb Schumacher (1857-1925)

Pe lângă activitatea sa consulară, el a lucrat și ca arhitect și inginer. A participat la proiectarea unor clădiri, a lucrat ca inginer în serviciul autorităților otomane, a participat la planificarea urbană a Haifei și a fost responsabil de proiectarea traseului feroviar Haifa-Damasc, parte a căii ferate Hejaz. A îndeplinit și funcția de inginer al orașului Acre (Akko). Gottlieb Schumacher a murit în 1925 și a fost înmormântat în cimitirul templerilor din Haifa.

Casa familiei Schumacher

Clădirea cu trei niveluri a fost construită în 1933, la opt ani după moartea lui Gottlieb Schumacher, pentru copiii acestuia. Prin urmare, în ciuda legăturii de familie și a numelui casei, Gottlieb însuși nu a participat la proiectarea ei. Identitatea arhitectului care a realizat proiectul original nu este cunoscută în prezent.

Din punct de vedere arhitectural, clădirea se deosebește de primele case ale templerilor din Colonia Germană. Ea îmbină caracteristici moderne ale anilor 1930 – linii drepte, volume simple și elemente rotunjite – cu detalii tradiționale, precum ferestrele arcuite, ancadramentele din piatră și obloanele din lemn. Astfel, clădirea reflectă o perioadă de tranziție în arhitectura Haifei, între tradiția construcțiilor templerilor și spiritul modernist care câștiga tot mai mult teren în oraș.

Soarta templerilor

Membrii familiei Schumacher au locuit în casă până în preajma celui de-al Doilea Război Mondial. În anii 1930, o parte din membrii Comunității Templere din Palestina au fost simpatizanți ai nazismului, unii chiar au aderat la Partidul Nazist. Odată cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, autoritățile britanice i-au considerat pe templeri cetățeni ai unui stat inamic. Mulți au fost internați în lagăre, iar ulterior o parte au fost deportați, în principal în Australia. Astfel s-a încheiat, practic, un capitol îndelungat al prezenței templerilor la Haifa, comunitate care, timp de zeci de ani, avusese un rol important în dezvoltarea orașului.

Nelly Schumacher

După cel de-al Doilea Război Mondial, Nelly Marcinkowski-Schumacher, fiica Mariei și a lui Gottlieb Schumacher, s-a întors la Haifa împreună cu soțul ei, Vladimir Marcinkowski, un predicator creștin de origine rusă, cu care se căsătorise în 1932. Ea a locuit în casa familiei și și-a dedicat o mare parte a vieții documentării istoriei Haifei și a Coloniei Germane. Printre altele, în 1978 a publicat cartea autobiografică Wenn’s aus blauem Himmel regnet – Mein Leben mit Wladimir Ph. Marcinkowski (Când plouă din cer senin – Viața mea alături de Vladimir Ph. Marcinkowski), în care evocă, printre altele, copilăria petrecută în Colonia Germană și viața Comunității Templerilor. Pentru contribuția ei la păstrarea memoriei istorice a orașului, i s-a acordat titlul onorific de „Cetățean de onoare al orașului Haifa”. Nelly Schumacher a decedat la Haifa în 1991, la vârsta de 95 de ani.

De la locuință la hotel

După o lungă perioadă în care starea clădirii s-a deteriorat treptat, aceasta a fost restaurată și transformată într-un hotel boutique. Lucrările de conservare, proiectate de biroul de arhitectură Moshly-Eldar, au urmărit păstrarea caracterului istoric al clădirii și integrarea ei armonioasă într-un ansamblu care include și o construcție modernă. Vechea casă și-a păstrat identitatea arhitecturală, continuând să fie un element distinct și ușor de recunoscut în cadrul complexului hotelier. Astfel, clădirea a primit o viață nouă, fără ca urmele trecutului său să fie șterse.

Casa Schumacher nu spune doar povestea unei familii. Ea reflectă un întreg capitol din istoria Haifei: de la Comunitatea Templerilor, trecând prin frământările secolului XX, până la păstrarea memoriei istorice într-un oraș aflat în continuă transformare.

Articolul a apărut în ebraică, în 27 ianuarie 2023, în publicația Haipo: https://haipo.co.il/item/420325

David Bar On

Sursa imaginilor:

1. Desen de David Bar On

2. https://commons.wikimedia., Public domain cia Wikipedia Commonsorg/wiki/File:Gottlieb_Schumacher.jpg Foto: Schumacher Institut, Uni Haifa, Public domain via Wikimedia Commons

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *