La jumătatea secolului al XIX-lea tuberculoza (TBC) era o calamitate ca și cancerul azi.  Milioane de oameni se îmbolnăveau și mureau din cauza ei.  În principiu TBC-ul e considerat o boală a sărăciei,  a condițiilor proaste de locuit și a unei  alimentații sărace în elementele nutritive esențiale. Dar în acele vremuri se îmbolnăveau și oamenii cu venituri medii sau ridicate. Aceștia plecau în Italia, la soare,  sau în Elveția la aerul curat al Alpilor unde stăteau cu lunile și uneori cu anii. Fiindcă tuberculoza e molipsitoare și oricine o putea lua din aer.  Drama lor e reflectată de Thomas Mann în celebrul său roman ” Muntele vrăjit” iar o altă dramă la fel  de celebră e cea a ”Damei cu camelii”.  Diagnosticul era ca o condamnare la moarte, dar fără a putea ști când e termenul execuției.  Din fericire TBC-ul e cauzat de un bacil pe care l-a descoperit domnul Koch, al cărui nume îl poartă acum, bacilul Koch. Dacă e un bacil atunci poate fi făcut și un vaccin.  Așa a fost practic eradicată tuberculoza în țările dezvoltate, dar în lumea săracă tot au murit anul trecut 1,5milioane de oameni din cauza tuberculozei.

Bacilul lui Koch

Din nefericire cancerul nu are o origine microbiană sau virotică, altfel am fi scăpat de el demult, așa cum omenirea a scăpat de rujeolă, de poliomielită, de holeră,  de tifos. care făceau ravagii în secolul trecut. Regretatul academician N. Cajal care a condus mulți ani Institutul Român de Virusologie a susținut ipoteza  originii virotice a cancerului, dar nu a putut să o dovedească. După cum știm cu toții tumorile canceroase sunt o aglomerare de celule care au scăpat de sub controlul imunologic al organismului și se înmulțesc necontrolat sufocând țesuturile sănătoase. O multiplicare care nu poate fi oprită.

Aici eu am o teorie a mea bazată pe procesul natural de regenerare. La câte teorii există și nu au o explicație valabilă de ce nu aș avea și eu o teorie a mea? Și m-am gândit să o public în Baabel, care nu e o revistă medicală și nici eu nu sunt medic, dar e citită de mulți oameni deștepți.

Dacă tăiem coada unei șopârle coada crește la loc. Acest fenomen se numește regenerare a țesuturilor și e un fenomen datorită căruia trăim noi înșine și care, cred eu, când scapă de sub control generează tumorile maligne.

În fiecare clipă,  celule din organismul nostru mor şi altele noi se nasc.  Suntem într-o permanentă primenire,  ceea ce e vechi şi uzat fiind înlocuit cu ţesuturi tinere.  Organismul nostru are uimitoarea capacitate de a se autoregenera,  ca și coada șopârlei. Celule diferite au durate de viaţă diferite,  ca atare,  organele se înnoiesc în ritmuri diferite

De exemplu,  un ciclu complet de viaţă al celulelor roșii din sânge durează patru luni, cele albe se schimbă într-un an.  Pielea se schimbă o dată la două-trei săptămâni,  la patru zile se schimbă colonul,  excepția o constituie oasele care se regenerează la zece ani.  Odată la cinci luni  ficatul se reface complet.  Ficatul,  foarte bine vascularizat,  are o putere de regenerare uimitoare,  se reface complet în cinci luni şi chiar mai repede.  În cazul în care se îndepărtează prin operaţie 70% din ficatul unei persoane,  acesta va creşte la loc,  aproape în întregime,  în numai două luni.  Până şi ficatul alcoolicilor se poate regenera întrucât celulele hepatice se reînnoiesc odată la 150 de zile.  Dacă nu s-ar întâmpla acest lucru,  organismul s-ar umple de deşeuri şi ar înceta să mai funcţioneze.  În cazul cirozei însă,  ficatul nu mai are nici o celulă funcţională şi nu se mai poate regenera.  Bătrânii spun că plantele şi florile galbene sunt ideale pentru sănătatea ficatului.

Hematii creştere-descreştere

Până de curând se credea că inima nu are capacitatea de a se regenera.  Un studiu recent a descoperit că acest organ este dotat cu celule stem care întineresc inima constant,  de cel puţin trei sau patru ori în timpul vieţii.  Dacă inima nu s-ar regenera,  durata ei de viaţă ar fi de numai 20 de ani.  După vârsta de 35 de ani,  inima oboseşte şi îşi răreşte bătăile,  numărul maxim de contracţii pe minut scăzând cu una pe an.  De asemenea,  inima se micşorează cu o medie de 0,3 grame în fiecare an,  pompând tot mai puţin sânge în corp.  La fel ca toţi ceilalţi muşchi,  inima rămâne în formă cu exerciţii fizice.

Regenerarea celulelor cardiace se poate face cu substanţe neocardiogenice,  capabile să stimuleze formarea de ţesut cardiac sănătos.  Aceste substanţe benefice pentru inimă sunt resveratrolul (extras din coajaa strugurilor negri) şi ginsengul.  Remedii care stimulează celulele stem şi, astfel,  întineresc inima: infuzie de unguraş şi lăptişor de matcă. Pentru ca inima să funcţioneze bine  şi sângele trebuie să fie sănătos,  precum şi vasele prin care circulă.  Celulele roşii din sânge trăiesc cam patru luni.  O singură picătură de sânge conţine milioane de asemenea celule,  care ajută la transportul oxigenului.  Fierul facilitează acest proces,  deci e bine să mâncăm carne roşie,  ouă,  carne de pui sau fasole,  porumb,  sfeclă roşie,  cacao.

Vasele de sânge îngustate îşi pot recăpăta dimensiunile optime prin forţele proprii ale organismului,  care poate construi chiar artere noi.  Esenţială e alimentaţia săracă în sare şi colesterol.  Se recomandă vinete,  morcovi,  ceapă,  soia,  peşte,  iaurt,  ulei de floarea-soarelui,  mere,  gutui,  tărâţe de ovăz şi de orz.  Dintre plante,  sunt utile prazul,  usturoiul,  hreanul,  sucul de varză.

Vârsta intestinelor este de numai două-trei zile.  Aceasta deoarece intestinele sunt expuse chimicalelor foarte corozive,  precum acidul gastric.  Anumite porţiuni,  care se protejează cu un mucus de acest acid,  se regenerează la fiecare trei-cinci zile. Celulele mucoasei intestinale se hrănesc şi se regenerează în proporţie de 70% cu ajutorul acizilor graşi Omega.  Aceştia conferă protecţie contra cancerului şi a bolilor inflamatorii ale intestinului.  Prăjelile şi băuturile alcoolice afectează mucoasa intestinelor. Cei mai buni regeneratori ai intestinelor sunt: varza murată,  pătlagina,  cătina .  Sunt necesare și 25-30 de grame de fibre în fiecare zi.  Învelişul stomacului (mucusul) se schimbă complet la două până la maximum cinci zile.  Fiindcă altfel nu ar rezista la acidul din stomac, necesar pentru digerarea alimentelor.

Plămânii conţin mai multe tipuri de celule,  care se înnoiesc la perioade diferite,  de cel mai mult timp având nevoie ţesutul alveolar: circa un an.  Pe de altă parte,  celulele de la suprafaţa plămânilor se regenerează o dată la două-trei săptămâni.  Emfizemul pulmonar,  însă,  poate împiedica regenerarea celulelor,  distrugând definitiv celulele ţesutului alveolar.

Pentru regenerarea mai rapidă şi mai eficientă a plămânilor se recomandă vitamina A (acidul retinoic).  O singură porţie de morcovi,  cartofi dulci sau mango oferă doza recomandată zilnic din această vitamină.  Importante sunt şi renunţarea la fumat şi mişcarea în aer liber.  Antioxidanţii ajută la refacerea plămânilor.  Vitamina C şi flavonoidele se găsesc în fructele şi legumele proaspete,  în special fructele de pădure,  verdeţuri (broccoli),  roşii,  ardei şi cireşe.  Lactatele,  peştele,  apa şi cafeaua îmbunătăţesc activitatea pulmonară.

La bărbaţi se regenerează mai repede părul și unghiile.

Papilele gustative sau,  mai bine zis,  receptorii pentru gust au o durată de viaţă de numai zece zile.  Pe suprafaţa limbii există circa 10. 000 de receptori care ne ajută să detectăm aromele,  la vârstnici numărul papilelor putând să se reducă la jumătate.  Infecţiile şi fumatul pot afecta receptorii şi regenerarea acestora.

La ochi,  singura componentă care se regenerează de-a lungul vieţii este corneea,  în mai puţin de 24 de ore de la un accident.

Pentru o vedere bună,  trebuie să mâncăm peşte,  morcovi,  afine,  ouă,  usturoi,  spanac.

Ochiul este protejat de gene.  Cele de sus au 150-200 de peri,  iar cele de jos 75-100.  Genele cad şi sunt înlocuite de altele o dată la două luni.  Sprâncenele se refac în şase-opt săptămâni.

Vârsta părului depinde de lungimea acestuia,  însă,  în mod obişnuit,  părul creşte un centimetru pe lună.  La femei,  părul se reface complet o dată la şase ani,  la bărbaţi,  o dată la trei ani.  Anual,  pierdem mai mult de 35. 000 de fire de păr ca urmare a acestui ciclu natural de înnoire. Numărul acestor fire pierdute poate fi mai mare sub influenţa stresului,  a fumatului,  a alimentaţiei lipsită de nutrienţi.

Unghiile de la mâini cresc cu trei-patru milimetri pe lună,  de două ori mai repede decât cele de la picioare.  Unghiile de la picioare se regenerează în şase luni,  în timp ce unghiile de la mâini se refac în trei luni.  Explicația este aceea că ultimele sunt mai bine vascularizate.  Unghiile celor tineri şi ale bărbaţilor cresc mai repede datorită unei circulaţii mai bune. În mod inexplicabil,  unghiile degetelor mici de la mâini cresc mai încet decât celelalte.

Pielea, care la un om mediu ca greutate și înălțime cântărește cca.  4 kg,  se reînnoieşte o dată la două săptămâni pentru a putea proteja organismul mai bine contra diverselor substanţe cu care vine în contact, dar şi pentru a se putea reface în urma rănirilor.  Odată cu înaintarea în vârstă,  epiderma îşi pierde elasticitatea din cauza lipsei colagenului şi a deshidratării,  ceea ce reduce capacitatea ei de a se autoregenera.  Pentru o piele sănătoasă,  trebuie să consumăm: fibre,  cereale integrale,  alimente bogate în acizi graşi Omega-3 (peşte gras,  avocado,  nuci,  seminţe de in,  seminţe de dovleac,  migdale),  carne,  peşte,  ouă,  ulei vegetal nerafinat şi fructe oleaginoase,  fructe de pădure, citrice, roşii.

Muşchii intercostali se regenerează o dată la 15 ani.  După vârsta de 25 de ani,  începem să pierdem anual aproximativ 250 de grame de masă musculară,  cele mai afectate zone fiind şoldurile,  picioarele şi spatele.  Acest fapt atrage,  inevitabil,  scăderea flexibilităţii şi a rezistenţei fizice a organismului,  ducând la predispoziţia spre accidente

Neuronii sunt singurele celule care nu se regenerează.  Creierul nostru porneşte cu celulele pe care le avem la naştere,  în jur de 100 de miliarde şi, pe măsură ce îmbătrânim,  o parte dintre ele se degradează,  ceea ce explică accesele de demenţă la unele persoane.  Cu toate acestea,  există două zone ale creierului care se regenerează: Ele sunt bulbul olfactiv responsabil de simţul mirosului, și hipotalamusul care răspunde de capacitatea de învăţare.

Cerebelul este cu trei ani mai tânăr decât organismul.  Această zonă din creier este localizată în partea dinspre ceafă a creierului şi controlează funcţiile motorii şi ale echilibrului.  Deşi reprezintă doar 10% din totalul creierului,  aici e sediul a mai mult de jumătate din neuroni.  Este una dintre primele zone care se dezvoltă la bebeluşi.

Creierul începe să se micşoreze de la vârsta de 20 de ani şi,  în decursul vieţii,  pierde în jur de 10-15% din greutate.  La naştere,  cântăreşte cam 400 de grame,  în adolescenţă are în jur de 1,4 kilograme,  apoi pierdem câte un gram din greutatea creierului pe an,  adică 100. 000 de neuroni.  Oamenii de ştiinţă nu pot explica de ce neuronii nu se regenerează,  dar se presupune că de vină ar fi acumularea de toxine.  Problemele sunt accelerate de fumat,  alcool,  diabet,  obezitate,  colesterol mărit.  Scanările arată că lobul frontal şi cel temporal se micşorează cel mai mult.  Totuşi,  acest proces nu afectează capacitatea de gândire şi de concentrare. Folosindu-ne creierul intens,  acesta devine mai puternic prin creșterea conexiunilor neuronilor din el. Un studiu australian arată că hipocampusul oamenilor care au avut o activitate cerebrală intensă pe toată durata vieţii pierde la bătrâneţe cu 8, 3% mai puţin din volum faţă de alte cazuri.  Şi exerciţiile fizice contează în stimularea neurogenezei.

Cele mai bune alimente pentru sănătatea creierului sunt: fructele de pădure (afine),  nuci,  avocado,  banane,  ouă,  somon,  vinete,  cafea,  ciocolată neagră,  iaurt,  ceai verde,  legume cu frunze verzi,  morcovi cruzi,  vin roşu,  cereale integrale,  usturoi.

Osteocite

Oasele se reînnoiesc o dată la zece ani Oasele se refac constant,  însă procesul de regenerare se încheie o dată la zece ani.  Osteocitele ajută la refacerea oasele,  iar osteoblastele construiesc matricea osoasă şi mineralizează osul.  Procesul de regenerare încetineşte în jurul vârstei de 45 de ani,  când poate începe procesul de instalare a osteoporozei,  în special la femei.  Densitatea osoasă este cea mai puternică la 20 de ani.

Coloana vertebrală se reface şi ea,  însă majoritatea persoanelor pierd un centimetru la fiecare decadă,  începând cu vârsta de 40 de ani,  din cauza curbării coloanei.  Cele 23 de discuri intervertebrale,  care absorb şocurile asupra coloanei,  se comprimă treptat.  În special în timpul zilei acestea se tasează,  dar se reaşează în timpul somnului.  Dimineaţa,  înălţimea unui om e cu 1-1,5 centimetri mai mare decât seara.  Odată cu înaintarea în vârstă,  discurile nu-şi mai revin.  Scăderea în înălţime reprezintă un semn al apariţiei osteoporozei,  în special la femei,  iar la bărbaţi poate însemna şi o problemă de inimă.  Cei care pierd 2, 8 centimetri sau mai mult în 20 de ani sunt cu 46% mai predispuşi la boli coronariene.  Numai o cincime dintre oameni reuşesc să îşi menţină înălţimea odată cu vârsta.  Persoanele care scad în înălţime,  conform unui studiu recent,  sunt mai predispuse la fracturi de şold.

Odată cu trecerea anilor,  şi oasele feţei se micşorează,  primul fiind maxilarul,  din cauza pierderii dinţilor. Dar aici danturile artificiale pot menține trăsăturile inițiale ale feței.  Unele organe se micşorează,  altele cresc  Cea care  se micşorează  este vezica urinară. .  La 25 de ani,  vezica unei persoane normale poate reţine în jur de două căni de lichid,  dar până la 65 de ani,  volumul se înjumătăţeşte.  Evitaţi alcoolul şi cafeaua în exces,  acestea irită vezica.

Unele organe cresc,  însă,  pe măsura înaintării în vârstă.

Partea internă a urechii rămâne la aceeaşi mărime,  dar la exterior majoritatea urechilor se alungesc deoarece cartilajele continuă să se dezvolte şi după ce oasele s-au oprit din creştere.  Ca urmare,  la bătrâneţe,  încep să atârne.   Se lungesc şi se lăţesc în timp labele picioarelor deoarece tendoanele şi ligamentele îşi pierd elasticitatea.  La fiecare zece ani,  o persoană mai poate creşte cu o jumătate sau chiar un număr la pantofi.

Odată cu vârsta volumul spermei se reduce cu aproximativ 0, 03 mililitri,  iar numărul spermatozoizilor capabili de fecundare cu 2, 5 milioane.  După vârsta de 27 de ani,  ovulele femeilor îmbătrânesc prematur.

O dietă săracă în grăsimi şi cât se poate de sănătoasă va asigura o viaţă sexuală bună mai mult timp.

Așadar în corpul nostru tot timpul se regenerează ceva. Milioane de celule mor, milioane sunt noi și se așează cu precizie în locul celor moarte. Dar după cum vedeți lucrăm cu milioane și miliarde de celule. Este un proces uriaș pe care nici cel mai bun computer nu-l poate asigura perfect în mânuirea materialelor de inventar dintr-un depozit sau în repararea unor construcții.  Sunt miliarde de obiecte în inventar și toate trebuie puse precis la locul lor. În acest complicat și foarte fin proces de reconstruire permanentă se pot întâmpla încurcături. Câteva milioane de celule vin la un țesut în plus față de norma inițială, nu găsesc loc acolo fiindcă nu sunt în program dar au sosit totuși și alcătuiesc o tumoare exterioară, care se alimentează cu sângele ce trebuia să ajungă la organul respectiv. Tumoarea parazitează țesutul pe care crește, dereglează mecanismul de regenerare și crește mereu fiindcă automat acum o parte din celulele stem nu se mai atașează organului de bază ci ajută tumoarea să se dezvolte. Tumoarea e o eroare de program care se autoalimentează.  Cum putem opri acest proces? Încă nu știe nimeni.  Organismul acționează ca un robot automat. funcționând orb după un algoritm perfecționat în milioane de ani  și nu îl poți opri, deocamdată, se oprește singur când s-a autodistrus.  Avem cancerul în noi, dar sistemul imunitar  îl ține în frâu. Când ceva slăbește acest sistem, radiația cosmică, cea roentgen, fumul de țigară, alcoolul sau problemele psihice, depresia mai ales, regenerarea naturală devine un dușman al propriului organism.

Ipoteza mea este deci că nu există un microb al cancerului ci trebuie să ajungem la posibilitatea de a interveni în schimbarea programului celulelor stem care au luat-o razna. O să ajungem și acolo dar drumul e greu într-o lume în care chiar și cu microscopul bâjbâim.

Andrei Banc