Pentru un număr aniversar cred că sunt datoare baabelienilor să le relatez felul cum am ajuns eu să scriu la Baabel. Absolut întâmplător, într-o pauză la o manifestare publică ținută la Parlament, la care am fost invitată ca fostă deportată în Transnistria (cred că era în urmă cu patru ani), m-am întâlnit cu Eva Galambos și Eva Țuțui, pe care le cunoșteam relativ vag de multă vreme. Din vorbă în vorbă Eva Galambos, amabilă cum e de obicei și mai ales în contextul celor spuse de mine atunci în public, m-a invitat să colaborez la revista online Baabel, despre care eu nici nu știam că există. I-am răspuns că am din păcate mult timp, că îmi place să scriu fără a fi grafomană, așa că o să-mi încerc, cu rezervele mele, posibilitățile. Și așa, ușor, ușor – de fapt cu greu – a m început să colaborez la Baabel, uneori cu articole mai bune, alteori mai slabe, dar o fac întotdeauna cu mare plăcere și dăruire. Cel mai greu lucru pentru mine e alegerea subiectului. Unele subiecte vin peste mine noaptea, când nu dorm, altele vin din evenimentele aflate peste zi, din amintiri sau discuții ocazionale, dar nu toate mi se par demne de a fi împărtășite Baabelienilor.

Nu am vrut să-mi exprim părerile politice pentru că nu sunt sigură pe ele și nu mă pricep. De asemenea am încercat, cât am putut, să nu vorbesc de deportarea mea și a familiei, dar nu există articol în care să nu ating această temă, indiferent despre ce aș scrie. Sigur că aș avea multe subiecte legate de profesia mea de medic, unele chiar foarte interesante, dar întotdeauna reușesc să aleg esențialul. Și de aici vine frica mea de a fi ales un subiect nepotrivit…

Da, e adevărat că mulți dintre cei care scriem suntem medici, dar fiecare are în spate o altă viață, o altă experiență și bineînțeles mai mult sau mai puțin talent de a se exprima în scris. De aceea, dragi baabelieni, cu ocazia numărului festiv vă cer răbdare, mai bine zis iertare pentru timpul irosit uneori cu unele din articolele mele. Iar pe fondatorii revistei țin să-i felicit din toată inima pentru munca depusă până acum și pentru cea pe care o vor face, sper, și în viitor. La rându-mi, ca un fost bun și sârguincios elev, la o anumită etapă cum este acum acest număr festiv, vă promit că-mi voi alege mai bine subiectele și voi încerca să fiu la înălțimea revistei și să nu vă plictisesc.

Mirjam Bercovici