Cum am ajuns să scriu la Baabel

Pentru un număr aniversar cred că sunt datoare baabelienilor să le relatez felul cum am ajuns eu să scriu la Baabel. Absolut întâmplător, într-o pauză la o manifestare publică ținută la Parlament, la care am fost invitată ca fostă deportată în Transnistria (cred că era în urmă cu patru ani), m-am întâlnit cu Eva Galambos și Eva Țuțui, pe care le cunoșteam relativ vag de multă vreme. Din vorbă în vorbă Eva Galambos, amabilă cum e de obicei și mai ales în contextul celor spuse de mine atunci în public, m-a invitat să colaborez la revista online Baabel, despre care eu nici nu știam că există. I-am răspuns că am din păcate mult timp, că îmi place să scriu fără a fi grafomană, așa că o să-mi încerc, cu rezervele mele, posibilitățile. Și așa, ușor, ușor – de fapt cu greu – a m început să colaborez la Baabel, uneori cu articole mai bune, alteori mai slabe, dar o fac întotdeauna cu mare plăcere și dăruire. Cel mai greu lucru pentru mine e alegerea subiectului. Unele subiecte vin peste mine noaptea, când nu dorm, altele vin din evenimentele aflate peste zi, din amintiri sau discuții ocazionale, dar nu toate mi se par demne de a fi împărtășite Baabelienilor.

Nu am vrut să-mi exprim părerile politice pentru că nu sunt sigură pe ele și nu mă pricep. De asemenea am încercat, cât am putut, să nu vorbesc de deportarea mea și a familiei, dar nu există articol în care să nu ating această temă, indiferent despre ce aș scrie. Sigur că aș avea multe subiecte legate de profesia mea de medic, unele chiar foarte interesante, dar întotdeauna reușesc să aleg esențialul. Și de aici vine frica mea de a fi ales un subiect nepotrivit…

Da, e adevărat că mulți dintre cei care scriem suntem medici, dar fiecare are în spate o altă viață, o altă experiență și bineînțeles mai mult sau mai puțin talent de a se exprima în scris. De aceea, dragi baabelieni, cu ocazia numărului festiv vă cer răbdare, mai bine zis iertare pentru timpul irosit uneori cu unele din articolele mele. Iar pe fondatorii revistei țin să-i felicit din toată inima pentru munca depusă până acum și pentru cea pe care o vor face, sper, și în viitor. La rându-mi, ca un fost bun și sârguincios elev, la o anumită etapă cum este acum acest număr festiv, vă promit că-mi voi alege mai bine subiectele și voi încerca să fiu la înălțimea revistei și să nu vă plictisesc.

Mirjam Bercovici

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

4 Comments

  • Andrea Ghiţă commented on July 29, 2018 Reply

    Stimată doamnă Mirjam, subiectele Dvs. sunt foarte, foarte interesante, dovadă stând numărul de comentarii şi de cititori care vă urmăresc. Vă mulţumesc mult pentru toate contribuţiile!

  • ivan klein commented on July 29, 2018 Reply

    Completare : Numai aici pot să mulțumesc doamnei Galambos că v-a țndemnat să scrieți .

  • Nicole Sima commented on July 27, 2018 Reply

    Asa si eu, am citit si voi citit si de acum incolo cu mult interes tot ce va aparea sub semnatura Mirjam Bercovici.
    La multi ani, Baabel!

  • ivan klein commented on July 26, 2018 Reply

    Pînă acum n-ați ales nici-un subiect nepotrvit . Scrieți , scrieți , scrieți . Eu am să vă citesc dar nu datorită îndemnului lui Stalin : ” Citiți , citiți , citiți ! “

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *