La un an după vizita de la Budapesta unde s-a întâlnit cu liderii Grupului de la Visegrád, cărora le-a cerut sprijinul față de Uniunea Europeană, Benjamin Netanyahu a țintit o altă organizație regională în același scop –  colaborare extinsă și susținerea punctelor de vedere israeliene la Bruxelles. Cele două alegeri nu au fost întâmplătoare, mai multe elemente au jucat un rol determinant în opțiunea premierului.

În ceea ce privește Grupul de la Visegrád, Netanyahu a speculat faptul că  statele membre – Ungaria, Polonia, Cehia și Slovacia – nu împărtășesc  toate pozițiile Uniunii , mai concret ale Comisiei Europene, în primul rând în problema migranților dar și a altora legate de nerespectarea unor principii democratice sau libertăți cetățenești, aspecte criticate de organismele europene. De menționat că anul acesta situația s-a acutizat mai ales raportat la Ungaria și Polonia, amenințate de sancțiuni din partea Uniunii. În acest context, Netanyahu știa că cererea lui de susținere împotriva unor decizii ale UE va avea câștig de cauză și așa s-a și întâmplat, Israelul a primit susținere nu numai în Europa ci și în cadrul altor organizații internaționale ca de pildă ONU. Desigur, a existat și există și reciprocitate, Israelul dispunând de multe mijloace care să favorizeze aceste state. Dar aici trebuie să mai menționăm un lucru. Dacă Netanyahu a găsit puncte comune, de pildă cu premierul Orbán cu care a împărtășit și împărtășește antipatia față de George Soros, vizita în Ungaria și relațiile cu Grupul de la Visegrád nu  s-au bucurat de un accept unanim în Israel. Antisemitismul mascat din Ungaria, poziția Poloniei față de Holocaust, manifestări cu caracter rasist în Slovacia nu au trezit simpatie la anumite segmente ale populației din Israel. Încă trăiesc supraviețuitori ai Holocaustului provenind din aceste țări și care nu pot să uite niște lucruri. Poate înțeleg că Netanyahu, în condițiile proliferării antisemitismului  sub forma antiisraelismului în Europa, are nevoie de susținerea punctului de vedere israelian de combatere a acestui fenomen care afectează economic și politic Israelul, dar nu prea le place alianța cu niște state cu un trecut și chiar cu un prezent problematic în context evreiesc și israelian.

Borisov şi Netanyahu

În schimb aceste „umbre”  au lipsit în demersul recent al premierului de  extindere și diversificare a relațiilor cu țări din Balcani, respectiv statele membre ale Forumului de la Craiova, organizație înființată în 2015 și care cuprinde Bulgaria, Grecia, Serbia și România. La recenta reuniune de la Varna, Netanyahu a fost invitat de onoare. Pe marginea reuniunii, a stat de vorbă cu toți liderii prezenți, inclusiv cu premierul României și a avut loc o conferință de presă comună a tuturor liderilor prezenți. În această configurație, Netanyahu nu a trebuit să se confrunte cu probleme ca în cazul Grupului de la Visegrád. Este adevărat, evreii au fost deportați din Grecia și Serbia, ambele țări fiind ocupate de armatele germane, dar în cele două țări a existat o puternică mișcare de rezistență și s-a încercat și salvarea unor evrei. Detașamentele de partizani din Iugoslavia au eliberat lagăre și mulți evrei au intrat în rândurile lor. În Bulgaria s-a înregistrat o situație excepțională. Aliată a lui Hitler, Bulgaria, din cauza opoziției unei părți a parlamentului, a Bisericii ortodoxe și a regelui, nu a acceptat deportarea evreilor, numai a celor care s-au aflat în teritorii anexate ca de pildă Macedonia sau  Salonic. În România, e adevărat, evreii din Bucovina de nord și Basarabia au fost deportați în Transnistria dar guvernele de după 1989, mai exact începând din 2004 și-au asumat răspunderea pentru ceea ce s-a întâmplat cu evreii în timpul războiului. Cunoscând probabil  aceste date, Netanyahu a declarat că  și în aceste țării evreii au murit în Holocaust dar au existat mulți neevrei care și-au riscat viața să-i salveze pe evrei, că aceste state  adoptă poziții ferme cu privire la antisemitism și încearcă să păstreze monumentele evreiești.

Viorica Dăncilă şi Beniamin Netanyahu

Referitor la poziția față de UE, chiar dacă situația acestor țări este departe de cea a Grupului de la Visegrád, se manifestă nemulțumiri față de anumite abordări europene. Poate cel mai rău stă România, amenințată cu sancțiuni din cauza așa ziselor reforme ale justiției. Celelalte trei țări nu sunt mulțumite de politica UE față de migranți, nici Bulgaria, nici Serbia care au populație musulmană nu doresc ca rândurile acesteia să se îngroașe cu posibili teroriști. Astfel că cererea de susținere a lui Netanyahu a fost privită pozitiv. În mod concret, premierul israelian s-a adresat României ca viitoare deținătoare a președinției Consiliului European, căreia i-a cerut să încerce să schimbe politica UE față de Israel.

Netanyahu în Bulgaria

Premierul israelian are ce să ofere . În primul rând, un aspect subliniat de el de mai multe ori –securitatea. Israelul apără Europa de teroriști, a spus , dând și exemple concrete –două atentate în pregătire, unul la Paris, altul la Copenhaga au fost anihilate cu ajutorul serviciilor israeliene de securitate. Deci este binevenită continuarea colaborării între aceste servicii și cele ale statelor din Forumul de la Craiova. Netanyahu a vorbit și despre avantajele oferite de Israel în alte domenii unde statul evreu se află în frunte –tehnologia, agricultură,sănătate și energie. Aici a venit de asemenea cu propuneri concrete – realizarea eventual a unei ramuri balcanice a conductei submarine EastMed care, de la zăcămintele de gaze israeliene din Mediterana va ajunge în Grecia și Italia. Sigur că premierul israelian speră  și ca măcar una dintre aceste țări să-și mute ambasada la ierusalim, amintind în mod concret România și mulțumindu-i premierului Boiko Borisov pentru promisiunea de a ridica nivelul Consulatului bulgar din Ierusalim.

Statele Forumului de la Craiova au primit cu simpatie ofertele israeliene și au promis să susțină Israelul, aceasta în măsura posibilului. (Serbia deocamdată nu este membră a UE). Nu este ușor, presupunându-se în multe cazuri problema unanimității în luarea deciziilor. Dar în zilele noastre, lucrurile nu stau așa ca în urmă cu patru-cinci ani. Se manifestă un fel de disidență în rândul UE, acceptată uneori nolens-volens. În aceste condiții, s-ar putea ca Netanyahu să obțină mai ușor sprijinul dorit iar demersurile lui în Europa centrală , de est și în Balcani să aibă șanse de reușită.

Eva Galambos