Cine este Martha Izsák? Cititorii o cunosc drept poetă și publicistă. Este autoarea unui număr impresionant de volume de poezii în limba română, unele traduse în limbile maghiară, franceză, germană, engleză, albaneză, aromână, italiană, ebraică. Poetă cunoscută, prezentă în antologii internaționale de poezie și laureată a mai multor premii românești și internaționale. Ea scrie și în limba franceză, este o iubitoare a culturii franceze, activă în cadrul francofoniei din România, cunoscută ca poetă și în Franța și traduce poezie românească în limba franceză și poezie franceză în limba română.  

Martha Izsák are un palmares literar bogat. În afară de poezie, ea scrie articole de publicistică și eseistică. Este și curajoasă, nu face concesii. În perioada regimului comunist, a fost sub vizorul Securității: atitudinea ei de opoziție față de dictatură a făcut-o să sufere, dar ea a acceptat acest lucru cu demnitate. Acum 13 ani a publicat porțiuni din dosarul ei de la Securitate sub forma volumului ”Obiectiv: Zita”, apărut ulterior și în limba germană. Poetă și publicistă evreică din România contemporană, cu o orientare iudaică profundă, care se resimte în scrierile ei.

Martha Izsák este cunoscută publicului cititor de limba română din Israel prin jurnalistica ei. Colaboratoare a ziarului Jurnalul Săptămânii din Tel Aviv, în special cu articole și eseuri scurte. Acum,  în volumul Jurnalism neconvențional, ea a adunat aceste articole, cărora le-a adăugat și altele, apărute în revista Realitatea Evreiască, în publicațiile culturale românești  Cuvântul Liber și Revista 22 și în publicația în limba maghiară Nepújság. Opera ei publicistică reapărută în volum cuprinde articole publicate inițial în perioada 2006-2018, care continuă să prezinte interes și să aibă aspecte actuale. Volumul a apărut la editura Napoca-Star din Cluj-Napoca la sfârșitul anului 2019. Articolele sunt republicate sub forma de copii xerox, care păstrează forma existentă în ziarele respective, dar sunt selectate și aranjate pe teme.

Multe articole din volum sunt pe teme iudaice, dar nu numai. Este o publicistică de atitudine, reprezentând punctul de vedere al autoarei. Martha Izsak nu scrie un articol dacă nu are ceva de spus. Subiectele iudaice se referă la viața evreiască din România de astăzi. Atât în articole pe teme evreiești, cât și în articole pe alte teme, Martha Izsák se referă în mod special la situația din Transilvania contemporană, regiune bine cunoscută de autoare, care locuiește la Târgu-Mureș, orașul ei natal, activează în cadrul filialei din Cluj-Napoca a Uniunii Scriitorilor din România, vizitează Maramureșul și Crișana bunicilor și străbunicilor ei. Martha Izsák susține deschiderea și multiculturalismul, umanismul și respectul față de semeni, indiferent de etnie și religie. Este semnificativ faptul că un articol referitor la poetul de limbă germană Dieter Schlesak este intitulat Transilvania mon amour, autoarea adăugând că acest poet, eseist, publicist și romancier ”s-a născut în Transilvania, leagăn al unor civilizații care s-au întâlnit aici creând așa-zisa unitate în diversitate în toate domeniile”. În alt articol, intitulat Clujul din cuvinte, autoarea vorbește despre ”Clujul înnobilat de Lucian Blaga”.

Într-un interviu luat profesorului universitar de cardiologie Andrei Keren, de la Spitalul Universitar Hadassa din Ierusalim, este menționată originea lui târg-mureșană, pe care nu o va uita niciodată, având ”duble rădăcini, aici în Transilvania și în Israel”. Transilvania este regiunea în care trăiesc oameni nu numai de diferite culturi, dar și de diferite religii. Autoarea povestește despre contactul pe care l-a avut cu adventiști din satul Chinari de lângă Târgu Mureș, veniți în contact cu evrei și care de Iom Kipur au întrebat ”Unde este Chivotul Domnului?”. Ca un comentariu, ea adaugă că ”în multe sate din jurul orașului Târgu-Mureș au trăit în armonie români, evrei și unguri”. Într-un articol intitulat în mod sugestiv ”Maramureș, pământ sfânt de păduri cu lumini și umbre…”,  Martha Izsák vorbește atât despre viața contemporană în această provincie, cât și despre trecutul evreilor din Sighet și despre Ruscova familiei ei, de altădată. ”Ceea ce a rămas e doar o tristă umbră a trecutului”, adaugă ea. În alte articole, Martha Izsak nu uită să vorbească despre o expoziție cu ”cele mai frumoase sinagogi din Europa expuse la Târgu-Mureș”, despre programul ”Bereshit-7” organizat la Cluj-Napoca, despre istoricul medicinei ebraice ”Dr. Isidore Simon: de la Băla la Paris” cu care este înrudită, despre ”Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet”. Printre personalitățile intelectuale ardelene românești creștine ea îl prezintă pe Mitropolitul Ortodox Bartolomeu Anania într-un articol necrolog la încetarea lui din viață, pe poetul Ion Cristofor, un prieten al Israelului, pe scriitoarea Irina Petraș și alții. După cum nu uită nici personalități intelectuale de mare valoare, de origine evreiască, din restul României, precum ”savantul, învățătorul, poetul Solomon Marcus” și actrița Maia Morgenstern, sau israeliene originare din Regat, precum regretatul doctor în istorie Șlomo Leibovici-Laiș.   

Un aspect interesant este cel al comportării mediului general românesc – în special cel din Transilvania – față de mica obște evreiască existentă. Martha Izsák este un critic necruțător al rămășițelor antisemitismului, dar și al tuturor formelor de șovinism. Probabil în mod semnificativ, primul articol al volumului este cel intitulat ”Antisemitismul: un dușman vechi sub chipuri noi”. În acest articol este menționat efortul conducerii românești de stat de combatere a noilor forme de antisemitism și a negării Holocaustului. Într-un articol intitulat ”O unguroaică din Păsăreni, batjocorită de conaționalii ei”, Martha Izsák prezintă drama unei femei vârstnice, dar și a unor copii,  datorată respingerii, neînțelegerii, lipsei de respect, șovinismului, antisemitismului. ”O unguroaică din Păsăreni s-a măritat cu un evreu. S-au iubit și au plecat în Israel. S-a întâmplat destul de demult, în jurul anilor 50. Au avut doi copii, crescuți, educați acolo, iar copiii au avut și ei copii. Acolo nu erau considerați evrei, având mamă creștină. Cu toate astea, au participat, ca buni cetățeni, la toate războaiele, au trecut prin toate greutățile inerente situației. Acum, bătrâna s-a întors în Păsăreni, așa cum în multe locuri din lume oamenii în vârstă revin la locurile natale. Și mi se pare firesc. Aici ai mirosit prima floare, aici ai iubit, aici ai învățat primele slove… Și-a cumpărat o căsuță în centrul satului, împreună cu fiica și cele două nepoate, două fete drăguțe (…) Aici, în loc să fie primite cum se cuvine au fost batjocorite pentru că sunt evreice (…) Distinsa profesoară de istorie și directoare a școlii din Păsăreni i-a spus uneia din fete:  <<Da, voi, evreii, sunteți cei care l-ați omorât  pe Isus>> (…) Mă întreb cine naiba i-a dat diploma și cum este posibil ca, după cele întâmplate, să mai fie acolo (…) Într-o zi, fetița cea mică a dat telefon unui coleg. A răspuns mama băiatului (…) profesoară de religie. Se putea auzi prin telefon: <<Te caută o jidancă împuțită>> . Copila a rămas înmărmurită (ce religie o fi asta?) (…) Mi-a venit în minte proverbul cu râtul porcului”. Inițial, articolul a apărut în anul 2003 în ziarul târg-mureșan ”Cuvântul liber”. Să sperăm că situația s-a ameliorat de atunci, poate și ca urmare a articolului Marthei Izsák. Un subiect groaznic pe baza căruia ar putea fi scris un roman, dar pe care Martha Izsák reușește să-l prezinte integral, pe scurt, în mai puțin de o pagină. În alt articol, ”Despre oameni fără identitate”, autoarea pune problema educației tineretului, fără discriminare etno-religioasă, pentru a face ca tinerii, printre care cei de origine rromă, să devină oameni utili societății.

Alt aspect se referă la memoria Holocaustului, precum și la memoria familiei autoarei, privitoare atât la membrii familiei care și-au pierdut viața în Holocaust, cât și la supraviețuitori, printre care părinții autoarei, după întoarcerea din deportare. Autoarea arată o dragoste și o sensibilitate puternică față de mama ei, decedată acum câțiva ani și față de memoria ei, ca și față de memoria tatălui ei, ziarist, decedat de tânăr, și a bunicilor pe care nu i-a cunoscut. Volumul include mai multe articole dedicate acestei teme. Este semnificativ faptul că volumul se încheie cu articolul ”Evocarea unor clipe ce nu se–ntorc în lut”, apărut inițial în cartea ”Evrei în lagăre și ghetouri din Europa” (Editura Academiei Române, Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2015). Martha Izsák povestește despre suferința familiei ei în perioada Holocaustului în Transilvania de Nord și despre memoria suferinței și durerii, așa cum s-a păstrat în familia ei și i-a fost transmisă. Sfârșitul articolului este parcă un mesaj adresat tuturor, arătând chiar menirea autoarei, de a transmite amintirea Holocaustului mai departe, pentru a fi păstrată în memoria colectivă: ”Eu m-am născut după război. Și mama mea îmi povestea în fiecare seară întâmplări de la Auschwitz. Nu erau povești cu zâne și Feți-Frumoși. În timp ce îmi spunea aceste lucruri, de fiecare dată avea aerul că nu înțelege de ce s-au întâmplat toate astea. Și de ce tocmai ei și de ce tocmai când avea douăzeci de ani. Iar eu nu înțelegeam de ce îmi povestea întotdeauna aceleași lucruri, de ce mi le spunea întotdeauna altfel și de ce tocmai mie… Peste câțiva ani, am înțeles: foarte mulți prieteni au emigrat, care-ncotro, iar eu <<am rămas aici/ ca să ridic din neant/ pașii străbunicii/ cu statornicia clipelor/ ce nu se-ntorc în lut>>”.

(articol publicat în Jurnalul Săptămânii, Israel)

Lucian-Zeev Herşcovici