Pandemia de coronavirus dă naștere celor mai ciudate combinații de cuvinte, atitudini care se răspândesc cu viteză. Printre acestea, folosită din ce în ce mai frecvent este cea a ”diplomației vaccinurilor”. Aici pot fi distinse două direcții, dar legate una de cealaltă, vaccinul fiind numitorul comun. Prima, practicată de câtva timp, este cea în care o țară care are șansa să posede mai multe vaccinuri, oferă unei alte țări care nu a avut posibilitatea să le achiziționeze, o cantitate mai mică sau mai mare din cele trei, patru sau cinci tipuri din acest medicament salvator. Prima țară care a ofertat a fost Israelul, urmată apoi și de altele. Acțiunea are două subcategorii: un stat oferă vaccinul fără niciun fel de contraservicii, sau în spatele gestului la prima vedere altruist se ascund și alte interese. Desigur, nimeni nu va recunoaște că alege cea de a doua opțiune, dar până la urmă tot se va afla care a fost miza. Să precizăm: nu este vorba de bani, cel puțin deocamdată nu se face speculă cu vaccinul, oficial nimeni nu este atât de cinic încât să speculeze pandemia pentru cine știe ce interese meschine. Cred că putem vorbi mai degrabă de o abordare ”soft” – o declarație de simpatie, niște mulțumiri mai calde, gesturi care să îmbunătățească imaginea donatorului, dar nu putem exclude nici concesii mai mari. Numai că, din păcate, nu aceasta e calea de a învinge pandemia.

Celălalt aspect este disputa cu privire la vaccinul pe care ar trebui să-l folosim. Este un fel de război, pe care, cu puțină exagerare, l-aș numi ”vaccinul capitalist împotriva vaccinului socialist”. Cred că toată lumea înțelege că în cea de a doua categorie se află vaccinul chinezesc, Sinopharm și cel rusesc, Sputnik V.

La ora actuală, Sputnik a ajuns la Agenția Europeană pentru Medicamente (AEM), autoritatea europeană care analizează și autorizează folosirea vaccinurilor și este posibil ca până la apariția articolului nostru să existe deja o decizie. Cu multă precauție, AEM a declarat că decizia se va baza pe rezultatele studiilor de laborator și ale celor clinice la adulți. ”Aceste studii arată că Sputnik V stimulează producerea anticorpilor și a celulelor imune care țintesc virusul SARS-CoV-2 și ar putea ajuta împotriva Covid-19. AEM va evalua datele când ele vor deveni disponibile și va decide dacă beneficiile depășesc riscurile. Analizele vor continua până când se vor obține suficiente date necesare autorizării sale oficiale”, s-a subliniat într-o declarație a Agenției. Potrivit părții ruse, Sputnik are o eficacitate de 91 la sută și se poate păstra într-un frigider obișnuit.

Apariția celor două vaccinuri a fost primită în numeroase țări cu multă suspiciune și scepticism, argumentele mascând adesea elementul politic. Neîncrederea s-a datorat în primul rând lipsei de informații. La început nici rușii, nici chinezii nu au furnizat datele necesare pentru a se cunoaște principiul pe care se bazează vaccinul, componentele lui și rezultatele testărilor. Și chiar dacă existau informații, se punea întrebarea: fiind state unde secretomania este în floare, în ce măsură informațiile furnizate erau corecte? În ce măsură putem avea încredere? Nu cumva doresc să ne manipuleze? Oare sunt capabile să producă un vaccin corespunzător? Să nu uităm că atât China cât și Rusia au oameni de știință, cercetători capabili și tehnologii avansate.

Revenind la ”diplomația vaccinului”, ideea manipulării a prins viață când s-a văzut că țări ale UE, de exemplu Ungaria, au acceptat să aducă și să folosească cele două vaccinuri chiar înainte ca ele să fie autorizate. Fiind vorba de inimiciția bine-cunoscută a premierului Viktor Orban față de Bruxelles, care s-a manifestat și în domeniul vaccinurilor, respectiv față de neputința UE de a satisface toate cerințele membrilor, premierul ungar care manifestă o simpatie vizibilă față de Rusia și liderul său, a vrut să dea cu tifla Europei și să arate că se descurcă și fără ea. Orban a argumentat că orice întârziere în procurarea vaccinului duce la moartea a zeci sau sute de concetățeni și e mai bine să existe un vaccin, indiferent de unde provine, chiar dacă mulți unguri au fost reticenți față de vaccinul rusesc. Bănuiesc că, totuși, Orban a avut informațiile și garanțiile necesare și nu a acționat lipsit de răspundere când a apelat la vaccinul rusesc și la cel chinezesc. De-altfel, ele au fost autorizate de Agenția Ungară de Medicamente care, tot după opinia lor Orban, nu este cu nimic mai prejos ca cea europeană. Să sperăm că așa este. Exemplul lui a fost urmat și de o serie de alte țări, chiar și din UE – respectiv Slovacia, și de state nemembre ale UE din Europa – Serbia, Muntenegru și Republica Moldova, care a primit primele doze de vaccin Pfizer din România. Slovacia s-a decis după dezbateri aprinse în guvern. Dacă cele două vaccinuri își vor demonstra eficiența, fără doar și poate, influența statelor producătoare se va întări în zonele respective.

Este limpede că pentru a pune capăt pandemiei într-un viitor rezonabil soluția nu este ”diplomația vaccinurilor”, indiferent de forma sau scopul ei, ci o acțiune globală comună. Ea trebuie să depășească egoismele naționale și continentale și să cuprindă o politică concertată de măsuri și soluții care să aibă în vedere statele bogate și sărace deopotrivă. După cum se știe, OMS are un proiect. Este o abordare deosebit de dificilă și ca organizare și din punct de vedere financiar. Dar de această dată statele trebuie să conștientizeze faptul că numai împreună, cu multe sacrificii din partea tuturor, vor ajunge la un rezultat. Pandemia nu cunoaște granițe, nu are simpatii politice. Trăim într-o lume deschisă și chiar dacă nu ar fi așa, nimeni nu este mai presus de boală. Epidemiile de ciumă din Evul Mediu sunt ilustrative din acest punct de vedere. Atunci globalizarea era în fașă și totuși a murit jumătate din populația Europei și nu cunoaștem cifrele de pe alte continente. Chiar dacă teoriile conspiraționiste susțin că scopul pandemiei este să moară cât mai mulți pentru a se instaura ”guvernul mondial”, nu trebuie să existe niciun fel de elemente care să poată fi folosite ca argument pentru astfel de teorii. De aceea, vaccinurile nu trebuie să fie politizate, ci în măsura în care își dovedesc eficacitatea, folosite, indiferent din ce parte a lumii vor veni.

Eva Galambos