Sentință juridică ”istorică”: cine este evreu … oficial și legal în statul israel și în diaspora

De la trecut la prezent în formă legală

Luni 1 martie 2021, Curtea Supremă din Israel a pronunțat o sentință care a căpătat un caracter istoric. Ea a redeschis o problemă spinoasă: cine este evreu? O întrebare la care politicienii israelieni nu au reușit și probabil nici nu au vrut să răspundă clar, de-a lungul deceniilor. Ei au preferat să renunțe la dezbaterea acestei probleme, s-o neglijeze datorită complexității sale și implicațiilor sociale și politice pe care le are. Acești politicieni, din  partide politice diferite, au preferat varianta cea mai comodă, evitând implicarea proprie și nevoind să-și ia o răspundere istorică, ceea ce ar fi influențat întreaga evoluție viitoare a poporului lui Israel. Ei au decis  să accepte răspunsul dat de rabini ortodocși, pe bază halahică. În conformitate cu acest răspuns, este evreu sau evreică cel născut sau cea născută de o mamă evreică, precum și cel sau cea care trece la iudaism.  Dar fără să se precizeze nimic asupra trecerii cuiva la iudaism, fără a se vorbi de curentele religioase din iudaism. Cu alte cuvinte, o nebuloasă, făcându-se abstracție că există forme diferite de trecere la iudaism și ajungând la un raport ciudat între sacru și profan, între religios și laic, între dreptul halahic, dreptul civil, situația politică. În urmă cu un număr de ani, se afirma că trecerea la iudaism a ajuns elementul religios care îi preocupă pe evreii laici în Israel. Același răspuns general, fără precizări, explicații și comentarii, a fost preluat de ”Legea Reîntoarcerii”, lege de bază a Statului Israel, care decide asupra dreptului fiecărui evreu de a imigra în țară, de ”a face alyah”. Ulterior a fost declarat ca având drept de ”a face aliyah” și cel sau cea are un bunic evreu sau o bunică evreică. Deoarece curentul ortodox iudaic este singurul recunoscut oficial în Statul Israel, singurele convertiri la iudaism recunoscute oficial erau ortodoxe, ”în conformitate cu Halaha”, în fața unui Tribunal Rabinic ortodox de Stat. În privința convertirilor la iudaism făcute în străinătate, erau recunoscute numai cele făcute în fața unui tribunal rabinic ortodox. În anul 1988 s-a decis recunoașterea convertirilor la iudaism făcute în fața unui tribunal rabinic reformist sau conservativ (”masorti”) în străinătate, respectivele persoane trebuind totuși să se afle într-o comunitate o perioadă anumită, înainte de ”a face alyah”. Era însă o recunoaștere numai din punct de vedere juridic laic, dreptul de încadrare în ”Legea Reîntoarcerii”: rabinii ortodocși continuă să nu recunoască o asemenea convertire din punct de vedere halahic. Iar această decizie nu se referea la persoane trecute la iudaism în comunitățile reformistă și conservativă în Statul Israel. Să ne amintim de cazul unei doamne trecute la iudaism în 1989, în fața unui tribunal rabinic reformist, care a reușit să primească buletin de identitate israelian numai după intervenția personală a Ministrului de Interne de atunci, Roni Milo. Decizia din 1988 a determinat protestul partidelor politice religioase, care au cerut respectarea principiului ”ghiur keHalaha” , convertire la iudaism în conformitate strictă cu normele halahice, deci ortodoxă. Totuși, această decizie a rămas valabilă până astăzi.

Naționalitate și religie în iudaism   

Care este importanța sentinței recente a Curții Supreme? Ea  recunoaște convertirile la iudaism făcute în Israel de rabini reformiști și conservativi, dar numai din punct de vedere juridic laic. Persoanele convertite astfel capătă dreptul la cetățenia israeliană pe baza ”Legii Reîntoarcerii”, la fel ca orice alte persoane convertite la iudaism în țară sau în străinătate.  Dar din punct de vedere halahic, aceste convertiri nu sunt recunoscute. Dar ele capătă o recunoaștere juridică și politică din partea guvernului.  Trecerea la iudaism a cuiva nu este o simplă schimbare de confesiune. Ea include problema unității poporului evreu, a continuității lui, a primirii cetățeniei israeliene de către noii imigranți pe baza ”Legii Reîntoarcerii”, a legăturii între Statul Israel și evreii din Diaspora, a poziției iudaismului reformist și conservativ în Statul Israel. Schimbarea de confesiune pe plan individual include identificarea națională evreiască personală, adăugând așa-zisul ”certificat de evreitate”. Identificarea între naționalitate și apartenența religioasă cu privire la existența poporului evreu este un aspect halahic tradițional: este vorba de termenul ”am Israel”, chiar dacă nu ne referim la definiția lui ca popor modern. Definiția a fost preluată și de mișcarea sionistă de la începutul ei. Printre cei care au preluat această definiție în România la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea au fost doctorul Karpel Lippe, lider ”Chowewei Zion” și participant la primul Congres Sionist Mondial, precum și rabinul doctor Jacob Isac Niemirower, ulterior Șef-Rabin al evreilor din România. Totdeauna însă, în întreaga lume evreiască au avut loc dispute asupra poziției oamenilor de alte etnii convertiți la iudaism și asupra evreilor convertiți la altă religie. În primul caz, unde și în ce mod au trecut la iudaism acești convertiți (”gherim”, de la cuvântul ebraic ”ghiur”, convertire la iudaism). În cel de al doilea caz, dacă evreii trecuți la altă religie continuă să fie evrei după ce au părăsit iudaismul. Aceste dispute continuă până astăzi.

Reformă, iudaism conservativ și ortodoxie iudaică: un pic de istorie

În Statul Israel, marea majoritate a cetățenilor evrei aparțin iudaismului ortodox, sau sunt influențați de acesta. Fapt valabil și în privința evreilor laici. Este vorba de o tradiție culturală și religioasă, chiar și în cadrul evreilor nepracticanți. Există și grupuri minoritare reformiste și conservative, care funcționează liber, deși nu sunt recunoscute oficial. Totuși, curentele reformist și conservativ nu pot fi negate: ele au rolul lor și importanța lor istorică. În prezent, majoritatea evreilor din Diaspora aparțin acestor curente. Apariția curentelor religioase în iudaism și separarea dintre ele, deși în mod neoficial, a avut loc în secolul al XIX-lea. Curentul reformist a apărut în Germania, în perioada ocupației napoleoniene. Scopul lui era modernizarea iudaismului în condițiile primirii emancipării. Rabini susținători ai acestui curent au stabilit unele modificări ale serviciului religios și ale conținutului rugăciunii, iar treptat și renunțarea la unele norme halahice. Din Germania, curentul reformist s-a extins în alte țări vest-europene, căpătând și denumirea de iudaism liberal, iar în Ungaria și Transilvania de iudaism neolog. La unul din congresele rabinilor reformiști a fost prezentată o propunere de renunțare la limba ebraică în rugăciune, urmând să fie înlocuită cu limba germană. Unul din participanți, rabinul Zacharias Fraenkel, a respins propunerea, cerând păstrarea unor aspecte din tradiție și a părăsit congresul. El s-a întors la Breslau (azi: Wroclaw), orașul său, unde a întemeiat un seminar rabinic, dezvoltând curentul conservativ sau ”reformist conservator”, ”masorti”. Iudaismul reformist a întemeiat seminare rabinice de asemenea. Ulterior, iudaismul ortodox din Germania s-a îndreptat și el spre modernizare, întemeind seminarul rabinic neo-ortodox de la Berlin. Curentele reformist și conservativ s-au răspândit în Statele Unite ale Americii, unde au întemeiat seminare rabinice care funcționează până în prezent, bastionul primului fiind Hebrew Union College, iar al celui de al doilea Jewish Theological Seminary, întemeiat de rabinul și savantul în studii iudaice Solomon Zalman Schechter, originar din România. Acest sistem de învățământ înlocuia sistemul tradițional, de studiu al Torei în ieșive, păstrat de iudaismul ortodox și ultraortodox până astăzi. În cadrul iudaismului reformist și conservativ au apărut și Templele Corale, care au luat locul sinagogilor ortodoxe tradiționale. În România interbelică, disputa între iudaismul reformist (sau reformist conservator) și iudaismul ortodox de factură est-europeană a fost denumită ”disputa între templu și sinagogă”.

Problemă religioasă halahică  și problemă juridică, laică, politică: ce a determinat amestecul Curții Supreme

Cum și în ce condiții a fost promulgată sentința Curții Supreme? Ea este urmarea unei petiții înaintate de Mișcarea Reformistă și de Mișcarea Conservativă din Israel Curții Supreme în anul 2005, prin care se solicita ca cetățenia israeliană să fie acordată câtorva ne-israelieni care s-au convertit la iudaism în cadrul acestor două mișcări religioase în Israel. Era o cerere de a li se acorda acestor oameni aceleași drepturi ca și celor convertiți la iudaism în cadrul curentelor non-ortodoxe în străinătate, pe baza deciziei din anul 1988. În conformitate cu afirmațiile făcute de reprezentanții curentelor reformist și conservativ din Israel, numărul convertiților la iudaism în cadrul lor este mic: circa 30-40 persoane pe an, circa 10 la sută din numărul general anual al convertirilor non-ortodoxe. Curtea Supremă a căutat să tergiverseze lucrurile. În cele din urmă, după 15 ani a dat sentința acceptării petiției. Amânarea provenea de la faptul că se aștepta ca această problemă să fie rezolvată de guvern, dar sentința a fost dată după ce s-a constatat că guvernul nu ia nicio măsură în acest sens. În anul 1997 a fost numită o comisie condusă de fostul Ministru al Justiție și de Finanțe, regretatul jurist profesor universitar Iacov Neeman, dar dezbaterile ei nu au dus la nici un rezultat.  În anul 2018 a fost numită o nouă comisie care să dezbată această problemă și să decidă asupra ei, condusă de fostul Ministru al Justiției și de Finanțe, juristul Moshe Nissim, dar nici dezbaterile ei nu au dus la vreun rezultat. Unii deputați au făcut propuneri pe care le-au prezentat Primului Ministru și membrilor Cabinetului, dar niciuna nu a fost acceptată și nu a fost votată ca lege. Din punct de vedere politic era o problemă: opoziția partidelor religioase, care implică atât stabilitatea coaliției guvernamentale pe de o parte – și ideea de conses național asupra unității poporului evreu pe de altă parte. Curtea Supremă și-a justificat decizia de a promulga această sentință prin faptul că guvernul nu a rezolvat problema pe cale legislativă în decurs de 15 ani, hotărârea fiind luată pe baza uzanțelor și sub formă de jurisprudență, deoarece nu există o lege în acest sens promulgată de Knesset, corpul legislativ al Statului Israel. Decizia a fost luată de 8 din cei 9 judecători ai Curții Supreme. Unul din ei, judecătorul Noam Sohlberg, a avut o părere parțial diferită: el nu s-a opus deciziei, dar a cerut să fie amânată cu 12 luni după formarea noului guvern. Aceasta având în vedere că Israelul se află în perioada alegerilor parlamentare, iar această decizie poate influența asupra rezultatului alegerilor și al formării unei coaliții guvernamentale.

Reacții polemice eroi-comice și tragi-comice

De remarcat că decizia Curții Supreme, după propria ei afirmație, nu are implicații religioase, ci se referă numai la o chestiune de drept laic, privitoare la obținerea cetățeniei. Dar disputele s-au redeschis, ca întotdeauna pro și contra. Liderii comunităților reformistă și conservativă au fost mulțumiți, deși speră să obțină concesii noi în viitor, tot pe cale juridică laică. Primii care au reacționat împotriva acestei decizii au fost reprezentanții partidelor religioase. Aryeh Deri, Ministrul de Interne, lider al partidului ”ȘaS” (=Șomrei Tora Sfaradim) a spus că această decizie a provocat deschiderea unei prăpăstii în mijlocul celor două părți ale poporului evreu. Liderii partidului ortodox al evreilor așkenazi, ”Yahadut HaTora”, au afirmat că partidele religioase nu vor putea să se alăture coaliției guvernamentale dacă decizia nu va fi anulată. Profitând de faptul că este perioada propagandei electorale, acest partid a difuzat un filmuleț vulgar de propagandă, intitulat ”BarkMitzvah”, cu titlu ironic, parodie de la  ”BarMitzvah”. În loc de băiat major din punct de vedere religios la vârsta de 13 ani, un cățel care latră (”bark” în limba engleză) înfășurat în  ”talit”, șal de rugăciune. Aluzie la o afirmație, desigur falsă, răutăcioasă și ironică, după care evreii reformiști din SUA ar organiza ceremonii religioase de ”BarMitzvah” câinilor lor. Noroc că Facebook a interzis difuzarea acestui filmuleț insultător, o rușine pentru autorii lui. Politicieni și analiști politici religioși moderați, apropiați de sionismul religios, au dezaprobat acest filmuleț în dezbateri publice, afirmând că nu este comic, așa cum l-au prevăzut autorii lui, ci regretabil. Un activist politic ”popular” a afirmat că acum va fi o problemă nouă în Israel: în loc să fie expulzați imigranții ilegali africani din zona autogării din Tel Aviv, ei vor plăti un bacșiș unui rabin reformist și acesta îi va ”converti” la iudaism imediat, iar ei vor primi cetățenia Statului Israel.  Afirmația e regretabilă: niciun rabin, indiferent de curentul căruia îi aparține, nu va face asemenea lucru. În plus, este vorba numai de câteva mii de oameni.

Realitatea imediată și perspectiva viitorului

În afară de aceste dispute, au avut loc lnsă și altele, la care au participat analiști politici și juriști. Canalul de televiziune israeliană 20 l-a învitat în studio pe juristul Moshe Nissim, care a condus comisia destinată să rezolve această chestiune. El a afirmat că aceasta nu este problema reală în Statul israel. Problema reală este a viitorului poporului evreu, a unității lui. El a afirmat că problema nu este a câtorva zeci de persoane din Guatemala sau din Venezuela care se convertesc la iudaism în comunități reformiste sau conservative și imigrează în Israel. Problema reală este a circa 500.000 imigranți (”olim”) din fosta Uniune Sovietică, deveniți cetățeni israelieni, dar care nu sunt recunoscuți ca evrei, deși sunt cetățeni devotați ai Statului. Acești oameni au imigrat în Israel pe baza Legii Reîntoarcerii care prevede dreptul la imigrare oricui care dovedește că are sau a avut un bunic evreu, chiar dacă el însuși nu este evreu din punctul de vedere al Halahei, dreptul iudaic.  Problema va fi și a copiilor și ulterior a nepoților și urmașilor lor, care vor constata că nu sunt evrei și nu se pot căsători în Israel. Mulți dintre acești oameni vor să treacă la iudaism, dar li se fac greutăți de către Rabinat. Răspunderea este a Statului, nu asupra credinței și aspectului religios, ci asupra drepturilor lor în țară. Statul trebuie să ia măsuri în acest sens, fiind vorba de poziția lor juridică. Sistemul care fusese propus asupra convertirii lor nu a funcționat, deoarece Rabinatul convertește la iudaism un număr mult mai mic de oameni decât cel decis. Aceasta este problema care trebuie rezolvată în primul rând. De aceea a apărut problema convertirii la iudaism la un tribunal rabinic particular, nu numai la Tribunalul Rabinic de Stat. Faptul a fost permis rabinului Karelitz. Dar în acest caz, înseamnă să fie permis și altor tribunale rabinice particulare, inclusiv cele aparținând curentelor reformist și conservativ. Desigur, sunt și unii oameni care nu vor să se convertească la iudaism, fie din motive de convingere personală, fie pentru că nu sunt dispuși să accepte unele aspecte ale ceremoniei de convertire, pe care o văd ca umilitoare și dureroasă. Poate de aceea unii ar prefera convertirea în cadrul reformist sau conservativ. Un alt aspect aflat în dezbatere a fost situația evreilor din Diaspora: circa 70% din evreii americani și 90% din evreii nord-europeni sunt asimilați. Într-un interviu acordat postului de radio israelian ”Kan Hadashot”, fostul Șef-Rabin sefard Shlomo Amar, specialist în dreptul halahic, a susținut forma de ”ghiur keHalaha”, ortodoxă, dar cu mai multă înțelegere față de candidați. Altă problemă dezbătută, la  care s-a referit un analist politic, a fost faptul că mișcarea conservativă au convertit la iudaism câteva sute de oameni din Uganda și probabil că unii dintre ei vor dori să emigreze în Israel. Ar putea fi considerați evrei acești oameni? Alt analist politic a afirmat că în prezent nu mai este vorba de raportul ”dat umedina” (=religie și stat), ci de ”gvulot hamedina” (=limitele statului), din cauza raportului între ”Israel ca Stat al poporului evreu” care dă drepturi democratice și locuitorilor săi care nu sunt evrei – și ”Israel ca Stat al tuturor locuitorilor săi”. Referirea era la Legea Naționalității, a Israelului ca Stat al poporului evreu.

Poate, o șansă halahică viitoare …

Lucrurile sunt mai complicate decât par la prima vedere. Nu este clar cum vor fi rezolvate în viitor. Poate că soluția va veni din partea halahică ortodoxă. S-ar putea să fie necesară o reunire între specialiști în Halaha, rabini ortodocși așkenazi și sefarzi împreună cu rabini aparținând celorlalte curente din iudaism, care să reinterpreteze Halaha fără s-o modifice în conținut. Să ne amintim că dreptul iudaic include atât textul sacru, cât și interpretarea lui, care necesită o anumită suplețe în înțelegere. Este nevoie de interpreți halahici învățați în Tora, rabini mari și care să aibă curajul răspunderii, rabini a căror interpretare – ortodoxă – să fie acceptată de tot poporul. Cu ajutorul lui Dumnezeu!

Lucian-Zeev Herşcovici

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

14 Comments

  • Strul Moisa commented on March 14, 2021 Reply

    Lucian dragă,
    Articolul tău mi-a plăcut în mod deosebit: plin de conținut, conceput și prezentat cu deosebită claritate. În ultima parte, textul prezentat conține fraza ”Lucrurile sunt mai complicate decât par la prima vedere. Nu este clar cum vor fi rezolvate în viitor”. Mda: rezolvarea în viitor nu e clară…..

  • Andrei Heilper commented on March 14, 2021 Reply

    As vrea sa subliniez cateva puncte care au fost discutate in articol. Tendinata de a renunta la cununia religioasa sperie cecurile religioase ortodoxe. In plus, faptul ca legea reintoarcerii se refera la bunici (chiar daca nu sunt pe linie materna) vine sa acopere definitia de evreu ce trebuia a fi deportat de catre nazisti. Ma sperie idea ca un tribunal va hotara ce credinta are cineva. Un tribunal trebuie sa judece infractiunile dupa codul penal si litigiile intre persoane dupa codul civil.Dar credinta unui om? Dupa ce cod? Definitiile si atributiile cetatenilor sunt stabilite de Parlamente. Este lesne de vazut ca cu cat nivelul de trai creste in Israel vor fi mai multi imigranti ilegali care vor folosi orice fisura in codurile legale existente Rolul tribinalelor este de inchide aceste fisuri si nu de a le largi.
    Cu Stima
    Andrei Heilper

    • Veronica Rozenberg commented on March 14, 2021 Reply

      Si totusi, nu tribunalul, dar nici parlamentul pot hotara credinta cuiva.
      Problema acordarii cetateniei e TOTAL ALTA decat fixarea religiei, pe care si-o atribuie cine cred si cine doreste, dupa reguli care acum sunt discutate.
      Cetatenia insa, trebuie acordata celor care locueisc un timp sufiicient de indelungat pe teritoriul unui stat si care isi indeplinesc drepturile cetatenesti.

      Asa s-a hotarat dupa Revolutia Franceza, cetatenie dupa teritoriul in care locuiesti.

      Exista persoane care au fost admise in Israel precum s-a spus inainte (deoarece fiind urmasii unor evrei, au fost in trecut candidati la supunerea legislatiei naziste sau romanesti antisemite, si astfle li s-a permis intoarcerea in Israel). Aceleasi persoane sufera insa de absurditatea religiei iudaice, care nu le permite nici casatoria si nici copiilor lor. Sunt tipuri de nedreptati, aplicarea unor metode desuete, si nejustificate.
      Inteleg ca problema nu este triviala, si daca Israelul ar fi putut sa-si asigure bratele de munca in interior, prin acordarea unor conditii acceptabile (plata si sociale), probabil numarul imigrantilor ar fi fost redus, iar metoda folosita nu ar fi trebuit sa ajunga la situatii absurde.

  • Virgil Duncan commented on March 14, 2021 Reply

    Lucian felicitari – ca de obicei un articol foarte bun. Citeva comentarii:
    1 – Decizia Curtii Supreme este progres dar insuficient. Inca o buna parte din evrei nu se pot casatori in Israel si olimi soldati din Rusia care si-au dat viata pentru tara nu pot fi inmormintati in cimitire evreiesti decit in sectii speciale. Este o decizie laica seculara pe care autoritatile orthodoxe nu o accepta. In plus este o decizie discriminatorie pentru ca convertirile reforme si masorti din Diaspora nu sunt recunoscute.
    2 – problema se complica si mai mult pentru ca tot timpul se descopera evrei “biblici” care nu cunosc sau nu practica Judaismul Rabinic. Dualismul intre nationalitate si religie, intre stat si religie continua sa fie o problema.
    3 – probabil ca acordarea automata a cetateniei israeliene trebuie schimbata printr-un examen in care persoana candidata la cetatenie trebuie sa isi dovedeasca loialitatea printr-un examen de limba, istorie si religie in Diaspora. Traim timpuri mult diferite decit acum 50 de ani.

    • Veronica Rozenberg commented on March 14, 2021 Reply

      Interesante opiinile tale, oare vii dinspre ortodoxie, sau dintr-o alta directie.
      Intrebarea iti este adresata, deoarece dupa felul in care scriai in trecut, reactia ta de acum, ma face sa ma gandesc la o dualitate.
      Sunt de acord cu 3.

      Nu stiu ce e aceea evrei “biblici”, stiu ca exista evrei mesianici.

      Sper ca v-ati vaccinat 🙂 succes si sanatate !!

      • Virgil Duncan commented on March 15, 2021 Reply

        Am fost hiloni pana cand copiii mei au trebuit sa invete pentru bar/bat mitzvah. Este orusine sa nu stii sa raspunzi la intrebarile copiilor asa ca am inceput sa invat si eu ca sa le raspund. Nu m-am oprit si bineinteles acum sunt la nivel de yeshivah.
        Exista Judaism “Biblic” si Judaism “Rabinical”.
        Cel biblic a fost inlocuit de rabinical dupa distrugerea templului pentru ashkenazim si sefardim. Dar de exemplu evreii etiopieni erau la nivel “biblic” pentru ca nu au stiut de schimbari si nu au comunicat cu ceilalti evrei. Exista un alt trib in Nigeria de vreo 30 de milioane care sunt tot biblici” – ce facem cu astia daca intr-o zi se hotarasc sa faca alia?
        Messianic Jews sunt de fapt crestini in ziua de azi pentru ca cred in reintoarcerea lui Isus.
        Yahadut Karait este o alta varietate de Judaism – diferita de Rabinical – citeste putin despre ei – daca nu sunt evrei atunci ce sunt? acceptam evrei care nu sunt deloc religiosi si nu acceptam pe cei biblici?

        • Veronica Rozenberg commented on March 15, 2021 Reply

          Multumesc pentru raspunsul sincer. Si eu am doi baieti, dar de bar mitzvah lor s-a ocupat tatal lor, iar eu nu am simtit nevoia pe care ai simtit-o tu,

          Despre Evreii karaiti am auzit si am si vazut unele lucruri in vizta facuta in Lituania, la castelul Trakai, o frumoasa intalnire cu aceasta traditie.
          De diferentierea cealalta n-am auzit niciodata vorbindu-se pe aici, dar pe la o anumita varsta am inteles ca nu pot sa cunosc tot ceea ce as dori sa stiu.

          Oricum, de la distrugerea templului pana la separarea in askenazim si sfaradim, cred ca a trecut ceva vreme.

  • George Atanasiu commented on March 13, 2021 Reply

    Felicitari pentru articolul Dvs. articulat si la obiect!!

  • eva galambos commented on March 11, 2021 Reply

    Când evreii din Europa centrală și de est au fost deportați la Auschwitz și duși în camerele de gazare, nimeni nu i-a întrebat dacă sunt ortodocși sau reform. Iar astăzi, Rabinatul din Israel nu vrea să recunoască credința a sute de mii de evrei, mulți supraviețuitori ai Holocaustului. Knesset-ul și guvernul nu doresc să să se pronunțe, din cauza implicațiilor politice, așa cum bine a arătat Lucian în articol.

    • Hava Oren commented on March 14, 2021 Reply

      Subscriu! Și nu numai evreii din Europa centrală și de est. Găsesc că este absurd, este inadmisibil să fii atacat ca evreu de dușmanii tăi și în același timp să nu fii recunoscut ca evreu de neamul tău.

  • Andrea Ghiţă commented on March 11, 2021 Reply

    Un articol amplu, bine structurat şi prezentat cu claritate, din care am reuşit să desluşesc cât de cât situaţia evreilor ne-ortodocşi din Israel, raţiunea pentru care există această situaţie.

    • george oskar commented on March 12, 2021 Reply

      Asa crezi? eu cred ca este o incercare de a prezenta fals realitatea istorica a evreiilor eurpeni din secolele 17, 18 19, ,20.. Cei care vor cunoaste pierderi serioase vor fi evreii din Israel, se pare ca se aleargă prea mult dupa avantaje personale bazate pe blazonul religios si se pierde partea importanta a supravieţuirii naţiei israeliene inclusiv importanta mulţimii numerice a naţiei israeliene! Să avem răbdare să vedem cum vor lucra forţele interne israeliene.

      • Veronica Rozenberg commented on March 12, 2021 Reply

        Dle Oskar,

        Daca faceti afirmatia de mai sus, si anume

        ca articolul este “o incercare de a prezenta fals realitatea istorica a evreilor europeni in sec 17-20”

        ar fi interesant sa dati cateva exemple de “falsitati” pe care le-ati gasit in articol.

        Multumesc !!

      • Lucian-Zeev Herşcovici commented on March 13, 2021 Reply

        Stimate domn George Oskar,
        O întrebare: la ce vă referiți în comentariul Dumneavoasră? Personal nu m-am referit la istoria evreilor în secolele 17-20 decât pe scurt, pentru a explica aspectul la care m-am referit în mod special. Dacă va fi nevoie, aș putea scrie câteva articole istorice. Aștept răspunsul Dvs. în prealabil.
        Cu stimă,
        Lucian-Zeev Herșcovici

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *