Prima vizită în Israel a lui Barak Obama, în calitatea lui de preşedinte al Statelor Unite, a reuşit să spulbere o serie de neînţelegeri, percepute atât de o parte a clasei politice cât şi a opiniei publice israeliene şi anume, presupusul antitiisraelism şi promusulmanism al preşedintelui american.

În cuvântările rostite în timpul vizitei, Obama a reafirmat cu tărie angajamentul Washingtonului faţă de statul evreu, a recunoscut importanţa alianţei strategice cu această ţară, un exemplu de democraţie în zonă, dreptul Israelului de a avea un stat propriu pe acel teritoriu, a condamnat politica

Prima vizită în Israel a lui Barak Obama, în calitatea lui de preşedinte al Statelor Unite, a reuşit să spulbere o serie de neînţelegeri, percepute atât de o parte a clasei politice cât şi a opiniei publice israeliene şi anume, presupusul antitiisraelism şi promusulmanism al preşedintelui american.

În cuvântările rostite în timpul vizitei, Obama a reafirmat cu tărie angajamentul Washingtonului faţă de statul evreu, a recunoscut importanţa alianţei strategice cu această ţară, un exemplu de democraţie în zonă, dreptul Israelului de a avea un stat propriu pe acel teritoriu, a condamnat politica Iranului de producere a armei nucleare şi a trimis un mesaj clar Iranului despre angajamentul Statelor Unite faţă de Israel în condiţiile ameninţării iraniene A fost, după părerea unor analişti, cel mai puternic discurs proisraelian rostit de vreun preşedinte american.

Pe de altă parte, Obama a vorbit despre necesitatea reluării procesului de pace, a negocierilor israeliano-palestiniene, fără precondiţii şi această idee a fost transmisă nu numai noului guvern israelian, ci şi Autorităţii Palestiniene la Ramallah. Dar, în cuvântarea rostită la Ierusalim, în faţa a 2000 de tineri, Obama a cerut ca ascultătorii să încerce să se pună şi în situaţia palestinienilor, să conştientizeze că nu este uşor să trăieşti sub ocupaţie, să asişti la ridicarea unor garduri de securitate, a unor obstacole care împiedică libera circulaţie, că pentru binele ambelor popoare este necesară crearea şi a statului palestinian care să coexiste alături de Israel . Mai presus de orice, Obama a dat de înţeles că nu Statele Unite, ci israelienii şi palestinienii vor trebui să găsească soluţiile viabile.

Analiştii subliniază că era firească această abordare, ţinând cont de faptul că toate măsurile luate în ultimii doi-trei ani arată că Statele Unite îşi reduc angajamentele în Orientul Mijlociu. Retragerea din Irak şi în perspectivă din Afganistan – faptul că, prin exploatarea unor noi rezerve de gaze şi petrol, SUA nu vor mai depinde de hidrocarburile din Orientul Mijlociu, ba dimpotrivă vor deveni chiar exportatoare – un accent mai mare pe zona Asiei de est, pe relaţiile cu China indică o reorientare a strategiei americane. Chiar dacă există incertitudini de securitate în Orientul Mijlociu – Siria, Frăţia musulmană din Egipt, conflictele intertriburi din Libia, în general viitorul “primăverii arabe”, chiar şi ameninţarea iraniană, pentru Washington provocările vin dinspre Orientul Îndepărtat – cea militară dinspre Coreea de nord iar cea economic – dinspre China care devine o concurentă redutabilă a economiei americane.

Washingtonul , aşa cum a promis Obama în timpul acestei vizite, nu va părăsi Israelul. Probabil că are o viziune pentru procesul de pace, detaliile urmând să fie prezentate de noul secretar de stat, John Kerry, care va sosi în curând în Israel. Dar mingea procesului de pace , a subliniat Obama, este în terenul comun al israelienilor şi palestinienilor şi aici nu este vorba de victoria uneia sau alteia dintre echipe, ci de realizarea unui meci nul- în care ambele să iasă în mod egal câştigătoare.