Anul trecut numărul incidentelor cu caracter antisemit din Franţa a crescut cu 58% faţă de anul precedent. Un sondaj de opinie efectuat la cererea WZO (Organizaţia Sionistă Mondială) a arătat că 40% din locuitorii Franţei nutresc sentimente antisemite Cel mai răspândit argument fiind cel al ” puterii excesive” deţinute de evrei în lumea afacerilor. Tocmai din acest motiv Franţa fost aleasă spre a găzdui Conferinţa Europeană pentru Combaterea Antisemitismului, desfăşurată în săptămâna premergătoare comemorării masacrului de la Toulouse.

O noapte fascinantă la Paris

Ce poate fi mai incitant pentru orice vizitator care ajunge noaptea la Paris – când marile atracţii ale capitalei, muzeele, sunt deja închise, când este încă prea rece pentru plimbări nocturne pe marile bulevarde sau pe străduţele romantice pline de terase îmbietoare, dar golite de asprimea vântului – ei bine, evident că nimic nu poate fi mai tentant decât să mergi la un cabaret. Un spectacol sau chiar mai mult decât atât, tipic francez, “născut”cu 130 de ani în urmă la Paris, desigur, şi nu oriunde, ci în Place Pigalle şi “crescut “ de celebrităţi precum Toulouse Lautrec, Maurice Chevalier sau Edith Piaf. “Nava Amiral” a cabaretului a fost şi a rămas “Moulin Rouge”(Foto) care în ciuda preţurilor pipărate ale biletelor, este plin, noapte de noapte, cu peste 1000 de spectatori, vizitatori din lumea mare. Pentru suma de 175 Eur de persoana eşti servit super elegant, cu o cină care nu se poate numi excepţională, urmata de un show care însă, este! Americani, japonezi, ruşi, chinezi, indieni, africani şi, nu numai, se înghesuie la această frenezie de culoare, muzică, fantezie şi graţie, în care toată lumea înţelege tot, barierele de limbă sunt înlăturate întrucât comunicarea se face în limbajul universal al gesturilor, al unduirii trupurilor, al zâmbetelor şi aplauzelor…

Însă în noaptea de 9 spre 10 martie un grup mai aparte de vizitatori, in jur de 100 de persoane, ignorând aceste delicii pariziene străbătea străzile, depărtându-se de cele două autobuze elegante rămase în aşteptare în piata “Jean Paul Sartre et Simone Beauvoir”. Se străduiau sa se adune (Foto) în faţa casei de la numărul 35 de pe rue Cambon, unde Beniamin Zeev (Theodor) Herzl a locuit în timpul când era corespondentul ziarului vienez ”Neue Freie Presse”. Aici a scris o cărticică ce avea să devina celebră şi care reprezintă una dintre foarte rarele cărţi scrise despre viitor (numite cu o conotaţie peiorativă utopii) care au devenit realitate într-un timp istoric foarte scurt. Această “poveste” întitulată profetic” Statul Iudeu” (tradusă în l.română de I Ludo) – despre care chiar Herzl le spunea evreilor că ”Daca vreţi ,nu va fi o poveste” – a devenit realitatea Statului Israel, la doar 52 de ani după publicarea sa în 1896 (foto). În acea perioadă, la Paris, bântuia cu furie antisemitismul, devenit politică de stat odată cu izbucnirea Afacerii Dreyfus, in 1894, prin degradarea publică a ofiţerului evreu Alfred Dreyfuss, desfăşurată la importantul “Ecole Militaire” din Paris (Foto4) şi urmată de un proces politic. Dreyfuss, acuzat de trădare naţională şi spionaj în favoarea Germaniei, a fost condamnat la detenţie pe viaţă şi trimis pentru executarea pedepsei pe Insula Diavolului în Guyana Franceză. Acest act samavolnic, cu o nedisimulată tentă antisemită, a determinat o schimbare fundamentală în atitudinea profund liberală şi asimilaţionistă a tânărului Herzl, faţa de “problema” evreiască şi soluţiile ei..Imboldul final care a inspirat “Der Judenstaat” a fost însă convorbirea cu Baronul Hirsch, filantropul generos care a finanţat coloniile agricole din Argentina pentru evreii emigranţi din Rusia şi România în căutarea unei sorţi mai bune. Această convorbire l-a convins că orice emigrare dintr-un loc în altul nu face decât să continue drama de 2000 de ani a poporului evreu care fusese izgonit din patria sa, că nu există alta soluţie atât pentru evrei, cât şi pentru (aşa numitele) popoare gazdă, decât reîntoarcerea în ţara lor strămoşească, reîntoarcerea în Sion. Herzl a mai intuit ceva, scriind cu profetică viziune politică : ”Nu toţi evreii se vor aşeza în Statul Iudeu, dar Statul Iudeu va fi pentru toţi Evreii!”

Afacerea Dreyfuss a învolburat apele politicii franceze mai bine de 12 ani, până la achitarea şi repunerea în drepturi a lui Alfred Dreyfuss, (1906) dar semnificaţiile, implicaţiile şi consecinţele ei au depăşit cu mult dimensiunile dramei unei persoane nedreptăţite. Numeroase personalităţi ale vieţii publlice (Foto) au dovedit curaj şi caracter în asumarea unor responsabilităţi civice care au influenţat profund societatea. Presa ca a patra putere în stat, consolidarea stângii politice, constituirea primelor organizaţii civice pentru apărarea drepturilor omului, sunt toate produse “colaterale” ale Afacerii Dreyfuss. Dar, fără îndoială, cea mai răsunătoare urmare a fost Primul Congres Sionist Mondial întrunit la Basel în 29-31 August 1897. Herzl nu a inventat Sionismul. Sionismul nu trebuia inventat! Poporul Evreu nu a abandonat niciun moment al istoriei sale îndelungate, identitatea sa naţională (Am Israel) şi năzuinţa sa de reîntoarcere în patria sa sa (Sion). Aceste valori fundamentale constituie piatra unghiulară a Învăţăturii şi Legii sale (Tora). Au existat înaintea lui Herzl şi în timpul vieţii sale, numeroase, mişcări, iniţiative, idei, scrieri, acţiuni sioniste. Însuşi Herzl cunoştea şi conta pe o parte din ele, cum a fost de exemplu Hoveve Tzion. Marea lui realizare a fost reuşita de a aduna la Basel reprezentanţi ai tuturor evreilor animaţi de speranţa reîntoarcerii în Sion şi constituirea unei mişcări politice valide şi reprezentative: Organizaţia Sionistă Mondială, (WZO), care nu peste mulţi ani va împlini biblica vârstă MEA V’ESRIM!

Herzl  marele vizionar de statură profetică, a trait puţin (44 de ani!!), dar a rămas simbolul renaşterii poporului şi Statului Evreu modern. La Paris,numele lui este purtat de o piaţă . Evreii ii poarta numele în inimile lor…

Cei 100 de plimbăreţi nocturni care băteau străzile Parisului, vrând să „calce pe urmele lui Herzl” veniseră cu cele doua autobuze elegante din Ivry sur Seine, o localitate din suburbiile Capitalei, unde avea loc o conferinţă despre “combaterea antisemitismului “ organizata de WZO . Am avut şi eu privilegiul de a participa.

De ce o conferinţă despre antisemitism, în Franţa?

În Franţa trăiesc în prezent aproape 600.000 de evrei, cea mai numeroasă populaţie evreiască din Europa, a doua din diaspora (după SUA). Evoluţia demografică a populaţiei evreieşti din perioada premergătoare celui de al doilea război mondial şi până în prezent, este extrem de complexă şi aş putea afirma – unică în diaspora. Deja în anii 30 ai secolului trecut o semnificativă imigraţie evreiască din Germania şi Polonia a schimbat structura tradiţională a comunităţii evreieşti din Franţa, prima. comunitate emancipată după Revoluţia Franceză şi, mai cu seamă, consolidată în timpul Primului Imperiu. Este bine cunoscută preocuparea lui Napoleon pentru a asigura nu doar drepturi cetăţeneşti egale evreilor, ci şi drepturi colective asemănătoare celorlalte culte religioase. Evreii francezi se puteau socoti, pe bune temeiuri, privilegiaţi de soartă în perioada interbelică, perioada unei înfloriri a artelor, a spiritului novator la care şi ei au contribuit copios. În jur de 300.000 .de evrei au fost surprinşi în Franţa la momentul capitulării în faţa Wermacht-ului, în 25 Iunie 1940,inclusiv în aşa zisul Regim de la Vichy, care a introdus întregul arsenal de restricţii şi umiliri naziste, pregătind deportarea şi nimicirea evreilor. Din 1942 până la eliberarea Franţei, în 1944, au fost deportati 73853 de evrei, supravieţuind 1642 de bărbaţi şi 913 femei. Memoria celor ucisi este cinstită la Monumentul Shoah (Foto). Orice evreu poate încerca un joc sinistru căutându-şi propriul nume printre cele zeci de mii încrustate în pereţii mohorâţi, de piatră. Nu există vreun nume evreiesc care să nu poată fi găsit pe această sumbră şi înfricoşătoare listă. Am facut şi eu acest exercitiu….(Foto). Spre onoarea Franţei mai există şi un alt perete pe ”Aleea celor Drepti” cu numele celor 2693 de creştini francezi care şi-au riscat viaţa pentru a salva pe unii dintre concetăţenii lor evrei. Este cel mai mare număr de distincţii acordate de Yad Vashem, într-o ţară…

După razboi numărul evreilor rămaşi în Franţa era în jur de 180.000, din care cca 20.000 evrei refugiaţi din tarile Europei de Est.

La 15 mai 1948 Ben Gurion proclama, în numele Guvernului Provizoriu, independenţa Statului Israel. Până în anul 1950 Franţa avea un prim ministru evreu, Leon Blum, şi atitudinea ei faţă de noul stat evreu, dar şi faţă de evreii supravieţuitori ai Holocaustului era una nu doar pozitivă, ci şi pro-activă, mai cu seama în materie de susţinere a Israelului cu armament (îndeosebi avioane Mirage şi vase militare). Au fost perioade de strânsă cooperare militară ca de exemplu în Criza Suezului, dar în cele mai frecvente cazuri Franţa nu a sprijinit Israelul, limitată fiind în acţiuni şi de interesele sale majore în lumea araba, legate atât de sursele strategice petroliere, cât şi de legăturile speciale cu ţările arabe din Levant şi Maghreb, din perioada colonială. Franţa s-a trezit în centrul unor situaţii cel puţin ciudate, dacă nu şi periculoase. Locuitorii evrei ai ţărilor arabe au fost expulzaţi din ţările în care trăiau de secole, în semn de represiune împotriva Israelului – noul stat evreu, învingător fără drept de apel în toate confruntările militare cu arabii intransigenţi şi numericeşte mult superiori! Din cei aproape 800.000 de evrei expulzaţi din ţările arabe, 233.000 s-au stabilit în Franţa, metropola care avea obligaţia să-i accepte ca cetăţeni francezi. Dar în baza aceloraşi drepturi ale omului, Franţa a trebuit să accepte între graniţele sale aproape 10 milioane de noi cetăţeni noneuropeni, din care majoritatea de religie musulmană. Astăzi din cei 70 milioane locuitori ai ţării, circa 15 % nu sunt născuţi în Franţa sau părintii lor nu sunt.

Franţa a fost aleasă pentru a fi gazda acestei conferinţe despre combaterea antisemitismului, întrucât este bine cunoscută profunda îngrijorare a opiniei publice evreieşti din această ţară, în legătură cu recrudescenţa brutala a manifestărilor antisemite. Nu intâmplător data conferinţei a fost programată în săptămâna premergătoare comemorării masacrului de la Toulouse, soldat cu moartea a ţapte fiinţe omeneşti, din care 3 copii şi un rabin . Anul trecut numărul incidentelor cu caracter antisemit din Franţa a crescut cu 58% faţă de anul precedent. Un sondaj de opinie efectuat la cererea WZO a arătat că 40% din locuitorii Franţei nutresc sentimente antisemite Cel mai răspândit argument fiind cel al ” puterii excesive” deţinute de evrei în lumea afacerilor.57 % din francezi consideră că evreii (francezi) sunt cu prioritate loiali Israelului.

Conferentiari şi conferinte(Foto 10,11)

Joel Margui  preşedintele Consistoriului Central al Franţei ( federatia comunităţilor evreieşti): “Provocarile Antisemitismului în Democratie”

Shimon T.Samuels, director relaţii internaţionale a Centrului Simon Wiesenthal: “Cu ce ameninţări se confruntă evreii din lumea actuală”

Serge Cwajgenbaum, secretar generalal al Congresului Evreiesc European (EJC)  “Tulburatoarea escaladare a antisemitismului în Europa”

Eitan Ori Behar Directorul Centrului de Combatere a Antisemitismului al WZO  ” Combaterea antisemitismului în media contemporana (internet)”

Guy Milliere e’Profesor Istoria Culturii la Universitatea din Paris,Autor,Publicist,Expert al UE :”Infruntand Nebuloasa Antisemitismului”

Gideon Behar, ambasador, director de departament în Ministerul de Externe al Statului Israel: “Căi practice pentru combaterea antisemitismului”

Dezbateri, idei vechi şi noi, ce ar fi de facut?

În lumea din ce în ce mai globalizată şi antisemitismul a căpătat forme noi, cuprinzătoare şi, folosind tehnologii de comunicare super moderne, devine din ce în ce mai periculos. Prin urmare primul obiectiv este să monitorizăm şi să nu ignorăm cu uşurinţă niciuna dintre formele insidioase de manifestare a antisemitismului. Este remarcabil că din totalul incidentelor antisemite, peste 50% s-au înregistrat în Europa de Vest! Antisemitismul clasic, apanaj al dreptei extremiste, este surclasat astăzi de antisemitismul drapat în lozinci anti globalizatoare a stângii extremiste. Cele mai agresive şi mai periculoase incidente sunt cele teroriste, sponsorizate de grupări şi state fundamentaliste islamice. Antisemitismul contemporan ia cel mai ades masca „antisionismului” şi „antiisraelismului” feroce, afişând principii umaniste, folosind un fals discurs, insidios şi acuzator. Principalul nostru aliat în combaterea eficace a antisemitismului este democraţia şi apărătorii noştri trebuie să fie guvernele statelor democratice şi instituţiile internaţionale la care ele aderă. Un sprijin esenţial trebuie să il avem din partea credincioşilor din diferite culte şi a liderilor lor influenţi, cu care trebuie să dezvoltăm relaţii de prietenie, colaborare şi acceptanţă. Trebuie să avem convingerea – şi statisticile confirmă această constatare – că pe lângă numeroşii duşmani, poporul evreu are în întreaga lume şi foarte mulţi prieteni care ne apreciază şi a căror admiraţie şi iubire trebuie s-o răsplătim cu aceleaşi sentimente. Sunt zone ale lumii şi mari popoare emergente care nici măcar nu cunosc noţiunea de ‚antisemit (China,India,Asia de sud-est )’.Ele reprezintă viitorul progres sustenabil, speranţa omenirii şi marea ei majoritate!!

„Monturi” … la Paris…

Să nu vă imaginaţi cumva că ar fi vorba de monturile dureroase care de la anumite vârste şi la anumite persoane afectează „bunul mers” al mersului…NU ! Vreau sa va relatez succint despre cele doua Mont-uri minunate ale Parisului: Montmartre  şi Montparnasse….

Sunt două cartiere renumite în care au locuit şi au creat cele mai multe celebrităţi ale boemei Parisiene. Din ambele poţi admira cele mai încântătoare vederi panoramice ale Parisului. În Montmartre trebuie să urci scările obositoare de pe Rue Foyatier, după care ajungi în vârful dealului de 130 metri înălţime, unde este construită impresionanta biserică Sacré-Coeur după care cobori domol în (de acum prea turisticul)Place du Tertre, (Foto) unde, în ciuda agresiunii turismului extremoriental, te mai atinge încă faima acelor mari pictori care au fost cândva şi ei coate goale în aceasta piaţă.: Van Gogh, Matisse, Degas, Utrillo, Renoir, Toulouse-Lautrec, Picasso şi multi altii ale căror picturi, cândva oferite şi necumpărate pe „bănuţi”, astăzi sunt expuse şi păzite cu străşnicie în marile muzee ale lumii.

În Montparnasse, (numele contine o trimitere la Parnassus – lăcaşul muzelor din mitologia greacă) s-au adunat în prima jumătate a secolului trecut scriitori, muzicieni, pictori, filozofi, politicieni, artişti din toate domeniile, din toate ţările şi toate curentele. Printre multe altele aici în Montparnasse a fost şi leaganul Dadaismului! Dar multe figuri inclusiv politice , unele controversate, şi-au găsit refugiu sau mediu potrivit în acest cartier cândva tumultuos, vibrând de viaţă şi cultură. Lenin şi Trotsky, Petliura, dar şi Peggy Guggenheim, Ernst Hemingway,Salvador Dali sau Amedeo Modigliani se puteau întâlni pe vremuri în cafenelele, barurile sau cabaretele cartierului. Astăzi Monparnasse este dominat de moderna gară a SNCF, dar mai cu seama de turnul de 56 de etaje, cea mai inalta cladire din Paris (Foto 15) la al cărui varf, înalt de 221 de metri, poţi ajunge uşor cu numeroasele elevatoare care merg fără întrerupere.

Dar argumentele cele mai importante pentru care am invocat aceste două superbe Mont-uri din Paris sunt cele două cimitire pe care le adăpostesc şi le păstrează cu maxima grijă. Ambele sunt cimitire vechi, înfiinţate în secolul XVII, fiecare cu istoria proprie, dar ceea ce le face sa se asemene este – pe lângă faima lor binemeritată – faptul că sunt cimitire neconfesionale unde îşi dorm alături somnul de veci în „liniste şi pace” catolici şi evrei, luterani şi ortodocşi, de etnii, origini şi stări sociale total diferite. Ca o ilustrare a deşertăciunii luptelor, crimelor şi urii. Vă voi cita câteva nume ale celor care se odihnesc în ele:

Raymond Aron, Shapour Baktiar, Charles Baudelaire, Constantin Brâncuşi, Brassai Gyula Halasz, Rene Cassin, Emil Cioran, Andre Citroen, Adolph Cremieux, Alfred Dreyfuss, Clara Haskil, Eugene Ionesco,Pierre Larousse, Max Nordau, Puiu Vissarion, Chaim Soutine,Tristan Tsara, Ossip Zadkine, alături de mulţi ,mulţi altii…în Cimitirul Montparnasse  

… şi Hector Berlioz, Victor Brauner, Dalida, Alexandre Dumas fils, Edgar Degas, Charles Fourier, Heinrich Heine, Fromental Halevy, Vaslav Nijinsky, Jaques Offenbach, Juliette Recamière, Salomon Reinach, Stendhal, Alfred de Vigny şi multi alţii…în Cimitirul Montmartre

Probabil că majoritatea numelor vă sunt cunoscute, unii sunt catolici, alţii evrei alţii de alte culte, alte etnii, alte naţii sau alte rase. Cred că important este că au contribuit la tezaurul omenirii…

În încheiere

Pentru că există în toate o tainică similitudine între început şi sfârşit, vă invit să priviţi această imagine care acum o puteţi procura cu câţiva bănuţi în apropiere de Place du Tertre – Monmartre -Paris

Dar peste 10 ani??