Număr vizualizări 597 ori

În joacă, micuța Svetlana i-a dat o poruncă tatălui ei, Stalin, iar el a acceptat-o. Ea a fost poate singura care îndrăznea să-i dea porunci.

S-a scris mult despre Stalin, dar mai puțin despre familia lui. Stalin, născut și crescut în Georgia, a fost însurat de două ori. Cu prima lui soție, Kato Svanidze, a avut un fiu, Iakov Djugaşvili. Kato a murit de tifos la 22 de ani.(1) Stalin a lăsat copilul în grija bunicilor materni și a plecat în Rusia să-și continue activitatea politică subversivă. Acolo a luat-o de soție pe Nadejda Aliluieva cu care a avut doi copii, Vasili și Svetlana, dar nici cu ea nu a trăit multă vreme. Convinsă că soțul o înșală, Nadejda s-a sinucis la 31 de ani.(2)  

Stalin a fost un tată execrabil, doar față de Svetlana avea oarecare sentimente paterne. Ea a fost și singura care a ajuns la o vârstă înaintată (1926 – 2011). Iakov Djugaşvili (1907 – 1943), fiul lui Stalin din prima căsătorie, a fost luat prizonier de război. Nemții au propus un schimb de prizonieri, dar Stalin a refuzat să elibereze un mareșal german în schimbul fiului său, un simplu locotenent. Iakov a murit în lagărul Sachsenhausen. Vasili Stalin (1921 – 1962), fratele Svetlanei, a primit un post de conducere în Forțele Aeriene, dar după moartea tatălui său a fost demis și a devenit alcoolic.

În 1967, la 41 de ani, Svetlana s-a refugiat în SUA, intrând sub protecția serviciului secret american. George Kennan, fostul ambasador al SUA în URSS, a ajutat-o să se instaleze și să se aclimatizeze în noua patrie. Limba o vorbea bine, fiind profesoară de engleză. Mai târziu și-a schimbat numele în Lana Peters. Nu s-a putut demonstra că ar fi fost spioană.

În toamna anului 1967, ea a publicat cartea Twenty Letters to a Friend (Douăzeci de scrisori către un prieten). Prietenul era doctorul Fiodor Volkenstein și scrisorile vorbesc despre soarta tragică a familiei lui Stalin. Mesajul este că a fi rudă cu Stalin este aproape tot atât de rău ca a-i fi victimă. Dar unii istorici susțin că intenția Svetlanei era să apere memoria tatălui ei și să-i pună crimele pe seama lui Lavrenti Beria, șeful NKVD.(3)

În 1969 Svetlana a publicat cartea Only One Year (Un singur an), despre decizia ei de a părăsi URSS. Cartea a avut un mare succes. Cu timpul, numele ei a dispărut din presa americană; reporterii susțineau că avea accese de violență verbală, asemenea tatălui ei.

În 2006, când Svetlana avea deja 81 de ani, jurnalistul Nicholas Thompson i-a scris și apoi a vizitat-o la casa de bătrâni. Conversațiile lor au avut ca urmare articolul My Friend, Stalin’s Daughter (Prietena mea, fiica lui Stalin), publicat în 2014 în revista The New Yorker.(4)

La început ea a fost favorita lui Stalin care îi îndeplinea toate “poruncile”. La șase ani i s-a spus că mama ei a murit de apendicită, abia la 15 ani a aflat adevărul despre moartea mamei. De atunci atitudinea ei față de Stalin s-a schimbat radical. Svetlana a studiat istoria și engleza, devenind profesoară de engleză și translatoare. La 16 ani ea s-a îndrăgostit de regizorul evreu Alexei Kapler (care avea 38). Fratele ei Vasili, care o invidia pentru că era favorita lui Stalin, a pârât-o. Acuzat fără temei că avea relații sexuale cu Svetlana, Kapler a fost arestat și trimis în Gulag, la Vorkuta, dincolo de cercul polar. Atunci a înțeles Svetlana câtă putere are tatăl ei de a face rău.

În timpul studenției s-a măritat cu un coleg evreu, Grigori Morozov – era singurul mod de a scăpa din Kremlin. Stalin i-a spus atunci: “Nu vreau să-l văd pe evreul tău” și s-a distanțat de ea. Primul ei copil, Iosif, s-a născut în ziua când armata germană a capitulat. Dar foarte curând căsnicia s-a destrămat. Al doilea soț a fost Iuri Jdanov, fiul unui tovarăș apropiat de Stalin. În 1950 li s-a născut o fetiță, Iekaterina, însă și această căsnicie a eşuat.

În 1953, după accidentul cerebral, Svetlana spune că tatăl ei a deschis ochii și a aruncat în jur o privire de om rău, cu teamă de moarte. Stalin a murit suferind, fiindcă numai oamenii buni au parte de o moarte ușoară. Ea și-a descris tatăl ca pe un om crud și grosolan. Și totuși ea îl mai iubea.(3)

Când Kapler a revenit din Gulag, legătura lor s-a reînnoit, dar ea nu putea continua pentru că el era însurat. Kapler a fost singura ei dragoste adevărată.

În 1962, Svetlana s-a măritat cu Ivan Svanidze, o rudă a primei soții a lui Stalin. Dar Ivan a murit după un an, lăsând-o văduvă cu doi copii.(3) Ea s-a stabilit împreună cu ei la Moscova. Aflând de grozăviile săvârșite de tatăl ei, Svetlana a luat numele de familie al mamei, Aliluieva.

Foarte curând l-a întâlnit pe Kunwar Brajesh Singh, un comunist din India venit la Moscova pentru tratament medical. Au petrecut o lună împreună la Soci, la Marea Neagră, apoi el s-a întors în India, dar peste un an și jumătate a revenit și a cerut-o în căsătorie. Însă prim-ministrul de atunci al Rusiei, Alexei Kosîghin, s-a opus, sub pretextul că indienii își tratează soțiile în mod umilitor… Oricum, în 1966, Singh a murit. Svetlana voia să-i ducă cenușa înapoi în India. Numai cu multe insistențe a obținut o viză. A fost prima ei călătorie în străinătate.

India a avut asupra ei un efect puternic. În martie 1967, scăpată pentru moment de sub supravegherea KGB-ului, s-a furișat în ambasada SUA și în aceeași noapte a luat primul avion spre lumea liberă – a plecat la Roma, apoi la Geneva și de acolo în SUA. Între timp, copiii ei, Iosif de 21 de ani și Iecaterina de 16 ani o așteptau la aeroportul din Moscova. Abia după trei zile au primit scrisoarea în care ea le spunea că nu mai poate trăi în comunism. Pentru ei asta a însemnat despărțirea de mama lor.

În 1970, Svetlana l-a cunoscut pe William Wesley Peters, unul din arhitecții care au construit muzeul Guggenheim din New York. Imediat s-au simțit bine împreună și în trei săptămâni s-au căsătorit. La 44 de ani Svetlana a născut al treilea copil, o fetiță numită Olga. Abia la 11 ani Olga avea să afle cine a fost bunicul ei.

Peters era o mână-spartă, tot timpul făcea datorii și Svetlana trebuia să i le plătească, așa încât nici această căsnicie nu a durat. La începutul anilor 1980, Svetlana și Olga s-au mutat în Anglia. Într-o seară, după o absență de 15 ani, au primit un telefon de la fiul ei, Iosif. Convorbirea fusese aprobată de Iuri Andropov, noul dictator al URSS. Iosif era cardiolog, Yekaterina era geologă și fiecare avea câte un copil. Poate era timpul să se întoarcă în URSS pentru ca Olga să-și cunoască frații și nepoții?

În octombrie 1984 mama și fiica au plecat la Moscova, dar Iosif i-a primit cu răceală, iar pe Iekaterina, care lucra în Kamceatka, nu au văzut-o deloc. Ea i-a scris mamei că nu o va ierta niciodată. Moscova a fost o mare deziluzie. La Tbilisi s-au simțit mai bine, dar le-a deranjat faptul că mulți îl elogiau pe Stalin, gruzin la origine. După un an, Svetlana și Olga s-au întors în SUA. În 2008 Svetlana a aflat că Iosif a murit de un atac de cord.

Svetlana a murit în noiembrie 2011, la vârsta de 85 de ani. Deși nu a recunoscut acest lucru, ea și-a trăit viața exact așa cum a vrut.

Citind acest articol lung și bine documentat, republicat recent în revista The New Yorker, am avut senzația că îi lipsește o concluzie. Poate că autorul dorea să-l lase pe cititor să o caracterizeze pe Svetlana și viața ei tumultoasă. Așadar…

În primul rând, Svetlana nu a crescut într-o familie iubitoare, deși ea era singura pe care Stalin o tolera, poate chiar o iubea, în măsura în care acel monstru era în stare să iubească.

Credem că Svetlana era o feministă avant la lettre, asemeni Sabinei Spielrein, discipola lui Freud și Jung, despre care am mai scris https://baabel.ro/2025/10/sabina-spielrein-și-metoda-periculoasa/ 

Svetlana era o femeie foarte inteligentă și lipsită de prejudecăți. În viața ei au fost doi evrei: Kapler, marea iubire a vieții ei, și Morozov, primul ei soț și tatăl lui Iosif. Fuga din patria comunistă a despărțit-o pentru totdeauna de copiii ei. Câte mame ar fi făcut acest sacrificiu ca să ajungă în lumea liberă? Dar m-a surprins că nu pare să fi încercat să-și scoată și copiii din URSS. Poate din acest punct de vedere a avut caracterul tatălui ei, Stalin, pentru care interesul personal era mai important decât familia. Slăbiciunea ei erau bărbații. Și interesant că Svetlana a simțit adevărata satisfacție sexuală doar la 44 de ani, cu arhitectul american Peters, tatăl Olgăi (numită astăzi Chrese Evans). Svetlana era ca o albină care zbura din floare în floare – se sătura repede de parteneri și divorța de cei care o plictiseau. Această instabilitate sentimentală poate fi corelată cu faptul că și-a părăsit copiii fără mari remușcări, dar și cu influența vremurilor în care a trăit.

Svetlana a avut o personalitate complexă, viața ei fiind umbrită de faptul că a fost fiica lui Stalin. Ea a fost considerată o victimă a războiului rece. Şi totuși ea a reușit să trăiască o viață nouă în lumea liberă.

În final vă invităm să vizionaţi două materiale filmate. Primul este un interviu înregistrat în 1967, atunci când a ajuns în SUA, iar al doilea vorbeşte despre viața ei tumultoasă.

Tiberiu Ezri și Peter Szmuk

Bibliografie:

1.https://en.wikipedia.org/wiki/Kato_Svanidze

2.https://en.wikipedia.org/wiki/Nadezhda_Alliluyeva

3.https://en.wikipedia.org/wiki/Svetlana_Alliluyeva

4.https://www.newyorker.com/magazine/2014/03/31/my-friend-stalins-daughter

Sursa ilustratiilor:

1.https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Svetlana_Alliluyeva_1970.jpg  UPI, Public domain, via Wikimedia Commons

2.https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Joseph_Stalin_with_daughter_Svetlana,_1935.jpg Unknown author, Public domain, via Wikimedia Commons

3. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Svetlana_Alliluyeva_1967.jpg UPI, Public domain, via Wikimedia Commons