Număr vizualizări 18 ori
Am ascultat o discuție foarte interesantă pe Zoom, aici, în Israel, despre alegerile din Ungaria.
Dacă alegerile ar fi fost un pasaj din Biblie, ar fi fost despre înfruntarea dintre David și Goliat, dacă ar fi fost un meci de șah, ar fi fost unul în care Magyar ar fi jucat toate partidele cu negrele, dacă ar fi fost o alergare de 1500 de metri, ar fi fost una în care Magyar ar fi pornit cu un handicap de o tură, dacă ar fi fost un meci de fotbal, echipa lui Orbán ar fi avut un jucător în plus încă din minutul 2.
Orbán și partidul său au avut toate premisele pentru a câștiga acest meci. Cu majoritatea lui covârșitoare din Parlament, Orbán a schimbat legile în favoarea lui, a transformat toate posturile de televiziune în “Realitatea Plus”, a schimbat chiar și modul de reprezentare în alegeri, aplicând o formulă complicată în care cei din zonele rurale aveau mai multă influență decât budapestanii. Apoi, Orbán a pompat bani frumoși în zonele populate de secui. Și în plus, el a fost sprijinit de o formațiune pestriță de populiști din exterior, un fel de „Naționaliști din toate țările, uniți-vă!”
Și totuși Orbán a pierdut.
E drept că Magyar, cel căruia doar un maghiar adevărat îi poate pronunța corect numele, („gy” este o digramă pe care cei neobișnuiți cu accentul maghiar o siluiesc groaznic) este un tip carismatic, dar asta nu ajunge, atunci când joci pe un teren în pantă. Magyar a câștigat, pentru că a reușit să fie Orbán, dar cu 15 ani mai tânăr, acel Orbán care fusese o speranță și nu o decepție, Orbán reformatorul și nu iliberalul, Orbán care se opunea rușilor și nu se milogea de ei, pe scurt, Orbán cel de dinainte de a fi captivat de atracția gravitațională a scaunului de prim-ministru.
Și cum se răsfrânge acest lucru asupra politicii din Israel?
La fel ca în Ungaria, și Bibi se află la putere de 16 ani. Tot la fel ca în Ungaria, și Israelul merge pe panta unor reforme care încearcă să slăbească Tribunalul Suprem, presa liberă și pe toți cei care i se opun lui Netanyahu. Spre deosebire de Ungaria, Israelul are dușmani adevărați, nu dușmani inventați. Dar, la fel ca Orbán, și Bibi va putea fi învins doar de un alt Bibi, un Bibi cu 15 ani mai tânăr, din vremea când făcea reforme economice și nu împărțea bani ultra-ortodocșilor, din vremea când se alia cu moderații și nu cu mesianicii, un Bibi care respecta legile și nu le îndoia după chipul și asemănarea sa. Și acest nou Bibi va putea veni doar dinspre dreapta. Unui om de stânga îi vine destul de greu să recunoască acest lucru, dar politica nu e ca fotbalul. În fotbal poți înscrie venind de pe ambele extreme, dar în politica actuală din Europa – și din Israel – poți marca doar avansând spre centru de pe extrema dreaptă, precum pleșuvul olandez Arien Robben, săgeata albă de la Bayern München.
Există unii care se tem că Magyar va deschide granițele dând frâu liber imigrației. Nu le va deschide. Magyar e un tip inteligent care a anunțat deja că una din primele reforme pe care le va introduce va fi de a limita numărul mandatelor la două, pentru a nu deveni și el un Orbán. Să sperăm că se va ține de cuvânt.
Și da, schimbarea și în Ungaria – și, sper, și în Israel – trebuie să vină de la tineri, pentru că ei încă nu s-au blazat ca noi ceilalți, înecați în prejudecăți. Am încredere în ei. Iar eu, bătrânul cârcotaș, voi veni cu drag să trăiesc în lumea lor.
Sursa ilustrației:
George Schimmerling: stop-cadru al discuției pe Zoom.
George Uri Schimmerling
