Număr vizualizări 662 ori
În vremurile acestea marcate de nesiguranța zilei de mâine, mulți se gândesc la o lume mai bună, dar ce putem face pentru ca ea să se materializeze? Idei sunt multe, dar până acum niciuna nu s-a dovedit cu adevărat constructivă și viitorul mai bun a rămas, deocamdată, o utopie. Unde se află acest viitor mult dorit? Precum îi spune și numele (derivat din limba greacă) ou = nu și topos = loc, deci în niciun loc, nicăieri, numai în imaginația și în visele noastre. Asta nu înseamnă că utopiile nu sunt decât vorbe goale, din contră, a discuta idei noi poate duce în ultimă instanță la progres.
În tinerețe am citit cartea Utopia, în care Thomas Morus își expune ideile despre o lume perfectă. Sunt idei foarte progresiste pentru vremea lui. În primul rând, Utopia era o republică și conducătorul era ales prin vot secret al tuturor cetățenilor (bărbați!) – în Anglia anului 1516 asta mirosea a înaltă trădare, nici nu e de mirare că autorul și-a terminat cariera pe eșafod. Ce mi-a plăcut mai puțin a fost că viața în Utopia cam prea amintea de „paradisul comunist” și lumea noastră a plătit scump ca să se convingă că idealul comunist nu are nicio șansă, nici măcar în kibuț…
Nu mi se pare probabil ca utopia lui Morus să se adeverească vreodată, dar au fost și utopii care s-au realizat, de exemplu Altneuland (Țara Veche-Nouă) a lui Theodor Herzl. Statul evreu, care apare în carte ca o utopie, sărbătorește în zilele acestea 78 de ani de existență – chiar dacă pe parcurs ne-am confruntat cu foarte multe probleme și nu totul a mers lin…
Dar cel mai ciudat este că unele lucruri care astăzi ni se par utopice au fost cândva reale. Aș vrea să aduc două exemple. Primul este un anunț care a apărut în ziarul Haareț, în 21 august 1941, deci încă pe vremea mandatului britanic. L-am primit de la prietenul meu Danny, pictorul. https://baabel.ro/?s=Ultimul+impresionist .
Pentru cei care nu citesc ebraica, iată traducerea:
Orient Tours. Înscrieți-vă imediat în excursia în Siria și Liban.
Itinerariu special: Ierusalim – Damasc – Baalbek – Beirut – Munții Libanului – Haifa.
Excursie, 5 zile – 5,850 lire Ereț Israel
Excursie + odihnă, 12 zile – 12,500 lire Ereț Israel
Pentru amănunte, adresați-vă:
Ierusalim, Str. Princess Mary (lângă biroul de recrutare), telefon 5465;
Tel Aviv, Str. Herzl 8 (biroul M. Malachi), telefon 5170;
Haifa, Hadar Hacarmel (Malachi-Feiglin), telefon 1032
Și la toate birourile de voiaj.
Important: fiecare participant trebuie să aducă trei fotografii.
Prețurile sunt acceptabile. Lira Palestiniană mandatară (împărțită în 1000, de aceea apar trei zecimale) era egală cu lira sterlină a vremii. Așadar excursia scurtă ar costa astăzi cca 1540 de șekeli (2250 de lei), iar cea lungă cca 3300 de șekeli (4800 de lei). Dacă aș fi trăit în acele vremuri, oferta mi s-ar fi părut tentantă. Damascul este unul din cele mai vechi orașe din lume, poate chiar mai vechi decât Ierusalimul, trebuie să fi fost o destinație turistică de foarte mare interes, iar Libanul era cunoscut pe vremea aceea ca „Riviera Orientului Mijlociu”.
Oricât de atrăgătoare ar părea, în zilele noastre o asemenea excursie este de neînchipuit, parcă ar exista într-un „univers paralel”. Poate și mai ciudat este faptul că în august 1941, când o mare parte a lumii era în război, când evreii din Europa erau deportați și uciși, cei din Palestina erau invitați să plece în excursii și în vilegiatură!
***
Fiica mea a găsit un anunț asemănător pe Internet.
Iată și traducerea:
Uniunea Sionistă Generală, partid de centru, secția Tel Aviv, Comisia pentru cultură și propagandă.
Excursie în Fâșia Gaza: Așkelon, Gaza, Khan Yunis, Dir el Balakh, Rafiach, Halatz va avea loc duminică, 13 ianuarie 1957.
Amănunte și înscriere la clubul partidului, str. King George 33, etajul II, între orele 9-13 și 17-19. Numărul locurilor e limitat.
După războiul din 1956, Fâșia Gaza a rămas timp de câteva luni sub ocupație israeliană, după care a fost retrocedată Egiptului. În excursia asta nu m-aș fi dus, nici dacă aș fi primit-o cadou! Știu eu ce propagandă aveau în vedere? În orice caz, Uniunea Sionistă Generală era unul din precursorii actualului partid Likud.
Ambele anunțuri par atât de rupte de realitatea de astăzi, încât sunt greu de înțeles. Dar cine știe? Precum spunea Herzl: „Dacă o veți dori cu adevărat, legenda va deveni realitate.”
Se vorbește de un posibil tratat de pace cu Libanul. Pare cu totul fantastic, dar așa părea și tratatul de pace cu Egiptul și cu Iordania și iată că ele funcționează. Cum? Nu știu, poate printr-un miracol. De fapt, Libanul ar avea numai de câștigat dintr-un atratat de pace. În urmă cu 50 de ani țara era prosperă, dar de când a fost infiltrată de islamiști, lucrurile merg din rău în mai rău. Islamiștii ne atacă din Liban, noi ne apărăm și populația locală este între ciocan și nicovală.
Nu am fost în Liban, dar au fost alții și am văzut ce au filmat. Acum doi ani, Cristi și Ralu arătau o țară frumoasă, dar ajunsă la sapă de lemn, unde se dă curent numai 2-3 ore pe zi. Cosmin Avram, anul trecut, a filmat mormane de ruine, mi s-a făcut rău, nici nu am reușit să văd vlogul până la capăt. (Filmele se găsesc pe Internet.) Dacă am scăpa de Hezbollah și s-ar încheia pacea, israelienii ar veni în Liban nu ca soldați, ci ca investitori, consumatori, turiști… Libanul ar arăta cu totul altfel! Bineînțeles că această pace ar fi în interesul ambelor părți, întrebarea este numai dacă guvernul libanez va reuși să se impună în propria țară. Știu și eu? Poate că aici avem nevoie de un nou miracol…
Hava Oren
Sursa ilustrațiilor:
1. Photo credit: Andrea Ghiță
3, 5. Photo credit: Hava Oren
2. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Hans_Holbein,_the_Younger_-_Sir_Thomas_More_-_Google_Art_Project.jpg Hans Holbein the Younger, Public domain, via Wikimedia Commons
4.https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Damascus,_Syria,_The_Umayyad_Mosque,_The_Great_Mosque_of_Damascus_2.jpg © Vyacheslav Argenberg / http://www.vascoplanet.com/, CC BY 4.0 <https://creativecommons.org/licenses/by/4.0>, via Wikimedia Commons
6. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Omar_Al-Mukhtar_Street,_Gaza_in_1964.png Unknown author, Public domain, via Wikimedia Commons
29 Comments
Deosebit de interesant articolul.
Și comentariile, diferite, la fel de interesante..
Subiectul e deosebit și atractiv
FORMIDABIL!!!
Plecăciuni doamnei Hava Oren pentru cutezanța abordării Utopiei (distopice, cum adeseori e întrupată).
Pasionante intervențiile!
E de reflectat și de învățat.
Mulțumiri și (deocamdată) virtuale îmbrățișări tuturor!!
Termenul provine din cuvântul grecesc „ou-topos”, care înseamnă „un loc inexistent”, o lume ideală, dar cel mai adesea de neatins în realitate. Și totuși, există lucruri care erau de neimaginat, au devenit realitate. Până în 1979, vizitarea orașului Cairo, a piramidelor, a Luxorului era o utopie, a devenit realitate. Egiptenii au reușit să deschidă Canalul Suez. După 1994, o nouă utopie a fost realizată, putem vizita orașul antic Petra, Wadi Rum din Iordania. În schimb, primesc apă de la noi. Până în 1979, puteam vizita și Iranul, după aceea a devenit o utopie. Cu toate acestea, astăzi există zboruri directe între Israel și Iran, și nu mai este o utopie. La mijlocul anilor ’80, vizitam sudul Libanului, o țară foarte frumoasă, cu văi adânci, totul este verde… Vizita acolo, poate este o utopie care se va realiza în curând. Pentru unii, retragerea lui Netanyahu este, de asemenea, o utopie.
„Astăzi există zboruri directe între Israel și Iran”, spuneți? Da, zboruri directe cu avioane militare, în misiuni de distrugere. Decât așa zboruri, mai bine lipsă!
Desigur, ceea ce am scris a fost cinic, dar nu aș fi putut să o scriu mai bine lipsă. Luptăm pentru supraviețuire împotriva unui dușman mult mai mare, mult mai puternic, și nu trebuie să așteptăm ca atomul propus să cadă peste noi.
Da, dar nu despre asta e vorba. Dacă tot vorbim de utopii, eu cred că lipsa relațiilor este preferabilă relațiilor de dușmănie.
Hava , nici cu Hamas nici cu Hizbala nici cu Iranul NU a fost LIPSĂ de RELAȚII Niciodată.
A fost Teroarea asupra Israelului și a Existenței ei.
Vrem sau nu vrem, acesta este adevărul.
Dar sunt țări arabe cu care suntem în coexistență pașnică ,
Israelul a existat în proiectul lui Theodor Hertzl și există astăzi cu toate conflictele ei.
Dar poate va veni o zi în care lucrurile se vor schimba.
În rău sau în bine pentru tot Orientul Mijlociu.
Sper în bine pentru toți .
Bineînțeles că ai dreptate – în realitate. În utopie aș fi vrut să fie altfel.
La fel ca tine doresc ;i eu.
Dar am greșit în ce am scris. În timpul Shahului din Iran erau alte relații .
Gaza ne-a adus nenorociri.
Nici Hizbala nu a existat întotdeauna.
De aceea ,istoric TU ai dreptate .
Dacă ne gândim la relațiile dintre arabi și evrei în Spania evului mediu și ele erau mai bune decât aztăzi.
Deci ESTE POSIBIL !
Da, cred că perioada de glorie a evreilor din Spania este cel mai bun exemplu. Dar pe atunci arabii nu erau cei de astăzi, erau cea mai mare cultură a vremii, poate în afară de chinezi.
Mesajul acesta era clar scris de tine. Israelul a exportat arme Iranului si nu in timpul sahului, deci relatiile nu numai ca au existat, dar au fost si nepotrivite.
Pentru relatiile cu Hamas trebuia platit cu capul si cu inchisoarea, nici asta nu s-a intamplat, ca si cu intreaga tragedie provocata de statul Israel in necunostinta de cauza. Iar acum, armistitiul cu Libanul pare-se ca a incetat, din nou rachete in nordul Israelului.
In articolul Havei mai apare inca ceva, de care mi-am dat seama la o a doua citire.
In anii 1941, atunci candevreii din Europa sufereau si erau multi in drum spre moarte, Yishuvul nu a facut MAI NIMIC – documenttate nu am la indemana, si cine nu vrea sa creada o sa pot gasi in timp. S-au incheiat in vremea aceea relatii “comerciale” cu Germania nazista in conditii revoltatoare, o parte din evre au fost lasati sa plece (dar numai jumatate0, Palestina a primit o suma uriasa de bani cu care s-a obligat sa cumpere marfuri din Germania nazista. Lucruri despre care nu se invata la istorie.
„Yișuvul nu a făcut mai nimic…” Asta nu se poate spune. Unii s-au înrolat ca voluntari în armata britanică. Au fost încercări de a-i salva pe evreii europeni, de exemplu Hana Szenes.
„S-au incheiat in vremea aceea relatii “comerciale” cu Germania nazista…” Un exemolu a fost Salman Schoken care și-a construit vila din Ierusalim numai cu material german – era singurul mod de a-și recupera măcar în parte capitalul rămas în Germania https://baabel.ro/2022/06/trei-arhitecti-din-ierusalimul-interbelic-1-erich-mendelsohn/ Nu am inclus acest amănunt, articolul ar fi ieșit prea lung, dar el apare în bibliografie și mi-l amintesc.
Așa este. Yishuvul a făcut prea puțin să salveze evreii dinainte de deportare. Au fost încercări reușite și au fost vapoare care au ajuns la Haifa și au fost întoarse în Europa. Același lucru au făcut Americanii.
Mai mult decât atât. După holocaust în 1947 vaporul Exodus cu peste 4000 de supraviețuitori a fost atacat în portul Haifa și trimis înapoi în Europa , în zonele ocupate de Germani.
De-alungul istoriei evreii erau goniți din diferite state Europene, de asemenea goniți din Vechiul Israel, după căderea primului și celui de al doile Templu.
La reînființarea Israelului din prima zi a independenței palestinienii au atacat armata Israeliană.
Și palestinienii dispuneau după hotărârile ONU la teritoriul lor.
La această întrebare nici un pro-palestinian nu vrea să răspundă.
Nu-mi pot închipui cum putem ieși din super conflictul în care ne aflăm. Cu sau fără Bibi.
Dar cred în miracole. Eu cred.
Și eu. Altfel nu aș fi aici.
Practic, in afara de eroism, ce au facut parasutistii , au fost trimisi la moarte sigura. Patriotismul lor di sacrificiul io face eroi, dar nu pe cei care i au trimis.
Imi amintesti de altfrl de excelenta emisiune de acum o saptamana a lui
Omri Eisenheim, interviu orrlyng cu Nimrod Cohen, unicul supravietuitor al grupului luptator al tancului Nuetra.
In nenorocita zi, erau in sud la o baza apropiata de graniita 2 tancuri. I au trimis
nu stiu care sef militat sa se lupte cu teroristii, miile ce invadau granita. Unde s a mai pomenit ca un tanc sa se lupte astfel, de unul singur. Cele doua s au separat bifurcandu se.
Iar nenorocitul tanc al lui Omer Nuetra a incetat in urmatoarele 10 minute sau putun mai mult sa functioneze, treptat, s au si vazut zeci de poze filmate era ca o hodoroaga, nu un tanc,care oricum nu putea sa faca mare lucru vis a vis de sutele care s au apropiat. Sfarsitul e povestit in reportaj, Nimrod a fost luat prizonier, ceilalti au fost ucisi, probabil incercand sa se opuns, sau prin explozie.
N am stiut pana acum povestea , Parintii lui Omer au crezut mult timp ca e prizonier.
Eu gasesc o asemanare. Continui …
Veronica –
1 – Nu cred că Yishuvul putea face ceva relevant în anii la care te referi.
2 – Eu n-aș numi “relații comerciale” portița permisă evreilor bogați să scoată din Germania nazistă o parte din avere cumpărînd produse germane și exportîndu-le în Palestina – tatăl lui Leah Rabin a procedat în felul acesta exportînd materiale de construcție folosite apoi la zidirea hotelului pe care apoi la administrat.
Problema ca ar fi putut face mai mult este complexa a fost studiata de unii cercetatori, si este adevarata ca s-ar fi putut face mai mulr, dar nu numai ca nu i-a interesat, au facut alegeri – adica selectii, un exemplu mai jos:
The week of terror unleashed against the Jews by the Nazis’ victory in the elections of March 1933 had brought thousands on to the streets outside the Palestine Office in Berlin, but there was still no desire to turn Palestine into a genuine refuge. Emigration had to continue to serve the needs of Zionism. Only young, healthy, qualified and committed Zionists were wanted. The German HaChalutz Pioneers declared unrestricted emigration to Palestine to be a “Zionist crime”. Abraham Margaliot, The Problem of the Rescue of German Jewry during the Years 1933-1939; the Reasons for the delay in the Emigration from the Third Reich, Rescue Attempts During the Holocaust (Israel), p.249.
Enzo Sereni, then the Labour Zionist emissary in Germany, laid down their criteria:
Even in this difficult hour we must allot most of the 1,000 immigration certificates to pioneers. This may seem cruel, but even if the British were to grant 10,000 certificates instead of the 1,000 they are giving us now, we would still say: Let the young people go, for even if they suffer less than the older ones, they are better fitted for the task in Palestine. Children can later bring their parents, but not the other way around. Ruth Bondy, The Emissary, p.116.
In legatura cu relatii comerciale, informatia relevanta se poate gasi la ceea ce se numeste “Haavara Agreement”, posibil ca nu ar trebui numite relatii comerciale, scoaterea averilor celor lasati sa plece ii obliga sa cumpere productie germana. Si aceasta intelegere a avut opozantii ei.
Mi-a placut asocierea scrierilor lui Theodor Herzl cu utopia lui Thomas More, desi remarc unele deosebiri fundamentale. Da, “Altneuland ” este un roman vizionar, se refera la un ideal, deci in sensul larg al termenului, este o scriere utopica.
Dar, precum indica si titlul, cartea se refera la un anumit teritoriu, la patria stramoseasca a poporului evreu, deci, nu este in nici un caz,o viziune “u-topos, “o utopie in sensul mai restrans al cuvantului., cum este cartea lui Th. More Locul precis demarcat in carte, tara straveche a neamului Israel joaca un rol preponderent in opera si eforturile diplomatice ale lui Herzl (desi, temporar, a acceptat si alte optiuni.)
Mi-a placut mult si observatia ca nu aclamam toate aspectele unei utopii. kibbutzurile pot avea un iz de comunism,etc. Chiar in “Republica” lui Plato, condusa intelept de regi-filosofi, putem noi oare fi de acord in zilele noastre,cu izgonirea sau exilarea majoritatii poetilor din statul-republica?
Articol foarte interesant care mă învață cât a regresat situația de-atunci din cauza infiltrării islamiștilor atât în Liban cât și în Gaza.
În 1979, anul când egiptenii s-au bucurat să scape de Gaza și știau ei de ce, anul când au încheiat pacea cu Israel care persista și acum, am intrat din greșeală în Gaza incurcand drumul spre orașul israelian Ofakim. Deși Hamas încă nu era la putere, niște soldați israelieni ne-au avertizat să facem cale-ntoarsă. În 1984, islamiștii deja s-au răspândit în Gaza. Am servit acolo ca medic rezervist două săptămâni. Intr-una din zile am fost chemat urgent într-un loc unde un șofer a intrat cu camionul intenționat într-un grup de soldați – patru au murit pe loc. într-o altă seară, ambulanța noastră a fost chemată să evacueze de urgență o femeie gravidă din Gaza într-un spital israelian apropiat. Adevărata degringoladă islamistă a început în 2005 când trupele israeliene s-au retras din Gaza și Hamas a ajuns la conducere. Restul îl cunoașteți.
În Liban, formația teroristă Hezbollah și cea palestiniană Fatah au dus țară altădată înfloritoare, la “sapă de lemn”. Guvernul libanez “marionetă” încearcă să încheie un tratat de pace cu Israel, dar nu va reuși fiindcă Hezbollah sunt înarmați până-n dinți, au reprezentanți în parlamentul libanez și o parte din pseudo-armata statului libanez este alcătuită din shiiți, prieteni ai Hezbollah, care în niciun caz nu vrea pace cu iIsrael, fiind conduși și înarmați de guvernul fanatic al Iranului.
Este clar că și răspunsul adecvat al Israelului la rachetele primite foarte des din Gaza și Liban a cauzat distrugeri.
Dacă aș compara informațiile articolului despre Beirut din 1941 și fotografia din 1964 din Gaza,aș spune expresia pe care cred că eu am ghicit-o în ebraică: “Haatid Meahoreinu” adică viitorul este în urmă noastră. Situația din Orientul Mijlociu se înrăutățește tot mai mult fiindcă cea mai păcătoasă mișcare este terorismul fanatic islamic. Dar ar fi nedrept să nu amintim și de extremiștii noștri chiar dacă sunt mult mai puțini și mai puțin înclinați la crime.
Așa s-a creat un cerc vicios întărit de regimul radical iranian, astfel că ar fi o utopie să credem că în viitorul apropiat va fi pace în Orientul Mijlociu.
Văd că nici tu nu te-ai grăbi să te întorci în Fâșia Gaza și tu știi mai bine ca mine de ce.
Adevărat !
Excelent articol !
Întâlnim utopia la filozofi ,începând cu Plato și trecând prin Thomas More la Charles Fourier și Ernst Bloch
Platon este considerat un filosof utopic fundamental pentru că a conturat Kallipolis [de la greaca kallos- “frumos” și polis- “oraș”) în cartea sa renumită, Republica
Un oraș-stat ideal, bazat pe dreptate, educație strictă și regi-filosofi.
Opera sa își propune să creeze o societate perfect ordonată și stabilă, ca punct de referință pentru a aborda defectele politicii din lumea reală, cum ar fi lăcomia și disfuncționalitatea.
Din punctul meu de vedere utopia poate deveni realitate , dar devenind realitate îmbracă alte forme decât cele inițiale.
Găsesc că a fi utopic este și de a fi doritor de ceva împlinit, frumos, corect , mai bun…
Interesant.
Felicitări!
Mi-a plăcut mult articolul apărut în răstimpul aniversării Independenţei Israelului. Într-adevăr, statul evreu părea o utopie şi totuşi s-a realizat. Din păcate, vrăjmăşia care a urmat acestei înfăptuiri, ne face ca, după 80 de ani, să avem impresia că este utopie ceea ce, în primele timpuri, părea firesc. Poate că într-un viitor nu foarte îndepărtat, perioada aceasta de conflicte va părea la fel de greu de crezut (desigur, NU utopic) cum sunt pentru noi, excursiile de acum 70-80 de ani…
Cuvântul UTOPIC, precum a explicat Hava ,înseamnă că acel LOC -NU există
U-TOPIC= NU -LOC
Dar ea EXISTA . Respiră. Dum Spiro Spero. .
Foarte interesanta ideea acestui articol , sub toate aspectele pe care le prinde.
In privinta lui T. Moore, mi amintesc excelentul film vazut in adolescenta, la Bucuresti, despre care copiez mai jos:
The 1966 film about Sir Thomas More is A Man for All Seasons, directed by Fred Zinnemann. the role of Henry VIII was played by Robert Shaw, and Paul Scofield starred as Thomas More.
Libanul, Elvetia Orientului, o tara prospera, cu banci care ofereau imprumuturi si desfasura comert intens in anii ’50–’60, a devenit o epava cat despre excursiile organizate in Gaza, care par o minune, erau facute si de prietena mea Zsuzsy la sfarsitul anilor ’60, fara teama si cu interes turistic.
Precum.am mai spus, tind sa cred, din pacate fara sa pot pune la dispozitie documentatie relevanta,, gestionarea situatiei geo politice de catre Israel in anii ce au urmat infiintarii statului, a sufetit probabil de lacune.
Felicitari Hava pentru corelatia ideilor din articol⚘
Sigur că am văzut și eu filmul ”A Man for All Seasons”. Foarte bun! În articol am cam „întins” adevărul: Thomas Morus a murit pe eșafod pentru că s-a împotrivit când Henric al VIII-lea a decis să întemeieze Biserica Anglicană independentă de Roma, dar cred că și ideile sale revoluționare au contribuit într-o oarecare măsură.
Adevărul este că in Fâșia Gaza există locuri de interes turistic (sau cel puțin existau – dacă a mai rămas ceva din ele nu știu). Imediat după Războiul de Șase Zile, asemenea excursii erau posibile. Dar pentru mine Gaza este un loc „blestemat”, are prea multe asociații tragice.
Intreb, blestemat de cine?
Asociatiile tragice la care te gandesti se refera cu exclusivitate la sirul de campanii, razboaie din ultimii ani, culminand cu 7 oct?
Crezi ca gresesc in ultima meu paragraf din comentariu?
Multumesc anticipat pentru raspuns!
Trebuie să fie neapărat blestemat „de cineva”? Poate fi blestemat de soartă, de împrejurări…
Nu știu dacă în exclusivitate, dar desigur în mare măsură.