Puțini au crezut că Olimpiada 2020 de la Tokyo va avea loc. Din cauza epidemiei cu coronavirus, anul trecut Olimpiada s-a amânat până în 2021. Cu cât se apropia deschiderea, cu atât mai mult se adunau problemele. Numărul îmbolnăvirilor cu COVID creștea în țara organizatoare. Opinia publică din Japonia, în majoritatea ei, se opunea desfășurării Jocurilor Olimpice în contextul pandemiei. Comitetul Olimpic Japonez a perseverat și în 23 iulie Olimpiada a început, dar publicului i-a fost interzis accesul la concursuri.

În ciuda tuturor greutăților, în fața stadioanelor, bazinelor și sălilor de sport aproape goale, a avut loc o olimpiadă de succes, cu rezultate impresionante și cu noi recorduri mondiale și olimpice. Au fost multe scene de neuitat, cum ar fi strigătul de bucurie al înotătorului tunisian Ahmed Hafnaoui, necunoscut până atunci, când a cucerit proba de patru sute de metri liber la înot, cu toate că părea să nu aibă nicio șansă.

Tânăra înotătoare Lydia Jakoby de 17 ani, dintr-o mică așezare din Alaska, a câștigat proba de o sută de metri bras. Toată așezarea a urmărit-o pe ecran, de la mic la mare, dansând fără întrerupere de bucurie.

Halterofila Hidilyn Diaz din Insulele Filipine, care s-a antrenat timp de cinci luni cu sticle cu apă, a câștigat medalia de aur la 55 kg. După anunțarea rezultatelor concursului la această probă, a început să plângă în hohote împreună cu toată delegația. Când unul dintre organizatori, alarmat de hohotele de plâns care nu se mai terminau, i-a întrebat dacă s-a ivit vreo problemă, i-au răspuns printre lacrimi că tocmai câștigaseră prima medalie de aur pentru țara lor!

Norvegianul Karsten Warholm, care a luat aurul la proba de patru sute de metri garduri cu un senzațional record mondial, și-a rupt pur și simplu tricoul de emoție.

Georgianul Lasha Takaladze a doborât de unul singur trei recorduri mondiale la haltere, în aplauzele frenetice ale celorlalți concurenți prezenți în sală!

La proba de săritură în înălțime, recordul mondial nu a fost îmbunătăți. Cei doi concurenți, Mutaz Essa Barshim din Qatar și italianul Gianmarco Tamberi, au obținut exact același rezultat. Comitetul de organizare olimpic le-a propus un sistem de departajare, la care cei doi sportivi au întrebat dacă nu se pot distribui două medalii de aur. Răspunsul a fost pozitiv. Cei doi atleți îmbrățișați au dansat de bucurie minute în șir.

Campionul medaliștilor a fost înotătorul american Caeleb Dressel, cu cinci medalii de aur, un nou Mark Spitz (șapte medalii de aur la înot la Olimpiada din 1968 din Mexico) sau Michael Phelps la Olimpiadele de la Londra și Rio de Janeiro.

Anunțul cel mai afișat a fost “United by emotion” și în absența publicului, emoțiile concurenților au fost într-adevăr cele care au dat savoarea acestui eveniment. Olimpiada a înlocuit COVID-ul pe primele pagini ale ziarelor și pe ecranele televizoarelor. O imagine de neuitat au fost conversațiile purtate medaliști cu familiile lor pe Zoom, care era instalat la fiecare pas. Familiile câștigătorilor, alături de miile de telespectatori, savurau evenimentele Olimpiadei, uitând de necazuri, de pandemie și de schimbările climatice… În spatele fiecărui concurent stăteau sute de mii sau chiar milioane de compatrioți care urmăreau cu emoție desfășurarea concursurilor, bucurându-se sau întristându-se pentru rezultatele sportivilor care reprezentau țara lor.

Au fost și cazuri mai puțin fericite. Novak Djokovic, jucătorul de tenis aflat pe locul întâi în topul Federației Internaționale de Tenis, a clacat, pierzând și jocul pentru medalia de bronz.

Cazul excelentei gimnaste americance Simone Biles, cea mai decorată gimnastă din lume cu 32 de medalii olimpice și mondiale, a fost unul dintre cele mai comentate evenimente ale Olimpiadei. În cadrul concursului de gimnastică pe echipe, după o săritură tehnic foarte dificilă, cu aterizare nereușită, Simone a abandonat concursul! A fost o mare surpriză. La nenumăratele întrebări ale ziariștilor a avut un singur răspuns: după săritura nereușită și-a pierdut siguranța de sine și dacă ar fi continuat să concureze, ar fi pus în pericol medalia echipei sale. Echipa americană s-a situat pe locul doi, răsplătită cu medalia de argint. Cu toate că era calificată în finală la toate aparatele, Simone Biles s-a prezentat doar la bârnă, situându-se pe locul trei și primind medalia de bronz. Câteva zile după “senzaționala” retragere din concurs, Simone a dat un răspuns mai explicit despre motivul renunțării la restul întrecerii. Ea a argumentat că nu a rezistat la așteptările nelimitate ale publicului de la evoluția ei și la răspunderea enormă pe care o avea față de echipă, de spectatori și de țara sa. „Suntem și noi oameni, nu roboți, cu căderile psihice care survin la fiecare dintre noi”, a continuat sportiva. Opinia publică a manifestat empatie și multă înțelegere pentru gestul atât de omenesc al acestei strălucite sportive. Sunt sigur că o vom revedea la Paris.

Cu toate presupunerile pesimiste în legătură cu suspendarea jocurilor sportive înainte de vreme, Olimpiada a continuat conform programului până la ceremonia de închidere. Numărul sportivilor care s-au infectat cu COVID a fost rezonabil. Faptul că Olimpiada a avut loc în ciuda tuturor vicisitudinilor, a arătat puterea și optimismul oamenilor. Spiritul olimpic a învins pandemia! Viața continuă!

La revedere peste trei ani la Jocurile Olimpice de la Paris 2024!

Andrei Schwartz

21/08/2021