Ayúdame!

Într-una din excursiile la Barcelona, trecând pe vestita stradă Ramblas, elegantă și plină de turiști, un cerșetor cu ambele picioarele amputate stătea într-un colț, pe trotuar, cu o pălărie în fața lui și striga cu o voce disperată: Ayúdame! Ayúdame!(ajută-mă). Nu știu din ce motiv nu i-am pus bani în pălărie. Toată ziua am avut mustrări de conștiință pentru că nu i-am dat câțiva bănuți, nu avea nicio importanță ce ar fi făcut cu ei. Vocea lui disperată n-am s-o uit niciodată!

În ultimele zile urmăresc la diverse stații de televiziune emisiunile de actualități care prezintă imaginile cutremurătoare ale războiului din Ucraina. Nu am de gând să scriu aici despre motivele geostrategice ale războiului, nici despre Putin, Biden sau Macron; au făcut-o mulți alții, mai versați în această problemă. E cumplit ca în secolul XXI un stat să încalce suveranitatea altuia și să declanșeze un nou război european.

Mă interesează oamenii de rând, cetățeni nevinovați, speriați, a căror viață este în pericol, care se adăpostesc în stațiile de metro sau pe unde apucă, suferind consecințele acestui război, urmare a neputinței societății europene și a conducătorilor ei care nu au putut sau nu au vrut să-l prevină.

Fiecare război are imaginile lui specifice, unele sunt trucate, cele mai multe sunt însă reale. Într-una din ele un copil de vreo trei-patru din ani din Kiev plânge și printre lacrimi spune “Mi-e frică, e război, nu vreau să mor!” Într-o stație de metro, o tânără citește o carte. Când un reporter o întreabă cum are răbdare să citească în timp se aud sirenele de alarmă aeriană, ea răspunde “Sper că războiul să se termine înainte ca eu să termin de citit cartea, pentru că alta nu am.”

Undeva, la trecerea frontierei dintre Ucraina și Moldova, o femeie în vârstă, supraviețuitoare a holocaustului, refugiată din Harkov, spune: “Nu credeam că la optzeci de ani după terminarea războiului va trebui să-mi părăsesc din nou casa, orașul, și să mă refugiez.” Oameni de pe stradă încearcă să oprească cu trupul lor tancurile rusești! Coloane nesfârșite de oameni așteaptă trenuri care nu se știe dacă vor veni să-i ducă spre meleaguri mai liniștite, dincolo de bătaia tunurilor. Coloane nesfârșite la trecerea frontierelor Ucrainei cu țările vecine, mai ales bătrâni și femei cu copii, și nu poți să nu faci asocieri cu imagini asemănătoare din timpul holocaustului. Case bombardate, cadavre, mobilă și jucării împrăștiate, copaci smulși din rădăcini.

La posturile de televiziune, președintele Ucrainei, Zelensky, pur și simplu strigă după ajutor de la țările din NATO, dacă nu intervenție militară, măcar avioane și rachete. Sunt orașe care duc lipsă de apă, mâncare, încălzire și oamenii roagă lumea să-i ajute. Sancțiuni economice? Ele își vor face efectul peste un an-doi, dar ele nu vor opri trupele rusești. Europa admiră curajul ucrainenilor și îi sprijină moral. Demonstrații de solidaritate cu Ucraina au loc în toată Europa, chiar și în Rusia. Se trimit și arme și muniții, dar nu în cantitate suficientă. E o criză umanitară nemaiîntâlnită pe bătrânul continent de la al Doilea Război Mondial. Numărul refugiaților a ajuns la un milion și jumătate. E drept că țările vecine ale Ucrainei, România, Moldova, Slovacia și Polonia, fac tot posibilul pentru acești oamenii care “și-au luat lumea în cap” și se duc la o adresă necunoscută, undeva pe mapamond.

Văzând imaginile acestor oameni disperați, mă întreb dacă tot ce s-a făcut până acum în ajutorul semenilor noștri este suficient. Nu cred. Logica spune că intervenția militară a NATO ar putea duce la un conflict mondial, al Treilea Război Mondial. După părerea multora al Treilea Război Mondial a și început odată cu invazia Ucrainei. La vederea refugiaților, nu pot să nu mă întreb: dacă nu-I putem ajuta prin forțele NATO, ce facem cu strigătul lor pentru ajutor, Ayúdame! Ayúdame!???

Andrei Schwartz

5/03/2022

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

8 Comments

  • Eva Grosz commented on March 12, 2022 Reply

    A spus Juval Harari, că pentru a face un război este suficient un om, dar pentru a face pace e nevoie de mai mulți . Un om ,știim cine este. Mai mulți oameni care ar fi în stare să oprească războiul, încă nu s-au găsit. Ce oroare !!! În 2022 !!!

  • Marica Lewin commented on March 11, 2022 Reply

    M-a durut pe mine sufletul pentru cerşetorul de pe Rambla.
    Vā ințeleg mustrările de conştiinţă
    Uneori aşa se întâmplă. Si eu regret ca pe o caldurăde 40 ° nu am platit un bilet de autobuz unui soldat, acum 30 de ani.

  • Mila Barak commented on March 11, 2022 Reply

    Domnul Tiberiu Ezri mi-a luat gandurile “ din gura “. Eroul de azi va deveni tzapul ispasitor de maine.
    Si daca tot suntem la capitolul proverbe asi cita vechea zicala romana: “ capul plecat sabia nu-l taie “. Mai putin eroic dar cu multa cumpata si experienta de viata, romanul si-a salvat viata timp de sute de ani.

  • Marina Zaharopol commented on March 11, 2022 Reply

    Constat că nimeni nu deplânge un alt aspect tragic al acestui conflct: participarea masivă a recruţilor în armata rusă, unii tineri de 17-19 ani fără vreo pregătire militară. Mulţi au fost înrolaţi fără să li se spună că sunt trimişi la război! Pur şi simplu, s-au trezit deodată pe front.

    Putin a negat că ar folosi recruţi în armata rusă, dar unii au fost luaţi prizonieri şi adevărul a ieşit la lumină, aşa că a trebuit să admită că ceea ce susţinea el acum câteva zile este fals.
    Mamele acestor tineri au organizat un protest.

    Această politică este o altă dovadă a cruzimii şi nepăsării faţă de soarta omului de rând din Rusia.

    • Marica Lewin commented on March 20, 2022 Reply

      Ati sesizat un aspect extrem de dramatic, acesti copii fara instruire militara trimisi pe front. Victime inocente. Vieti tinere irosite

  • tiberiu Ezri commented on March 10, 2022 Reply

    Din pacate Zelensky care le vrea binele ucrainienilor, va fi in curand huiduit de acelas popor care va sustine ca evreul le-a adus aceasta pacoste.
    Lupul isi schimba parul dar naravul ba.

    • gabriel gurm commented on March 10, 2022 Reply

      Conform tradiției Diasporei asa ar trebui sa se intample.
      Dar mă întreb care altă țară în afara Franței (Leon Blum) a ales in ultima suta de ani un președinte evreu?!
      Poate că asta spune ceva….
      GBM

  • gabriel gurm commented on March 10, 2022 Reply

    Lupul își schimbă piela dar năravul ba!
    Rusul își schimbă despoții, dar nu și năravurile.
    Și de fiecare dată când lumea liberă nu e conștieentă de asta, ea plătește (și din păcate încă va plăti).
    Se pare că din punct de vedere fiziologic efortul necesar pentru a închide ochii e incomparabil mai mic față de cel necesar pentru a-i menține tot timpul deschiși.
    GBM

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *