Într-un articol recent promiteam că nu voi mai scrie despre rudele mele, dar m-am gândit totuși că merită cunoscută viața unei persoane care a emigrat în Israel din motive cu totul diferite de ale celorlalți veri ai mei. Poate că nu este un caz unic, dar viața acestei verișoare a fost cu totul deosebită, ea amintește de cele din serialele turcești pe care le-am văzut recent. Iată de ce m-am decis să scriu despre viața Cocăi.

Nu pot defini exact gradul de rudenie dintre noi. Bunicul meu matern era văr cu tatăl ei și noi am numit-o dintotdeauna verișoară. Am cunoscut-o de când era copil. Eu eram elevă și de fiecare dată când plecam cu mama în vizită la Botoșani treceam şi pe la ei. Era o familie înstărită care locuia pe o stradă cu oameni avuți.

Când m-am întors din Transnistria, tatăl ei a fost printre primii care au venit să mă vadă. După 23 August 1944, toată familia s-a mutat la București și de atunci primeam ştiri de la ei doar prin intermediul mamei mele. În 1947, când m-am măritat și m-am mutat la București, am revăzut-o și pe Coca, pe atunci elevă de liceu. Era frumușică și învăța bine, dar nu ştia ce drum dorea să-şi aleagă în viaţă. Spre surpriza mea și a soțului meu, am aflat de măritișul ei precipitat. În clasa a XI-a s-a căsătorit cu un băiat evreu pe care eu nu-l cunoșteam. Era muncitor la o fabrică. Această căsătorie mi s-a părut stranie. Pe noi nici nu ne-au invitat la nuntă. După câteva luni a urmat divorțul. Coca mi-a povestit că soțul ei voia să plece în Palestina, iar ea nu voia să-l urmeze.

O altă surpriză am avut-o când mi-a relatat că l-a cunoscut pe Mihai (un medic care avea aproape de două ori vârsta ei). Mi-a mai spus că ea îl iubea foarte mult, dar el era căsătorit. Credeam că e o poveste trecătoare, nici nu-mi puteam imagina ce avea să urmeze.

Coca a terminat liceul, a dat bacalaureatul și s-a înscris la universitate, la limba rusă, unde pe atunci erau multe locuri. Părinții ei dezaprobau relația cu Mihai, dar cum își iubeau foarte mult fiica, îi permiteau lui Mihai să o viziteze acasă. Într-o zi cei doi au trecut pe la mine și l-am cunoscut și eu. Mihai era mai în vârstă ca mine. Am încercat să aflu ce are de gând cu această relație. Spunea că neavând copii, va divorța și o va lua de soție. Şi eu l-am crezut, din păcate. În orice caz, soţia lui era destul de indiferentă. După un timp chiar Coca mi-a spus că femeia era obișnuită cu infidelitățile lui.

Peste un timp am avut cu toții o surpriză foarte neplăcută. Mama Cocăi m-a sunat disperată: fata a încercat să se sinucidă cu somnifere și era internată la spitalul de urgență. M-am dus acolo în goană și, în calitate de medic și rudă, am aflat amănuntele. Pe parcursul celor câteva zile de internare l-am întâlnit și pe Mihai, consternat şi el de gestul ei.

Relația dintre Coca și Mihai a mai continuat o vreme, deși el tot nu divorțase. A urmat a doua încercare de sinucidere pe care o redau aşa cum mi-a relatat-o mama ei. Fusese cu Mihai la cinematograf, la filmul Anna Karenina, și la întoarcere a cerut să nu fie deranjată. A doua zi era sâmbătă și mama a lăsat-o să doarmă. Văzând că se făcuse ora prânzului şi Coca tot nu s-a trezit, a intrat în camera ei și a găsit-o fără cunoștință. Mai târziu avea să afle că fiica ei luase o cantitate foarte mare de fenobarbital. Peste o săptămână a fost în comă. I s-a făcut traheotomie. Era în pericol permanent să-și piardă viața. Mama ei și Mihai au vegheat-o și când aveam timp, treceam şi eu pe la spital. Coca a avut zile și a scăpat cu viaţă. Mihai nu a divorțat nici de această dată, dar relația lor șchiopăta. Coca și-a continuat studiile, a primit un serviciu la o școală, apoi la o bibliotecă, dar nu a renunțat la Mihai. Când a rămas însărcinată, Mihai a părăsit-o definitiv.

A fost o perioadă foarte grea pentru Coca, dar părinții i-au fost tot timpul alături şi au ajutat-o. A născut un băiețel, dar Mihai nu i-a dat numele său, afirmând că nu e tatăl copilului. Coca a intentat un proces de stabilire a paternității și chiar l-a câştigat, însă Mihai nu a plătit niciodată pensia alimentară. Pentru a scăpa de acest coșmar, părinții ei au decis să emigreze cu toții în Israel. Halal motiv de emigrare!

Viaţa Cocăi a continuat să fie frământată şi în Israel. Știind limba rusă, ea și-a găsit de lucru la ministerul care gestiona imigrația rusă, iar fiul ei a fost crescut de bunică.

Coca s-a căsătorit cu un inginer originar din Piatra Neamț care avea o fetiţă. Se părea că lucrurile aveau o evoluție fericită, dar nu a fost așa. Inginerul a primit un post într-o țară africană, unde i se ofereau condiții foarte bune și a plecat împreună cu soția și cu cei doi copii. La peste 40 de ani, Coca a rămas din nou însărcinată şi în acest răstimp fericit soarta a lovit-o din nou: soțul şi-a pierdut viaţa într-un accident de circulație. Ea s-a întors în Israel cu o despăgubire substanţială care îi asigura o viață tihnită.

Coca nu s-a mai căsătorit dedicându-și viața creșterii celor trei copii. Fiul cel mare, al lui Mihai, a părăsit Israelul cu prima ocazie, fiica soțului a reușit în viață, însă copila târzie, cea născută în Africa, nu a reușit să termine liceul.

Epilogul poveştii are şi el un tâlc. Mihai, marea iubire a Cocăi, a emigrat în Statele Unite împreună cu soţia. După mulţi ani, Coca a reuşit să-i afle adresa şi fiul lor s-a dus să-şi viziteze tatăl, însă acesta nu l-a mai cunoscut, fiind într-o stare avansată de demenţă.

Coca a murit în urmă cu câțiva ani și bănuiesc că ultimele ei gânduri și cuvinte au fost adresate lui Mihai.

Mirjam Bercovici

București, 28 mai 2023