Ce să vezi, un etno-antropolog vorbea tocmai de 24 iunie şi plantele medicinale, aceasta fiind ziua cea mai potrivită din an pentru recoltarea lor. Ierburile culese acum te vindecă sigur ! Aşa să fie oare ? Avem noi toate plantele care ne trebuie ?
24 iunie 2012 Sânzienele, zi frumoasă, duminică pe deasupra. După o săptămână de pomină cu muncă şi iar muncă şi ploaie şi iar ploaie, e numai bună o zi de plimbare pe poteci însorite. Totul e frumos şi străluceşte parcă. Urcăm un deal cam abrupt cu soţul meu Mai Mult Ca Perfectul, cel inflexibil cu voinţă de granit. În vârful lui e o casă văruită înconjurată de straturi caligrafice. În faţa casei se odihneşte, străjuită de un câine galben, o bătrână liniştită, zici că e Sfânta Vineri. ,,Unde aţi pornit aşa devreme ?“. ,,Ne plimbăm ”. ,,Azi e o zi potrivită de cules ierburi de leac”. ,,Da ?”. ,,Cu siguranţă. Trebuie aşteptat să se usuce roua.”. ,,Ce straturi frumoase aveţi, dumneavoastră le lucraţi ? ”. ,,Eu cu Aurică ăsta de lângă mine. Urcat-aţi greu dealul ? ”. ,, A fost ceva oboseală, dar priveliştea de sus merită ! ”. ,,Câţiva ani înainte nici nu-l simţeam, acu parcă creşte în fiecare an”. ,,Las că grădiniţa asta, suişul şi ierburile te ţin sănătoasă”. ,,Cam aşa, dar ia ascultaţi cucul, credeam că nu mai cântă după Rusalii”. ,,O fi unul întârziat ”.
,,Serios, atunci să alegem ceva ierburi, să păstrăm tinereţea, cu siguranţă. Ce etate ai dumneata ?”. ,,Cât îmi daţi ? ”. ,,În jur de 70”. ,,Am 90 peste două săptămâni ”. ,,Mulţi înainte ai fost vreodată la doctor ? ”. ,,Am fost, doar am avut 3 naşteri ”. ,,După aia am fost mai des, apoi în fiece an de Florii, de Crăciun, de Sfânta Mărie Mică”. ,,Dom’ doctor al meu se bucură de fiece dată când mă vede şi facem schimb de reţete, eu îi spun ce ceai beu, el îmi spune că e bun şi numai câteodată îmi scrie bumbi. Îl cunosc pe dom’ doctor al meu de când era flăcău şi Ceauşescu era în floare. Acum când se supără pe careva, zice că se pensionează. Eu îi zic că-l las numa’ când’ oi muri io. El zice că lasă pe altu’ mai tânăr, mai deştept, şi în putere, dacă nu are răbdare, bunăvoință şi milă de beteag. Tre’ să aibă şi ţinere de minte, merge omul de Crăciun şi doctorul până la Paşti nu-l mai ştie. Dar şi beteagul trebuie să aibă voinţă de vindecare şi stăpânire de sine, să nu aştepte totul de la Dumnezeu şi tot la două zile să cârtească la doctor. Aşa-s cuscrele mele, toate mai tinere ”.
Tot povestind aşa, am cules ciuboţica cucului, albăstrele, muşeţel, coada şoricelului, sânziene, mentă, sunătoare, rostopască, frunze de fragi şi zmeură. După spusele ghidei noastre, plantele acestea sunt sănătate curată pentru suflet şi trup. „Eu vă las, că mă aşteaptă Aurică şi vin nepoţii să mă vadă ”.
După plecarea bătrânei, am mai cutreierat potecile privind oraşul în vale, într-o dulce toropeală. Ajunşi acasă, am luat un prânz întârziat şi, ca orăşenii plini de păcate, am deschis televizorul. Ce să vezi, un etnoantropolog vorbea tocmai de 24 iunie şi plantele medicinale, aceasta fiind ziua cea mai potrivită din an pentru recoltarea lor. Ierburile culese acum te vindecă sigur ! Aşa să fie oare ? Avem noi toate plantele care ne trebuie ? Nu ne-a scăpat cea mai bună ? Apoi ne-am amintit că suntem sănătoşi-tun, am auzit cucul cântând, deci aşa vom rămâne până la anul ! Prin urmare, vă rog frumos, să culegem plante medicinale în 24 iunie. Să nu ratăm vindecarea !
